De același autor
Banca de imagini a vechilor reclame are darul de a măsura viteza cu care s-a dezvoltat advertisingul în 150 de ani, devenind din joc al hazardului comercial o știință sofisticată, cu tehnologii de comunicare elaborate pe analize statistice și cercetări de piață.
O bancă de imagini postată pe Facebook acum cinci ani, cu genericul Reclame vechi românești 1860-1990, a întrecut așteptările inițiatorului său, Florian Ciobanu, atrăgând aproape 90.000 de like-uri până în prezent. Într-o epocă a invaziei de reclamă pe toate suporturile posibile, de la panouri și mash-uri imense, la televiziune, unde pauzele publicitare întrerup filmul când e tensiunea la apogeu, și până la iritantele animații intruse pe Internet, advertisingul a ajuns la o complexitate imposibil de anticipat în secolul al XIX-lea, când apăreau timid anunțuri, azi pline de umor involuntar. Spoturile pentru televiziune sau pentru Internet sunt adesea geniale, cuibărindu-se pe retina spectatorului pentru multă vreme. Un exemplu este reclama produsă de Leo Burnett la hârtia igienică Le Tréfle (Regina, în versiune românească). Spotul merită căutat pe YouTube și revăzut ca o capodoperă în 35 de secunde, capabilă să circumscrie subtil beneficiile și excesele tehnologiei. Banca de imagini a vechilor reclame are darul de a măsura viteza cu care s-a dezvoltat advertisingul în 150 de ani, devenind din joc al hazardului comercial o știință sofisticată, cu tehnologii de comunicare elaborate pe analize statistice și cercetări de piață. Chiar dacă publicitatea a rămas, prin difuzarea reclamelor, un demers persuasiv care dorește să capteze interesul cumpărătorului, să-l convingă de beneficiile sau avantajele unui produs, candoarea reclamelor de la începutul secolului XX sau banalitatea celor din vremea comunismului ne fac azi să zâmbim.
Și cum n-am zâmbi când, pe la 1909, erau oferite ghete americane pentru copii marca La Ruleta, susținute cu poezioare laudative ca: „Spune-mi, Edi dragă, de ce Nicușor/ Calcă așa mândru și așa ușor/ Pe când altă dată ades schiopăta/ Și de bătături veșnic se plângea? / Uite că norocul l-a favorizat/ Și de La Ruleta mama l-a-ncălțat“. Sau, mai devreme, în 1892, când revista Tribuna de la Sibiu publica o reclamă plină de indicații „tehnice“ despre broboade, cu detalii delicioase: „Surprisă mare! 32.000 bucăți excelente, mari, groase, moderne, neasemănat de călduroase, drăgălașe BROBOADE, de cea mai bună calitate de cheviot de iarnă, 2 coți lungime și doi coți lățime, cu ciucuri lungi răsuciți... Broboade de iarnă Himalaya“. Urmează informații comparative de preț din categoria caragialescă „eftin și bun“. Remediile cele mai fanteziste erau oferite ca sigure pentru boli pe atunci incurabile ca tuberculoza sau toxicomania și, avant la lettre, era prezentată varianta interbelică a Viagrei: „Impotența se combate cu tabletele RETON“. Alte exemple: „Morfiniști! Abstineță fără siringă vreo 4 săptămâni. Tratamentul cel mai ușor, fără chinuri. Dr. Fromme“. Oficoșilor, bolnavilor de piept, scrofuloșilor și celor săraci de sânge li se propune în 1910 „Sirupul de fier calcaros“ al farmacistului Vertes de la Lugoj, iar pentru suferinzii de cancer vine vestea bună că „Medicina modernă vă pune la dispoziție VENINUL DE ȘARPE“.
Reclamele dau adesea în vileag cu ce probleme de igienă se confrunta neamul la începutul de veac, prin diversitatea de insecticide sau raticide, devenite branduri spăimoase ca „GUZGANUCID - bacil pentru uciderea guzganilor cultivați în laboratoriul d-lui profesor dr. Pușcariu din Iași“. Mai târziu, pe la 1936, românii au dat cu FLIT, urmând îndemnul reclamei din Adevărul: „Nu lăsați ploșnițele să vă tulbure somnul. Dați cu FLIT!“, sau au apelat la praful Drapelul negru de vânzare „în farmacii și vopselării“. Dacă n-ar fi fost moda, nici publicitatea n-ar fi luat așa un avânt. Numeroși croitori și saloane de modă își publicau oferta lăudându-se cu experiența pariziană sau londoneză ca Vladimir „tăietoriu de haine“ interbelic bucureștean, blănăria La Gogu, salonul de pălării Paulette. Haute Mode de pe Calea Victoriei 168 sau producătorul de galoși din 1930, vorba reclamei „Cereți pretutindeni șoșoni și galoși Pepege marca Trei stele în potcoavă“. Asezonate cu fotografii anoste, reclamele din vremea comunismului la sucurile Cico sau Brifcor, la detergentul Perlan, la vopseaua Cromoplatin sau la ciocolata Pitic ilustrează perfect absența unei piețe reale: asta este, asta cumperi! Stângăcia reclamei „Cu un televizor Miraj/ Aveți numai avantaj“ este întrecută de ridicolul strategiei Ministerului Industriei Ușoare, care își făcea cunoscută în 1969 rețeaua de magazine din țară cu o ilustrație reprezentând un fel de securist în civil, însoțit de sloganul „Omul informat știe să se orienteze în toate direcțiile“. Fantezia a rămas apanajul gloatei care făcea haz de necaz cu distihuri mult mai inspirate, ca „Moartea-i sigură cu cobra / Dar mai sigură cu Mobra“. Motocicleta Mobra, alt brand defunct.
