NICOLAE NEGRU: Criza din Ucraina salvează Republica Moldova

Interviu Realizat De, Armand Gosu | 01.07.2014

Pe aceeași temă

Semnarea acordurilor cu UE face ireversibilă orientarea spre Vest a Republicii Moldova?

Ne-am grăbi dacă am spune că face ireversibil cursul european al Republicii Moldova. Avem în toamnă alegeri parlamentare. Depinde cine va veni la putere în Republica Moldova. Dacă vor veni comuniștii sau dacă vor veni alte forțe politice orientate spre Est, atunci nu putem spune că avansăm spre Europa. Fie vom bate pasul pe loc, făcând aceeași politică a vițelului blând, care suge de la două vaci, fie ne vom îndrepta cu pași rapizi înspre Uniunea Economică Euroasiatică, proiectul lui Putin.

 

Care ar fi în acest moment, potrivit sondajelor de opinie, raportul de forțe al celor două tabere? Cine sunt susținătorii orientării spre Est și cine sunt cei ai orientării spre Vest, spre UE?

E adevărat, există această ruptură, 40-45% doresc să se integreze în UE și alți 40 și ceva % (pe alte sondaje chiar sub 40%, cifrele diferă) doresc să meargă spre Uniunea Euroasiatică. E adevărat că sondajele noastre nu sunt totdeauna credibile, nu ne putem baza pe ce spun ele. Sunt și câteva excepții. Mai este aici o problemă, că mass-media rusești sunt foarte influente, impactul este mare și atunci, în anumite momente, creează o anumită dispoziție, iar sondajele fixează acest lucru. Dar dacă analizăm pe un termen mai lung, numărul adepților integrării europene este mai mare decât cel al integrării euroasiatice.

 

Din cine sunt compuse cele două tabere? Putem spune că Republica Moldova e împărțită pe criteriul etnic sau lingvistic? Ce e relevant în definirea celor două tabere?

În primul rând este criteriul etnic. Dar nu numai el. Din nostalgie, de pe urma educației primite, sunt mulți etnici moldoveni, români care preferă să se uite către Est, și nu spre Vest. E vorba de anumite reflexe, obișnuințe, deprinderi. Mulți oameni sunt legați într-un fel sau altul de Rusia, de exemplu, merg la muncă sau au rude acolo sau în general se simt mai bine în mediul limbii ruse decât în mediul limbii române. Poate că astfel putem trasa această divizare între proeuropeni și antieuropeni.

 

Dar pentru partidele politice opțiunile Est–Vest sunt mai clare. Ce partide din Republica Moldova flutură stindardul integrării în Uniunea Euroasiatică și care sunt forțele politice proeuropene?

Orientate spre Vest sunt partidele de la guvernare, coaliția proeuropeană – Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat, Partidul Liberal Reformator – și Partidul Liberal din opoziție. Mai este Partidul Național Liberal, partid mic, prounionist, proeuropean. Mai sunt și alte partide mici, le spunem „partide-om“. De cealaltă parte, dintre partidele care optează pentru integrarea estică, putem numi în primul rând Partidul Comuniștilor, care acum pare că s-a răzgândit puțin. Nu mai este atât de sigur că trebuie să aderăm la Uniunea Vamală sau Uniunea Euroasiatică. Liderul acestui partid, Vladimir Voronin, a zis: „cum să aderăm, dacă Uniunea Euroasiatică nu există“. Dar sunt și alte partide, de exemplu Partidul Socialiștilor, Partidul Social-Democrat. În general, partidele de stânga sunt mai înclinate spre Est decât partidele de dreapta. Chiar și Partidul Democrat care se află acum la guvernare, membru al Internaționalei Socialiste, care tot timpul se pronunță pentru integrare europeană, pentru aderarea la UE, promovează o politică mai apropiată de Rusia decât partidele de dreapta.

 

Totuși, e interesant cum joacă Voronin. Ce semnal transmite el prin îndepărtarea din conducerea PCRM a lui Tkaciuk, Petrenco, Muntean? Își pregătește terenul pentru negocierile politice de după scrutin pentru formarea unei majorități? Cum să interpretăm aceste gesturi? Sau e vorba doar de o luptă politică, de echilibrul politic intern al PCRM?

