ICR, de la Augustin Buzura la Lilian Zamfiroiu

Dragos Ghitulete | 03.07.2013

Pe aceeași temă

„Dacă ceva poate să meargă prost, va merge”

Puţin modificată, sintagma lui Murphy s-ar putea transforma în „ dacă ceva merge bine, schimbă-l”.


În anul 2003, Fundaţia Culturală Română s-a transformat, printr-un act legislativ, în Institutul Cultural Român. Fundaţia răspundea în faţa Senatului. Acest lucru fost considerat ca element de potenţială politizare şi Parlamentul de atunci a decis, în scopul credibilizării noii instituţii care se numea Institutul Cultural Român, că ar fi util ca instituţia să se găsească sub autoritatea simbolică a şefului statului.


Institutul Cultural Român s-a aflat sub autoritatea preşedintelui României până în anul 2012 când a revenit sub pulpana Senatului.
ICR( fost FCR) a fost condus în perioada 1990-2005 de scriitorul Augustin Buzura, iar din 2005 până în august 2012 preşedinte a fost scriitorul Horia Roman Patapievici, secondat de vicepreşedinţii Mircea Mihăies şi Tania Radu, şi de Dan Croitoru în funcţia de secretar general.


În luna septembrie 2012, Andrei Marga a devenit preşedintele ICR. Horia Gârbea şi Vladimir Simon au fost numiţi vicepreşedinţi ai instituţiei, iar secretar general a devenit Nicolae Brînzea.
Comisiile reunite pentru cultură şi politică externă din Senat au cerut pe 17 iunie 2013 revocarea lui Andrei Marga din funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR), precum şi a vicepreşedinţilor Horia Gârbea şi Vladimir Simon.
Pe 25 iunie, Lilian Zamfiroiu, adjunctul ambasadorului României la UNESCO, a fost validat de Senat pentru funcţia de preşedinte ICR.

Caluşari şi hore, scriitori şi filme, calorifere şi udatul nevestei

România nu a inventat roata în chestiunea promovării culturii române în afara graniţelor, singura misiune a ICR. Există şi funcţionează ireproşabil Goethe Institut, Institul Francez sau British Council, ca să amintim doar trei dintre cele mai cunoscute. De asemenea, îşi fac treaba foarte bine Centrul Cultural Maghiar, Institutul Ceh sau Polonez, Institutul Cervantes.

Cu ce s-a remarcat Buzura la ICR?

 


 

La 1 ianuarie 2004, redacţia Dilema decide să plece de sub umbrela ICR. Pentru că Augustin Buzura refuză să le dea titlul, Andrei Pleşuşi echipa vor schimba numele revistei în Dilema Veche. Dilema rămâne în portofoliul ICR.


În 2004, Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti făcea o critică extrem de dura la adresa ICR-ului condus de Buzura timp de 14 ani, afirmând că „peste hotare, marca România este necunoscută“.
Jonathan Scheele se plângea de faptul că „cetăţenii Europei nu ştiu nimic despre România, în afară de faptul că este plină de câini vagabonzi, că are probleme grave de mediu şi că furnizează imigranţi ilegali“.


Deşi avea ca misiune principală să ofere Occidentului produse culturale româneşti, ICR nu se remarcase prin nimic în afara graniţelor.
Scriitorii români nu erau traduşi şi cunoscuţi în străinătate. România nu părea să ofere ceva atractiv culturii occidentale. Într-un interviu din anul 2005, proaspăt numit în fruntea ICR, scriitorul Horia Roman Patapievici declara că „în subsoluri era o cantitate uluitoare de carte şi publicaţii. Din 2003, foarte multe dintre revistele editate de Institutul Cultural Roman se produceau direct pe stoc, revistele nu mai erau distribuite”.


Buzura a avut totuşi un merit, aminteşte Mircea Vasilescu, redactor-şef Dilema Veche, şi anume că „pe vremea când se numea Fundaţia Culturală Română (1990-2003), era mult de defrişat: trebuia ştearsă amintirea propagandei comuniste în exterior. În ultima perioadă a mandatelor sale, Augustin Buzura s-a străduit să obţină de la Parlament o lege acceptabilă de funcţionare a Institutului Cultural Român (şi, parţial, a reuşit – proiectul iniţial conţinea multe aberaţii). Dar FCR obosise, odată cu preşedintele său”.



