Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Criza de la Institutul "Xenopol"
- - - -
2007-04-20
Apel 22
0

 Am primit la redactie o scrisoare deschisa adresata membrilor  Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologice a Academiei Romane, in care un grup de cercetatori de la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi contesta invalidarea de catre Sectie a Consiliului Stiintific, ales prin vot secret in Adunarea generala a cercetatorilor, desfasurat la 27 martie.

 Publicam mai jos fragmente din aceasta scrisoare. Cum presa locala din Iasi si un cotidian national au reflectat tensiunile de la  Institutul "Xenopol" ca fiind un conflict intre directorul Institutului, academicianul Alexandru Zub, si istorici mai tineri din Institut, publicam alaturi si un interviu cu profesorul Al. Zub, presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologice a Academiei Romane.

 

ALEXANDRU ZUB

 

"Cum sa inteleg o asemenea conduita?"

 

 Cum s-a ajuns la protestul tinerilor cercetatori impotriva invalidarii  Consiliului Stiintific ales, invalidare formulata de catre Sectia de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane?

Ceea ce, cu distorsiuni si deformari, a aparut pana acum in presa reprezinta ultima secventa dintr-o istorie care a inceput in 1990, cand am fost ales, cumva à contre coeur, sa gestionez treburile Institutului de Istorie "A.D. Xenopol". De atunci, arheologii s-au separat (in spiritul timpului) pentru a-si rostui pe cont propriu interesele, apoi s-a separat inca un grup cu veleitati autonomiste, ceea ce era desigur in dreptul lor. Intre timp, schema institutiei a cunoscut o drastica innoire, pe seama tinerilor adusi, an dupa an, pentru diverse departamente, ideea de baza fiind alinierea cat mai rapida la standardele europene in domeniu. A fost nevoie de timp pentru ca noii veniti sa se formeze, in diferite specialitati, cu stagii documentare si burse, cu activitati ritmice de caracter formativ. Cei mai multi si-au sustinut tezele de doctorat, cativa sunt pe punctul de a le incheia.

Este chiar momentul cand am socotit ca noile esaloane trebuie sa-si asume un rol mai activ, concentrandu-se asupra meseriei de istoric, fie si in defavoarea altor activitati, mai ales de natura jurnalistica. Le-am cerut o asemenea implicare tot mai insistent, in ultimele luni, fara a primi raspuns la momentul respectiv. Un raspuns se pregatea totusi, in grup, si el mi-a fost prezentat la 13 martie a.c., de o delegatie impunatoare, sub forma unui memoriu, in care solicitau ca peste trei zile sa se faca alegeri pentru Consiliul Stiintific, iar adunarea sa puna in discutie o serie de propuneri menite sa imbunatateasca activitatea in Institut. Nimic mai firesc, numai ca memoriul desfasura o analiza incorecta, bazata pe lipsa de informare, pe dorinta de a discredita conducerea si pe o imensa rea-credinta. Nimic din memoriu nu era nou, dar totul trebuia sa arate ca tinerii au initiative salutare, momentan blocate de cei pensionabili (doua persoane, fiindca alte doua - directorul si secretarul stiintific - exercitau un mandat).

De aici pana la a formula public, in presa, ideea unui conflict intre generatii nu era decat un pas si el a fost facut inainte de a se putea ajunge la un dialog autentic. Au avut, din capul locului, o atitudine agresiva, chiar daca fata de mine pastrau o anume deferenta. Inainte de a veni un raspuns din partea mea sau a Academiei, pe care au somat-o in corpore sa le dea satisfactie, ei au dat in presa memoriul, apoi scrisoarea deschisa, cu un forum pe Internet, ceea ce arata ca voiau sa ajunga la deznodamantul de acum. Ii interesa pesemne sa iasa inainte, spectaculos, cu orice pret, cunoscand bine ca risca sa compromita grav relatiile cu grupul aflat la "conducere".