Una dintre interpretări e că astfel se manifestă lupta internă pentru supremație, iar d-l Tkaciuk și grupul din jurul său au vrut să preia puterea, să-l marginalizeze pe d-l Voronin și să introducă pe liste niște oligarhi, oameni de afaceri legați cu Rusia și Voronin s-ar fi împotrivit. Dar, poate nu întâmplător, această ruptură s-a manifestat chiar atunci când Voronin, netam-nesam, a spus că Republica Moldova nu poate să adere la Uniunea Eurasiatică fiindcă aceasta nu există și pentru această declarație grupul lui Tkaciuk l-a criticat pe Voronin, mai întâi în cadrul partidului, apoi deschis. Rezultatul: Vladimir Voronin s-a supărat și i-a exclus de la conducerea partidului. Dar, din punctul meu de vedere, este vorba nu doar de lupta internă, dar e și o oarecare dezorientare, confuzie în capul lui Voronin, legată de evenimentele din Ucraina, legată de comportamentul Rusiei, în raport cu Georgia și acum cu Ucraina, de acest război, de fapt, pe care îl duce Rusia în Ucraina. Voronin, fiind și un om bogat, având și anumite interese de ordin financiar legate de UE, încearcă acum să găsească o poziție care nu ar periclita aceste interese personale. Voronin uneori se mai declara și naționalist, chiar se îmbrățișase odată cu Grigore Vieru pe scenă. Voronin, într-o anumită etapă, afișa independență față de Rusia, chiar legase prietenie cu Occidentul, pe urmă iar s-a întors. Toate acestea vorbesc de anumite interese ale sale, dar și de, cum am spus înainte, de o anumită rătăcire doctrinară sau o rătăcire geostrategică a lui Voronin.

Ceremonia de semnare a Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Georgia, Republica Moldova şi Ucraina - Bruxelles, 27 iunie 2014  (în imagine: Irakli Garibaşvili, premierul Georgiei; Iurie Leancă, premierul Republicii Moldova; Petro Poroşenko, preşedintele Ucrainei; Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European)

 

Dar sondajele de opinie din acest moment, sigur, cu marja de eroare pe care o au sondajele peste tot în lume, ținând seama și de specificul Republicii Moldova, unde e destul de complicat să faci sondaje de opinie, cum arată sondajele de opinie? Care sunt tendințele?

Noi am putea să ne uităm cum au votat alegătorii din Republica Moldova în alegerile precedente. Și să coroborăm cu datele din sondaje. Peste 30% dintre alegători votează întotdeauna cu Partidul Comuniștilor. Putem spune că Partidul Comuniștilor are asigurate minimum 33% din voturi. Acest rezultat, cu ulterioara redistribuire a mandatelor în Parlament, asigură Partidului Comuniștilor cam 40 și ceva % din locurile din Parlament. Desigur că nu are majoritatea, deci trebuie să facă o coaliție cu alte partide. Acum se vorbește la Chișinău că această schimbare de macaz a comuniștilor este legată de dorința lui Voronin de a face alianță cu Partidul Democrat. Nu putem ști. Unele sondaje arată că, în sumă, partidele proeuropene ar acumula mai multe voturi decât Partidul Comuniștilor și alte partide de stânga. Și totuși, mai este Partidul Socialiștilor, destul de activ în ultima vreme, care ar putea să acumuleze 5%, adică să atingă pragul electoral.

 

Ar fi plauzibil scenariul unei coaliții antieuropene la Chișinău? Comuniștii și poate socialiștii, dacă intră.

Moscova ar sprijini o asemenea coaliție. Dar, din sondaje, deocamdată, se pare că vom putea evita acest pericol. Însă este evident și faptul că mulți dintre alegătorii Republicii Moldova au fost dezamăgiți de comportamentul unor lideri proeuropeni, multe promisiuni pe care le-au făcut acești lideri proeuropeni au rămas doar pe hârtie, certurile permanente. E adevărat că acum ei au tras anumite învățăminte, se comportă altfel, dar oricum dezamăgirea a fost mare și trebuie să treacă timp până ce această dezamăgire va dispărea. Nu știu dacă lucrul ăsta se va întâmpla până la alegeri, dar se pare că sondajele sunt favorabile partidelor proeuropene.

 

În ciuda tuturor acestor certuri care au fost, în ciuda tensiunilor politice între liderii coaliției proeuropene, e posibilă refacerea unei mari coaliții proeuropene după alegerile din noiembrie sau e puțin probabil?

E posibil, fiindcă nu știu dacă vreunul, cel puțin sondajele nu arată acest lucru, nici un partid proeuropean nu poate lua majoritatea voturilor, absoluta majoritate, 50%+1. O coaliție va fi necesară. Desigur, unii și-ar dori refacerea coaliției în componența actuală, fără Partidul Liberal. Sondajele arată că și Partidul Liberal ar putea intra în Parlament și liderul Partidului Liberal, d-l Mihai Ghimpu, se pronunță pentru formarea unei coaliții mai largi.

