Pe aceeași temă
Data de 11 septembrie ramane sa reaminteasca Americii si intregului Occident cum si de ce au ajuns sa se afle azi intr-un conflict global fara precedent istoric. La cinci ani de la atentatele de la 11 septembrie raman foarte putine lucruri de adaugat nenumaratelor comentarii si analize privind semnificatia si impactul geopolitic al evenimentelor de atunci. De aceea, in locul unei alte noi reevaluari a semnificatiilor geostrategice ale terorismului islamic, o privire asupra actualului context politic american al tristei aniversari pare o tema daca nu mai instructiva, cel putin mai interesanta.
Comemorare si politizare
Atmosfera publica americana privind atentatele este dominata de doua curente contradictorii. Pe de o parte stau durerea, inconfortul psihologic, teama si revolta starnite de amintirile legate de experienta din 2001. Pe de alta parte sta impulsul natural de a utiliza semnificatiile si implicatiile acestei experiente in scopuri politice. Si anul acesta, ca intotdeauna, 11 septembrie se afla deci sub semnul politizarii. La dreapta, sunt conservator-republicanii, pentru care rememorarea publica a evenimentului este intotdeauna un motiv de afirmare a identitatii politice si de revigorare electorala. Politic vorbind, comemorarea atentatelor ii ajuta intotdeauna pe republicani, considerati partidul razboiului intransigent impotriva terorismului. La stanga, sunt liberal-democratii, ce par a dori ca aniversarea sa se desfasoare cat mai in surdina si sa treaca cat mai repede. Politic vorbind, nu au prea mult de castigat din ea, caci lupta contra terorismului nu este in ochii electoratului punctul lor forte.
Anul acesta lucrurile sunt si mai complicate din cauza apropiatelor alegeri din noiembrie. In ciuda presiunii puse asupra agendei publice de teme cum ar fi emigratia ilegala sau pretul carburantilor, terorismul si razboiul impotriva lui raman in topul motivelor de ingrijorare ale populatiei. De aici o lupta surda intre strategii democrati si cei republicani. In masura in care terorismul va fi tema dominanta in noiembrie, republicanii ar fi in avantaj. In masura in care alte teme pe linia carora democratii stau mai confortabil vor ajunge sa domine, democratii ar fi cei avantajati. Iata de ce vestea ca postul de televiziune ABC a produs si va difuza un film documentar aniversar, ce, intre altele, identifica incompetenta si iresponsabilitatea administratiei Clinton in lupta impotriva terorismului drept o cauza majora a catastrofei de la 11 septembrie, are o semnificatie exceptionala. Agitatia declansata in randul elitelor Partidului Democrat de acest film este usor de inteles. El poate duce la o reasezare a climatului de opinie publica pe parametri ce ii avantajeaza pe republicani.
Dinamica electorala si mass-media
Pentru a intelege insa dimensiunile nevazute ale problemei trebuie sa privim lucrurile in perspectiva. In lupta cu republicanii, democratii sunt obisnuiti sa beneficieze de sustinerea sistematica a mass-media. Din motive diverse, elita mass-media americane este, incepand cu anii ’70, vizibil si tot mai partizan de stanga. Cu mici, dar notabile exceptii, marile organizatii media americane se comporta ca si cum ar avea trecute in misiunea organizationala obiectivul erodarii printr-o gherila mediatica tenace a Partidului Republican si tot ce tine de baza de putere a acestuia. Ideea nu este ca am avea de-a face cu o mare conspiratie subterana. Fiecare membru al elitei media actioneaza in general independent si in conformitate cu ideile si valorile sale personale. Dar ei au propria agenda, ce face ca in final organizatiile pe care le conduc sa ajunga sa lucreze sistematic la delegitimarea politicilor republicane, de dreapta. De pilda, contrastul dintre atitudinea avuta de mass-media fata de escapadele belicoase balcanice ale lui Bill Clinton si actuala ei atitudine fata de razboiul antiterorist vorbeste de la sine. In vreme ce in primul caz elitele media s-au transformat in portavoci ale administratiei Clinton, in privinta razboiului impotriva terorismului islamic acestea au transformat relatarea unui razboi, cu toate inconsistentele, dilemele, erorile si problemele inerente, intr-o sursa continua de propaganda antiadministratie.