Nu-mi pot inchipui rationamentul lor. Au impins mereu lucrurile spre blocaj, folosind mai cu seama presa, unde lucreaza mai multi dintre ei, doi fiind chiar angajati la Ziarul de Iasi. Acolo au facut sa apara inainte de alegerile pentru noul Consiliu Stiintific o "stire" ce consemna Revolta tinerilor la Institutul "Xenopol", fara ca eu sau altcineva din conducere sa fie intrebat asupra situatiei. A doua zi dupa alegerile esuate, ei au publicat alta informatie, cu un titlu cvasi identic: Revolta tinerilor a invins la Institutul "Xenopol".

In asemenea termeni au comentat si mai apoi criza de la Institut, criza de autoritate, fireste, cautandu-i o explicatie aparent onorabila in "conflictul de generatii". Ma indoiesc insa ca acest conflict se dezvolta pe taram profesional si ca noua generatie pune in joc un proiect care sa justifice sintagma. Nimic din ce au formulat in memoriul lor nu era nou si nu sprijina o asemenea pretentie, care la urma urmei ar trebui sa ne bucure, ca un semn de elan innoitor, daca ar avea si temei etico-profesional. Ma tem ca explicatia se plaseaza undeva mai jos, prea jos pentru a le face onoare. Ambitii juvenile, amestecate cu parvenitism si cu certe inclinari oportuniste, asa s-ar putea defini, schematic, fronda lor de acum, pentru mine surprinzatoare, insa intuita de un coleg de breasla cu cativa ani in urma. Pun la dispozitia celor interesati textul unei misive primite in 30 octombrie 2002, in care se si conturau evolutiile actuale.

Ar ramane sa explic de ce, neinteresat de pozitii administrative (s-a putut deduce din atatea refuzuri de a juca roluri extrastiintifice), am acceptat sa fiu atatia ani director al Institutului, iar in ultimul timp presedinte al Sectiei de resort. Am fost rugat de colegi, la finele lunii decembrie ‘89, sa ma ocup de treburile institutiei, atunci cand se spera ca si tagma istoriografica va beneficia de schimbarile produse. Mi s-a parut ca nu le pot refuza concursul, insa ma gandeam sa caut iute o alta solutie. Am contat pe mai multi colaboratori (n-am sa-i numesc aici), dar ceva a impiedicat mereu transferul de prerogative. A trebuit sa ma ocup de reorganizarea schemei, de innoirea corpului de cercetare, de revistele noastre, de cateva serii tematice, de activitatile curente (comunicari bilunare, colocvii, simpozioane, mese rotunde etc.), sacrificand ani buni de munca, cu asteptari exagerate, cu iluzii, cu revelatii adesea neplacute cand e vorba de munca in echipa si de fidelitatea institutionala.

Ritmul muncii, ca si exigentele de ordin profesional, se afla, presupun, la originea multor insatisfactii, ca sa nu spun mai mult. Unele teze de doctorat au fost abandonate discret, altele aduse la un nivel care nu ma satisfacea, cum nu ma satisfac nici acum. Cativa dintre semnatarii memoriului si ai scrisorii deschise se afla inca (unii cu amanari penibile) in etapa de pregatire a tezelor. Nu mi-e greu sa intuiesc aici o criza de identitate profesionala, criza evidenta pentru mine de la un timp, caci i-am rugat sa-si reconsidere obligatiile de la Institut in raport cu ce dau comentariului politic sau unor angajamente prea putin legate de istoriografie.

Aceasta situatie s-a conturat destul de clar spre finele anului trecut, agravandu-se in ultimele doua luni, cand i-am rugat pe toti sa contribuie mai substantial la programele Institutului. Nu am primit nici un raspuns, dar m-am vazut apoi abordat de o solemna delegatie (sapte, nu mai putin), care imi prezenta un memoriu de trei pagini, in care preconizau anumite schimbari, incepand cu structura Consiliului Stiintific. In adevar, Consiliul isi epuizase mandatul, pe nesimtite, fara ca cineva dintre tinerii asa de atenti la calendar sa spuna acest lucru. Nimic mai lesne decat sa se remedieze o asemenea lipsa, daca exista buna-credinta si respect pentru reglementarile curente.

