De același autor
Monica Macovei a reusit sa porneasca reforma justitiei luptandu-se cu toata lumea, chiar cu politicienii de frunte ai coalitiei de guvernamant, care anul trecut s-au lasat greu convinsi sa largeasca declaratia de avere cu afisarea publica a bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea lor sau a familiei lor. Monica Macovei a devenit, imediat dupa numirea ei in fruntea Ministerului Justitiei, inamicul public numarul unu atat pentru opozitie, cat si pentru multi reprezentanti ai puterii, care isi dadeau seama ca nu vor exista cai de negociere a legalitatii cu noul ministru. Magistratii cu vechi state de plata in sistem au atacat-o din toate partile, de teama ca isi vor pierde privilegiile, iar presa a fost mereu neprietenoasa, executand-o la ordin, cu rea-credinta, rea-vointa si fara argumente.
Optiunea morala a Monicai Macovei i-a deranjat pe toti cei aflati pe muchie de cutit care sperau intr-o justitiei ocrotitoare pentru ei ca mari beneficiari ai tranzitiei. Politicienii imbogatiti prin influenta, baronii presei, procurorii si magistratii colaborationisti s-au vazut pentru prima data amenintati de un ministru al Justitiei venit din afara sistemului, gata sa taie in carne vie. Un ministru care nu are cu ce fi santajat, care nu vrea sa castige putere politica si care nu are ce pierde intrand in razboi cu toata lumea pentru a pune in practica principiile statului de drept, atat de des invocate, dar foarte rar luate in serios.
Monica Macovei nu putea intra in tiparul ministrului de tranzitie, care vrea vizibilitate, influenta, avere si care are mereu ceva de ascuns, de aceea asupra ei nu se pot activa parghiile obisnuite ale sistemului. Si pentru ca nu putea fi manipulata sau convinsa de conservarea viciilor justitiei autohtone au fost puse la punct diverse scenarii prin care sa fie compromisa.
1. Metoda minciunii absolute
Gardianul din 14 martie 2005 publica o scrisoare semnata de Buleandra Enache prin care acesta solicita “anchetarea numitului Gherghescu Vasile, care in calitate de ofiter de securitate, in perioada de 1 martie 1981-1989, la Casa Poporului, m-a supus la tratamente inumane, torturat si batut bestial de Politia Politica pe care o conducea la santierul Casei Poporului. (…) Mentionez ca fiica fostului ofiter de securitate care a facut politie politica, Gherghescu Vasile, este Monica Macovei, actualul ministru al Justitiei”. Fara ca macar sa verifice daca cel acuzat este sau nu tatal ministrului Justitiei, cotidianul Gardianul a alocat un spatiu urias acestui scandal inventat (cercetat si de Consiliul Superior al Magistraturii), prin care se urmarea discreditarea Monicai Macovei.
2. Metoda insinuarilor calomnioase
In ziua votului asupra motiunii de cenzura, initiata de PSD si PRM impotriva reformei justitiei (22 iunie 2005), Evenimentul Zilei publica pe prima pagina articolul “Noroc, Doamna Ministru!”. Citand informatii la mana a doua si fara nici un fel de probe, acest cotidian o acuza pe Monica Macovei ca bea peste masura. Portretul facut ministrului Justitiei in Evenimentul Zilei, dupa modelul infierarii folosit de presa comunista, sugera ca Monica Macovei ar fi incapabila sa conduca ministerul din cauza patimii alcoolului.
3. Metoda omisiunii
Cotidianul Gandul a initiat o adevarata campanie de presa impotriva Monicai Macovei incercand sa demonstreze cu o tehnica bine pusa la punct, dar omitand argumentele principale, ca “parintii ministrului Justitiei au obtinut un imobil nationalizat incalcând tocmai legile pe care d-na Macovei le-a promovat”. Faptul ca imobilul despre care este vorba a fost obtinut de parintii Monicai Macovei printr-un schimb de apartamente, inainte de 1989, facut chiar cu reclamantii, fosti proprietari carora comunistii le-au luat casa, a fost un amanunt peste care s-a trecut in graba. Contenciosul administrativ era menit sa o discrediteze pe reprezentanta la varf a justitiei, prin inducerea ideii ca Monica Macovei se foloseste de functia pe care o are pentru a pune mana pe o casa nationalizata, tocmai ea care a militat pentru legile proprietatii si care a castigat la CEDO atatea procese pe aceasta tema.
4. Metoda surselor anonime
Cotidianele Ziua si Averea au acuzat-o pe Monica Macovei, cu o luna inaintea Raportului Comisiei Europene, ca i-ar spiona pe jurnalistii acreditati la Ministerul Justitiei. Bazandu-se pe surse care nu vor sa-si decline identitatea, dar fara nici un fel de probe, cele doua ziare sustineau ca prin serviciul secret al ministerului (Directia Generala de Protectie si Anticoruptie), aflat acum in curs de dizolvare chiar la cererea ministrului de resort, Monica Macovei ar fi declansat “o ampla campanie de monitorizare a ziaristilor incomozi” si a sefilor de gazete si ca ar fi fost depuse la Ministerul Justitiei rapoarte despre anumiti redactori. Informatiile nu au putut fi dovedite, iar ministrul Macovei le-a dezmintit cu argumente.
5. Metoda compromiterii prin subordonare
In plina campanie anticoruptie, cand importanti lideri ai PSD trebuie sa-si justifice averile dobandite in perioada fostei guvernari, Jurnalul National dezvaluie o intalnire care a avut loc la Palatul Victoria intre primul ministru, ministrul Justitiei si Dinu Patriciu, la putin timp dupa ce acesta din urma fusese retinut de procurori. Intalnirea a fost aranjata de Calin Popescu Tariceanu, iar Monica Macovei a venit convocata de seful ei direct, fara sa i se spuna ca presedintele Rompetrol, cercetat penal de Parchetul General, va fi de fata. Cursa intinsa, intentionat sau nu, de primul ministru risca sa o compromita pe Monica Macovei, care nu a avut nici prezenta de spirit sa refuze intrevederea si nici sa dea un comunicat de presa imediat dupa ce ea a avut loc. Ministrul Justitiei este direct subordonat primului ministru, de aceea Monica Macovei nu putea sa refuze o discutie cu seful ei direct, dar pe de alta parte relatia dintre cei doi nu este una militarizata, iar ministrul Macovei ar fi putut sa treaca peste eventualele rugaminti ale premierului Tariceanu de a nu face publica intalnirea, tocmai pentru a respecta criteriile de transparenta atat de necesare bunei functionari a statului de drept. In plus, probabil ca primul ministru a incercat, pentru a-i usura soarta amicului sau politic Dinu Patriciu, sa o fi atras pe Monica Macovei in diverse discutii cvasi-oficiale in care sa o convinga nu neaparat de inocenta lui Patriciu, cat mai degraba de bunele intentii ale acestuia. Astfel de discutii o fac insa partasa pe Macovei la o strategie ambigua aflata la marginea legalitatii, care ar putea sa o scoata din joc.
Cele cinci metode de compromitere a ministrului Justitiei fac parte din retetarul clasic al dezinformarilor, necesar pentru a elimina o persoana publica incomoda. Dozajul savant de jumatati de adevar combinat cu jumatati de minciuna, minciuna absoluta sau cea prin omisiune, precum si amestecul faptelor cu al opiniilor au fost folosite in mod profesionist pentru discreditarea Monicai Macovei. Ministrul Justitiei a fost mereu perceput ca un corp strain care trebuie rejectat pentru a nu intoarce sistemul cu fundul in sus.
.jpg)