Data fiind aceasta ofensiva, ce a inceput din ziua interventiei in Afganistan si se desfasoara neintrerupt de atunci, nu pare de mirare ca democratii intra in alegerile din noiembrie cu un avantaj in sondajele de opinie publica. Totusi, este foarte probabil ca acest avantaj sa fie numai in mod marginal rezultatul propagandei mass-media, ci sa reprezinte mai degraba consecinta unei serii de factori autonomi, ce afecteaza direct electoratul republican si cu inclinatii de dreapta. Primul este pretul carburantilor. Oamenii il resimt direct in buzunare, desi economia in ansamblul ei nu a fost afectata negativ. Din contra, SUA se afla intr-un boom economic. Acesta trece insa necreditat public din cauza socului dat de pretul petrolului si mai ales din cauza blocadei mass-media, care face tot posibilul sa minimizeze remarcabila performanta economica a administratiei Bush. Al doilea este razboiul din Irak. Aici nu pacifistii si liberalii antirazboi sunt cei care afecteaza balanta in defavoarea republicanilor, ci chiar republicanii prorazboi, care sunt nemultumiti ca razboiul nu este purtat suficient de agresiv. In sfarsit, cel de-al treilea factor este dat de problema imigratiei ilegale, problema care a rupt practic Partidul Republican in doua. Pe de o parte, o ramura moderata condusa de Bush ce doreste legalizarea statutului imigrantilor ilegali. Pe de alta parte, o ramura radicala condusa de liderii republicani din Congres care doresc masuri drastice impotriva celor aflati ilegal in SUA. In masura in care republicanii si administratia Bush au inregistrat scaderi in sondaje, acestea sunt explicabile mai degraba prin aparitia acestor segmente republicane nemultumite, si nu atat neostenitei propagande mass-media.
Dar chiar daca dinamica alegerilor din noiembrie este determinata prioritar de alti factori, rolul mass-media nu trebuie neglijat. Daca actioneaza speculand trenduri economice si politice deja conturate, ea poate avea un impact masiv asupra mobilizarii electorale si chiar un impact electoral major. Acesta este motivul pentru care filmul documentar produs de televiziunea ABC a starnit panica in randurile elitelor Partidului Democrat. Practic, ele i-au declarat un razboi deschis, cerand cenzurarea filmului sau chiar oprirea difuzarii acestuia. Repunerea pe tapet a lipsei de viziune politica si a iresponsabilitatii administratiei Clinton, precum si a modului in care incompetenta acesteia a deschis calea catre 11 septembrie 2001 a trimis establishment-ul liberal-democrat, de la Bill Clinton la Madeleine Albright si de la Sandy Berger la Nancy Pelosi, intr-o stare vecina cu isteria. In plus, mai este ceva: acestia vad in film si un act de tradare. De obicei, mass-media ii servesc pe democrati in ajunul alegerilor cu materiale antirepublicane. Pentru stanga liberala americana hotararea echipei de la ABC de a trece dincolo de partizanate in reconstructia istorica a evenimentelor ce au precedat 11 septembrie este cu atat mai de neinteles cu cat ea are loc in plina campanie electorala.
Sansa unui test de importanta istorica
Indiferent insa de evolutia acestui scandal politic al momentului - si mai ales daca intelegem ca pozitia echipei de la ABC nu este si nu va fi reprezentativa pentru majoritatea mass-media americane - o problema ramane presanta: cum poate fi determinat blocul de stanga, format din mass-media si elitele liberale, sa inceteze sabotarea razboiului antiterorist inceput la 11 septembrie 2001? Un raspuns poate veni din intelegerea faptului ca democratii nu au avut acces la nici o zona de putere - Senat, Congres, Administratie - de la 11 septembrie si pana azi. Atitudinea lor inconsecventa fata de terorism i-a facut sa piarda sistematic alegerile. De aici un cerc vicios. Neavand acces la putere, ei si aliatii lor din mass-media nu se simt direct responsabili de eforturile de razboi. De aici tentatia de a politiza excesiv razboiul si de a adopta pozitii nerealiste. Rezultatul este nesiguranta publicului cu privire la capacitatea lor de a administra problema razboiului si a luptei antiteroriste. Si astfel ciclul continua. In noiembrie anul acesta, democratii ar avea pentru prima data in ultimii sase ani o sansa serioasa sa recastige conducerea uneia dintre camerele Congresului. Dar aceasta numai in masura in care alegerile nu ar fi dominate de tema razboiului antiterorist si electoratului nu i se va reaminti de iresponsabilitatea stangii liberal-democrate. Este trist ca lucrurile stau asa si ca partidul lui H. Truman, J.F. Kennedy si L. Johnson a ajuns intr-o asa situatie, dar momentan toata lumea accepta aceasta realitate ca pe un dat. Totusi, in mod paradoxal, pare foarte important pentru politica americana si occidentala in general ca democratii sa valorifice sansa ce o au in noiembrie.
In ipoteza ca liberal-democratii vor castiga, testul ultim al stangii americane va veni atunci cand, avand deschis un spatiu de acces la putere, acestia vor fi obligati sa isi asume si ei o responsabilitate directa in efortul de razboi. Este motivul pentru care multi considera acum ca ar fi preferabil ca democratii sa castige alegerile, chiar daca in fapt nu merita victoria. Aceasta, spun ei, va duce la o clarificare. Stanga liberala fie va inceta sabotarea politica si mediatica a efortului de razboi antiterorist, ducand la relansarea acestuia, fie va continua actuala linie, fapt ce o va compromite definitiv. Odata puse in aceasta perspectiva, se poate vedea deci mai bine cat de importanta este miza evenimentelor din jurul comemorarii zilei de 11 septembrie. Ele pot afecta dinamica electorala ducand fie la aceasta mult asteptata clarificare, fie la o noua amanare a ei. Iata de ce, anul acesta incarcatura politica a comemorarii a tins sa capete accente cu totul speciale.