In cazul nostru, componenta Consiliului trebuia sa aiba in vedere membrii de drept (directorul si secretarul stiintific, numiti prin concurs de Academie) si membrii alesi "cu precadere" (spune statutul) dintre sefii de sectoare, departamente etc., urmand ca noul Consiliu sa intre in activitate dupa confirmarea de catre Sectia de resort. Tinerii care isi anuntasera in presa "revolta" n-au vrut sa se conformeze acelei stipulatii si au votat colegi care in mod normal nu puteau pretinde sa faca parte dintr-un asemenea organism. Rezultatul se cunoaste.

 Sectia a infirmat alegerile, recomandand sa se organizeze o noua runda, cu  respectarea stricta a statutului. Inainte insa de a primi raspunsul Sectiei, grupul insurgent si-a proclamat in presa victoria, in ideea, pesemne, ca un fapt implinit obliga. In acelasi timp, ei au produs destula zarva in jur pentru ca activitatea de la Institut sa devina practic imposibila. Discutiile individuale cu directia acestuia n-au dus la rezultat, fiindca nici nu se dorea unul.

Inca in plina criza, se pune intrebarea: ce solutie exista pentru a o depasi in folosul institutiei? Pentru mine, personal, nici una. Am intarziat prea mult intr-un spatiu pe care m-am silit sa-l fac, profesionalmente si uman, cat mai propice. Din 25 de membri ai Institutului, 21 sunt tineri sau relativ tineri, toti adusi sub semnatura subsemnatului si beneficiari de stagii in strainatate, burse, relatii cu lumea din afara, doctorate etc. Dintre acestia, 14 (nu 17, cum au anuntat in presa, nici 15, cum e in memoriul din 13 martie, fiindca unul s-a dezis) au format un grup al carui nucleu fusese deja indicat nominal, la 15 ianuarie a.c., intr-un pamflet din Ziua de Iasi. N-au facut apoi decat sa se alinieze, cu alt limbaj, dar cu tinta precisa de a discredita Institutul si pe directorul acestuia.

Cum sa inteleg o asemenea conduita? Poate ca redutabilii justitiari sunt in masura a oferi un raspuns. Erau oameni pe care i-am adus eu insumi in Institut, le-am oferit un mediu stimulativ si libertatea deplina de a-si gasi fiecare loc in nesfarsitul camp al istoriografiei, numai ca asteptam prea mult.

De ce adresa de invalidare este semnata de presedintele de onoare Dan Berindei, si nu de dumneavoastra, care sunteti presedintele Sectiei?

Mi s-a parut ca asa era bine, d-l Berindei fiind si vicepresedinte al Academiei. Cum ar fi sunat o adresa trimisa de Alexandru Zub, ca presedinte al Sectiei, catre Alexandru Zub, director al unui institut din subordine?

Se poate vorbi de un conflict intre generatii? De o lipsa de comunicare? Sau de lipsa de reforma din sistemul institutelor de cercetare din Romania?

De toate cate putin, iar vina nu trebuie cautata exclusiv intr-o "tabara". Binele pe care il dorim nu iese totdeauna, ca in reflectia paulina, ceea ce ar trebui sa-i indemne pe toti la mai multa deschidere, la dialog profesional si uman. (A consemnat Rodica Palade)

 

In atentia membrilor Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane

 -  extrase -

 

(...) Invalidarea rezultatelor alegerilor pentru Consiliu a fost motivata de urmatoarele obiectii: 1) nerespectarea prevederii referitoare la alegerea "cu precadere" a sefilor de departamente; 2) alcatuirea Consiliului, "cu o singura exceptie, numai din cercetatori stiintifici gr. III"; 3) prezenta in Consiliu a unui cercetator (dr. Petronel Zahariuc) cu baza la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi, care figureaza la Institut doar cu jumatate de norma. (...)