 

Dar el pune o condiție: să nu fie Vlad Filat premier.

Nu știu dacă e productivă această condiție, dacă se poate. Depinde de rezultatele alegerilor, fiindcă dacă Partidul Liberal Democrat va lua, așa cum arată sondajele, minimum 20% și Partidul Liberal va lua 6%, cum ar putea dicta d-l Ghimpu această condiție? E normal ca un partid care câștigă alegerile să dea persoana primului ministru și această figură să fie liderul partidului. D-l Ghimpu, în cazul ăsta, ar merge împotriva unor reguli.

 

Dar d-l Ghimpu a mai făcut-o în trecut.

Da, a mai făcut-o, dar să sperăm că și d-l Ghimpu a tras niște învățăminte, a mai prins la minte. Ieșirea lui din coaliția de guvernământ, din punctul meu de vedere, nu a fost cea mai reușită mișcare, nici pentru Republica Moldova, nici pentru partidul lui Ghimpu.

 

Iurie Leancă, premierul mai mult tehnocrat, dar totuși membru al PLDM, chiar vicepreședinte al partidului, ar putea să mai joace vreun rol după alegeri, are șanse să continue în funcția de premier?

Nu știu dacă are șanse să rămână premier și nici măcar nu știu dacă el își dorește lucrul ăsta, dar acum este unul dintre cei mai bine cotați politicieni, are cea mai mare popularitate în Republica Moldova. Probabil el va fi primul pe lista Partidului Liberal Democrat, va juca un rol important în alegerile parlamentare și vom vedea ce va fi el pe urmă. Eu cred că Vlad Filat își va dori cu orice preț să fie el prim-ministru, dacă alegerile vor fi favorabile PLDM. Nu putem spune acum, dar cu siguranță că d-l Leancă va juca și în viitor un rol important pe scena politică din Republica Moldova.

 

Dar reușește PLDM, prin Leancă, care are o imagine foarte bună, să capitalizeze aceste mari succese pe care le-a înregistrat guvernul – regimul de călătorii fără vize în UE, obținut recent, semnarea acordurilor la Bruxelles, vizitele unor importanți oficiali europeni la Chișinău sau vizitele premierului Leancă la Berlin, Paris, la Bruxelles, care au impact asupra opțiunilor politice ale electoratului – reușește să capitalizeze, se vede pe sondaje ceva?

Da, desigur, în ultima vreme se observă, de la 13% acum partidul este estimat de sociologi la 19% și chiar 20% intenție de vot. Eu cred că lucrul ăsta se datorează lui Iurie Leancă și faptului că aceste întâlniri, aceste succese evidente ale Republicii Moldova în relațiile cu UE sunt legate de numele lui Leancă, iar Leancă este reprezentantul PLDM. Dar mai este și faptul că PLDM are cei mai mulți primari, iar primarii joacă în alegeri un rol important.

 

Partidul Democrat este susținut de un trust de presă foarte important, al lui Plahotniuc. Contează acest amănunt? A crescut scorul PDM în sondaje?

Din păcate, PDM stagnează, nu reușește să capitalizeze faptul că posedă multe mijloace media, multe televiziuni cu acoperire națională. Dar încă nu am intrat în campanie elctorală, iar aceste televiziuni nu pot promova în mod deschis Partidul Democrat. Pe urmă, PDM are reputația foarte șifonată după „Pădurea Domnească“, d-l Plahotniuc însuși nu se bucură de mare popularitate.

 

După semnarea acordurilor la Bruxelles, se vehiculează tot felul de scenarii. Recent, Ministerul de Externe de la Moscova a ieșit cu un comunicat de presă destul de dur. E evidentă nervozitatea Rusiei. Să ne așteptăm la acțiuni de destabilizare a Moldovei în următoarele zile, săptămâni, ca represalii pentru semnarea acordurilor cu UE?

Acțiuni deschise poate nu, fiindcă ele au și fost deja întreprinse – mă refer la embargoul asupra vinurilor moldovenești, în timp ce vinurile din Găgăuzia și Transnistria sunt acceptate pe piața rusă. Moscova mai amenință cu alte acțiuni, alte măsuri punitive. Dar Putin, așa cum se văd lucrurile de la noi, vrea să prezinte Rusia drept o forță morală și nu va acționa deschis împotriva acestui acord pe care l-a semnat Republica Moldova cu UE, dar presiuni camuflate desigur că vor avea loc. Le vor face și prin intermediul Transnistriei, și prin intermediul Autonomiei Găgăuze. Poate că salvarea noastră este acest război pe care Rusia îl duce în Ucraina și principalele cancelarii din statele membre UE și mai ales SUA sunt cu ochii pe Putin și asta ne dă speranțe că Rusia nu va reacționa atât de agresiv.