Cum funcţionează ICR

Institutele culturale fac parte din structura Ministerului de Externe, ca o direcţie mai mult sau mai puţin autonomă. Independentă in cazul British Council sau mai puţin autonomă, reprezentând politica statului unitar, la Institutul francez.
Polonia şi Cehia reprezintă grade intermediare între aceste două modele, cel francez şi cel britanic. Ideea legiuitorului român a fost interesantă. Mai puţin realizarea ei. „Ideea era să creăm un Minister al Culturii de externe, sub autoritatea neutră şi onorifică a şefului statului. Potrivit acestei viziuni, Institutul Cultural Roman ar trebui să scoată spre exterior producţiile creatorilor romani, cu care face parteneriat neutru”, mai spunea HRP în anul 2005.


Când Horia Roman Patapievici a ajuns la conducerea ICR, bugetul instituţiei era de aproximativ două milioane de euro. În 2011, el a ajuns la peste 12 milioane de euro. În 2012, cabinetul Boc alocase ICR nu mai puţin de 43 de milioane de lei, dar, fără explicaţie, guvernul Ponta instalat in mai a tăiat 14,5 milioane de lei (33%).
În 2005, funcţionau în străinătate cinci institute. În 2011 erau 17 institute. Între 2010 şi 2011, Patapievici a condus EUNIC, reţeaua europeană a institutelor culturale.



Bilanţul activităţii ICR în timpul mandatului lui Horia Roman Patapievici

 


Peste 4 500 de evenimente organizate de institutele culturale româneşti din străinătate, peste 500 evenimente în România, 337 titluri publicate în străinătate cu sprijinul financiar al ICR, peste 350 beneficiari ai burselor şi  rezidenţelor ICR, 111 proiecte finanţate prin programul CANTEMIR, peste 500 cursanţi au învăţat limba română în România, la Bucureşti şi Braşov.


Un excelent bilanţ al ICR-ului condus de HRP face Daniel Cristea-Enache in revista 22( îl puteţi citi AICI)


Poneiul roz

 


Transformat într-un obiect fetiş de presa de scandal, poneiul roz a ajuns simbolul rupturii dintre cultura nouă şi propaganda politică.
Poneiul „a invitat” luna trecută la iarbă verde artişti care să vorbească despre ce-i preocupă pe ei acum. Primele discuţii cu publicul au avut loc în Salonul Oficial al Gării de Nord, în cadrul Train Delivery (28-30 iunie, Gara de Nord din Bucureşti).
Cum a ajuns un căluţ să provoace o ruptură în societate?
În 2008, Antena 3 a aflat despre existenţa în cadrul unei expoziţii ICR de la New York, "Freedom for Lazy People”, a unui ponei roz de jucărie care avea desenată o svastică.
Street art-ul nu e artă, au decis ziariştii indignaţi.

 

                                                                                                               Street-art Berlin

"Freedom for Lazy People” nu poate fi acuzată de antisemitism sau obscenitate- a fost mesajul multor artişti şi oameni de litere care au apărat în 2008 ICR-ul de atacurile unor mass-media centrale.
Căluţul roz a declanşat de fapt furtuna împotriva ICR care a culminat în 2012 cu mutarea ICR de la Preşedinţie la Senat şi demisia întregii echipe de conducere.


Aproximativ 500 de oameni, mulţi dintre ei purtând papioane, au protestat pe 18 iunie lângă sediul Institutului Cultural Roman (ICR) faţă de ordonanţa de urgenţă care trecea ICR din subordinea Preşedintiei în subordinea Senatului.


Pe 2 august, Horia Roman Patapievici a susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a oferit lămuriri cu privire la impactul Ordonanţei de Urgenţă asupra ICR-ului.
Întrucât magistraţii de la Curtea Constituţională au decis că trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului este constituţională, conducerea institutului a anunţat că va demisiona în bloc.
În luna septembrie 2012, Andrei Marga era validat de Senat în funcţia de preşedinte al ICR.



Bilanţul activităţii ICR sub Andrei Marga


Pe 14 martie 2013, Institutul Cultural Român condus de Andrei Marga a respins cererile de finanţare pentru unele dintre cele mai importante manifestări culturale din România. Printre acestea: Festivalul International TIFF de la Cluj; Festivalul de Jazz de la Sibiu; Festivalul de film independent Anonimul; Festivalul National de Teatru organizat de UNITER; Festivalul de film documentar One World Romania.


În schimb, Festivalul Udatul Nevestelor, propus de Asociaţia Culturală Hodăceana, a fost inclus pe lista proiectelor eligibile. Eligibile au mai fost declarate şi următoarele proiecte: Dimitrie Cantemir, puntea de aur între umanism şi iluminism - Fundaţia Valeţe Umane, Gala premiilor VIP (Editura Arte); proiectul Minerva care include dizertaţii şi recitaluri de poezie (Asociaţia Bibliopolis); proiectul fotografic "Din moşi-strămoşi: Valea Trotuşului".