In primul rand, prin formularea "cu precadere" de la art. 42 din Statutul Academiei Romane doar se recomanda, si nu se impune alegerea in consiliile stiintifice ale institutelor a tuturor sefilor de departamente sau a reprezentantilor acestora, suveran in acest caz fiind, conform Statutului, votul liber exprimat. (...)

In al doilea rand, nu intelegem de ce ati trecut intre argumentele invalidarii Consiliului faptul ca acesta ar fi alcatuit, "cu o singura exceptie, numai din cercetatori stiintifici gr. III". Aceasta afirmatie nu este adevarata. Noul Consiliu este format din trei cercetatori cu grad C.S. I (dr. Alexandru Zub, dr. Dumitru Ivanescu si dr. Mihai-Stefan Ceausu), un C.S. II (dr. Petronel Zahariuc) si trei C.S. III (dr. Andi Mihalache, dr. Dorin Dobrincu si dr. Flavius Solomon, acesta din urma promovand deja examenul pentru postul C.S. II).

Mai important este sa subliniem ca, oricum, in conformitate cu Statutul Academiei si cu Regulamentul Institutului, alegerea in Consiliul Stiintific nu este conditionata de detinerea unui grad academic sau a unei pozitii administrative. Asadar, afirmatia dvs. are la baza o dubla eroare: de jure si de facto. (...)

In fine, in raspunsul Sectiei se afirma ca prezenta in Consiliu a unui cercetator cu jumatate de norma la Institut "contravine normelor Academiei". O asemenea prevedere nu exista in reglementarile in vigoare, nefiind clar la ce "norme" face trimitere Sectia. Oricum, forul Academiei aplica dubla masura in conditiile in care

in vechiul Consiliu a existat, de asemenea, un cercetator (C.S. I, dr. Dumitru Vitcu) cu norma de baza la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava. Sectia nu s-a sesizat si cu acea ocazie, asa nu se sesizeaza nici in cazul altor institute ale Academiei in care exista situatii asemanatoare. (...)

In incheiere, va aducem la cunostinta faptul ca organismul invalidat de dvs. fara o argumentatie valabila este primul Consiliu Stiintific ales la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" dupa mai multi ani, in mod democratic, prin vot liber, egal si secret. Ne intrebam de ce Sectia nu s-a sesizat in ianuarie 2002, cand a fost impus un Consiliu rezultat in urma unor incalcari evidente ale normelor in vigoare ale Academiei Romane (votul nu a fost secret, iar unul dintre membrii Consiliului, dr. Dumitru Vitcu, nu a fost propus si votat de adunare), sau in ianuarie 2006, cand a expirat mandatul, nestatutar, al precedentului Consiliu.

Consideram ca prin decizia sa din 4 aprilie a.c., Sectia de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane a incalcat grav drepturile legale ale cercetatorilor dintr-o institutie publica pe care o patroneaza; poate si pentru ca procesul-verbal care a ajuns la Sectie contine grave denaturari si omisiuni. In aceste conditii, in lipsa unei reactii grabnice din partea dvs., pentru indreptarea situatiei, ne rezervam dreptul de a intreprinde toate demersurile legale pe langa autoritatile romanesti si cele europene si de a informa opinia publica despre acest caz.

 

Cercet. st. dr. Liviu Bratescu, asist. cercet. drd. Mihai Chiper, cercet. st. drd. Catalina Chelcu, cercet. st. drd. Marius Chelcu, cercet. st. drd. Adrian Cioflanca, cercet. st. gr. III, dr. Dorin Dobrincu, asist. cercet. drd. Alexandru Istrate, cercet. st. gr. III, dr. Andi Mihalache, cercet. st. drd. Catalina Mihalache, asist. cercet. drd. Bogdan Mosneagu, asist. cercet. dr. Paul Nistor, cercet. st. gr. III, dr. Leonidas Rados, cercet. st. gr. III, dr. Flavius Solomon, cercet. st. gr. II, dr. Petronel Zahariuc

TAGS :
Mai multe din Apel 22
Comentarii
Total 0 comments.
733
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22