 

În ce măsură credeți că evoluțiile din Ucraina vor influența campania electorală din Republica Moldova?

Sunt convins că evoluția din Ucraina va influența, însă în mod indirect, campania electorală din Moldova, prin faptul că le va da de gândit alegătorilor dacă face să sprijine partidele antieuropene, partidele proestice, în detrimentul celor proeuropene. Dacă Ucraina se va îndrepta spre UE, cum vom putea merge spre Rusia, cum vom putea sări peste Ucraina ca să intrăm în Uniunea Vamală sau în Uniunea Euroasiatică? Cred că victoria Ucrainei ar influența psihologic electoratul din Republica Moldova.

 

Dvs. spuneți că e puțin probabil ca Rusia să încerce o destabilizare pe față, agresivă a Moldovei. Dar poate fi o tentativă inspirată după modelul celei din Ucraina. În acest caz, va rezista Republica Moldova? Are suficiente resurse să reziste unei astfel de tentative de destabilizare?

Eu nu exclud, nu am spus că nu este posibilă o încercare din partea Rusiei. Acum Rusia este imprevizibilă, este foarte agresivă, există acolo elemente care și-au pierdut echilibrul pur și simplu. Să-l luăm chiar pe vicepremierul Rogozin. Dacă lucrurile vor depinde de Rogozin, el poate trimite chiar mâine câteva batalioane, atât consideră el că e suficient să trimită, câteva batalioane în Republica Moldova și ne-a amenințat nu o singură dată cu pierderea Găgăuziei, cu pierderea Transnistriei. Desigur, Republica Moldova nu poate rezista nici măcar cât Ucraina și va fi nevoită să apeleze la ajutor, cred că va trebui să se adreseze României, Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii. Din punctul ăsta de vedere, desigur, noi avem o problemă, Republica Moldova are o problemă. Ea s-a declarat neutră, statutul de neutralitate este fixat și în Constituție, doar că nimeni nu garantează această neutralitate. Și chiar dacă Rusia ar garanta această neutralitate, nu putem avea încredere în garanțiile Rusiei, fiindcă Rusia și-a luat un angajament față de Ucraina în 1994 și iată că nu l-a respectat. Ba mai mult, acum spune că nici nu s-a angajat să respecte sau să apere suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. În cazul nostru, cu atât mai mult.

 

Dar dacă Rusia ar recurge și la alte mijloace, mai sofisticate, care vizează piața bancară din Republica Moldova, sectorul financiar? Are câțiva pioni importanți în Republica Moldova, niște oligarhi, persoane controversate, conectate nu se știe cum exact la Moscova. Există un risc de tipul ăsta, să se prăbușească băncile, iar milioane de oameni să iasă în stradă?

Există acest risc. Se vorbește mult la noi și chiar partidele de la guvernare și-au asumat acest obiectiv ca să transparentizeze acționariatul în sistemul bancar, în mass-media. Dar nu au făcut mare lucru și, dacă se adeverește faptul că Rusia controlează sistemul nostru bancar, ar putea organiza diferite diversiuni, prăbuși bănci, și atunci rezultatele acestor alegeri vor fi dezastruoase pentru Republica Moldova.

O altă vulnerabilitate este dată de faptul că unii lideri importanți nu este clar cât de sinceri sunt ei, cât sunt de democrați și de proeuropeni, nemaivorbind de prounioniști, că sunt și de aceștia.

 

În tot acest peisaj complicat, ce rol poate juca România?

Uneori rolul României este subestimat. Este subestimat fiindcă sunt politicieni aici la noi, la Chișinău, care, poate, de teamă să nu supere Rusia, nu vor să aibă relații strânse cu România. Și, din păcate, de partea cealaltă există aceleași temeri, aceeași prudență în relațiile cu Republica Moldova. Și se mai observă ceva. România nu este suficient de puternică financiar și bogată ca să se implice mai mult în Republica Moldova și la nivel economic, și la nivel social. O strângere a relațiilor, o apropiere mai mare a Republicii Moldova de România, refacerea firelor care au fost rupte după 1944, a firelor care legau organic Basarabia de România desigur că ar fi în folosul nu numai al Republicii Moldova, dar și al României.

 

Interviu cu NICOLAE NEGRU, comentator politic din Republica Moldova, realizat de ARMAND GOȘU

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22