Andrei Marga a spus intr-o emisiune TV ca promovarea caloriferului va face parte din noua orientare pe care vrea sa o dea Institutului.
"Toate institutele au fost concentrate pe film, arte plastice si muzica. In cazul in care au fost facute bine, este in regula. Apoi pe tot felul de intalniri. Institutele trebuie sa revada conceptul de cultura cu care opereaza, trebuie sa venim la un concept natural de cultura, inclusiv cu filmul. Filmul a facut pasi mari in Romania, muzica, arte plastice, fara dubii, trebuie sa facem loc si stiintelor si tehnologiilor. Dau un exemplu, caloriferul este o inventie transilvana, cati stiu de asta? Calculul zborurilor cosmice, inventarea biospeologiei, sunt si alte lucruri care trebuie etalate".

De la începutul mandatului său, Andrei Marga a numit persoane fără pregătire în management sau coordonare de proiecte culturale în Institutele Culturale Române din străinătate. Un exemplu notoriu a fost cel al secretarei Ambasadei României la Varşovia, care a fost propusă să preia conducerea Institutului Cultural Roman din capitala Poloniei. În replică, sute de oameni de cultură polonezi, în frunte cu Adam Michnik, au semnat un protest public, apreciind rezultatele Sabrei Daici, directorului ICR Varşovia în funcţie.
Un alt caz care a făcut vâlvă a fost cel al Katiei Dănilă, demisă din funcţia de director al ICR Paris în luna septembrie 2012.


La numirea în funcţie a noii conduceri a ICR, Corina Şuteu, director cu rezultate excelente al Institutului Cultural Român (ICR) din New York timp de şase ani, şi-a dat demisia din cauza "agoniei instituţionale" nou create sub domnia lui Andrei Marga.
Fostul colaborator al securităţii, sub numele conspirativ Horia, a anunţat, fără a exista acordurile necesare care ţineau de competenţa Ministerului Afacerilor Externe, deschiderea unor institute culturale noi în diverse oraşe ale lumii: Kiev, Moscova, Beijing.
O altă nastruşnicie a politicii lui Marga a fost intenţia de a înfiinţa filiale ale Institutului Cultural Român în Iaşi, Tulcea, Arad, Târgu-Jiu, Craiova, Cluj-Napoca şi Baia Mare.


Momentul martie 2013, când România a fost invitată de onoare la Salonul de Carte de la Paris, a arătat câtă susţinere are Andrei Marga din partea unor nume cunoscute: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, s-au delimitat de programul ICR, au criticat dur politica lui Andrei Marga şi au anunţat, în semn de protest, că nu vor participa la Salonul de Carte de la Paris.


Într-un interviu acordat AFP, scriitorul Mircea Cărtărescu explică motivele pentru care a decis să nu participe la această sărbătoare a cărţii: "Absenţa mea de la Salonul Cărţii este înainte de toate un protest. Într-o Românie unde situaţia se degradează zi după zi, cultura trăieşte de asemenea momente dramatice", a mărturisit Mircea Cărtărescu. El a adăugat că "noua conducere a ICR ne face să revenim cu patru decenii în urmă".


Un alt cunoscut scriitor, Filip Florian, a fost atact dur de Andrei Marga care fie a ingorat, fie nu a ştiut cit de apreciat este autorul romanului „Degete mici”. ICR îl descria pe acesta drept "un personaj de carton", cu un nivel "jalnic de cultură".
Ei bine, cartea de debut a lui Filip Florian, „Degete mici”, a fost publicată la editura americană Harcourt, editură cu o tradiţie de peste 80 de ani (îi are în portofoliu pe Gunter Grass, Jose Saramago, Italo Calvino, Umberto Eco sau Bohumil Hrabal), şi care a achiziţionat drepturile de editare ale romanului “Degete mici” pentru întreaga lume.

„Horia” n-a mai avut suportul USL

În iunie, după vizita în Germania şi întâlnirea cu cancelarul Angela Merkel, premierul Victor Ponta îşi exprima într-o şedinţă de guvern nemulţumirea faţă de ICR-ul condus de Andrei Marga. Acesta decide să demsioneze înainte ca Senatul să-l demită.


Deutsche Welle scria în iunie că lui Marga i se trage „de la o vizită la Angela Merkel. Care guvernează la Berlin, locul în care scrie Herta Müller, femeia pe care securitatea ceauşistă, căreia i-a slujit “Horia”, în calitate de turnător, a chinuit-o într-atât, încât a determinat-o să-şi scrie aproape întreaga operă cu trimitere la monstruozităţile poliţiilor politice totalitare”.
Domnia lui Andrei Marga la ICR a durat mai putin de un an.
În fruntea ICR a fost numit acum Lilian Zamfiroiu, fostul adjunct al ambasadorului României la UNESCO.


 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22