De același autor
Legea votului prin corespondență a fost modificată pe ultima sută de metri, astfel încât a devenit extrem de limitativă și foarte birocratizată. Probabil, în aceste condiții, vor fi foarte puțini români care vor cere buletinul de vot prin poștă. Legea ar trebui remediată înainte de promulgare, prin retrimiterea către parlament de către președinte.
Traseul mult contestatei Legi a votului prin corespondență se apropie de sfârșit. În ultimele două săptămâni a trecut într-un ritm foarte alert prin pseudo-dezbaterile Comisiei parlamentare pentru legi electorale, ale Senatului și ale Camerei Deputaților. Textul legii a ajuns pe masa senatorilor și deputaților cel mult câteva ore înainte de momentul votului. Raportul Comisiei transmis Camerei Deputaților săptămâna trecută avea aproximativ 90 de pagini. Toate acestea s-au întâmplat după ce, mai mult de șase luni, partidele nu au făcut decât să se certe, să se întreacă în populisme și chiar să facă grevă parlamentară. Toate aceste lucruri ar fi greu de înțeles în contextul în care acestea chiar și-ar fi dorit cu adevărat să intre în vigoare o astfel de lege.
Lipsa de voință politică pentru a trece o lege funcțională s-a dovedit cel mai clar în ultima ședință a Comisiei parlamentare, care a avut loc marțea trecută. PSD, UNPR, UDMR sau ALDE au introdus amendamente, iar mare parte dintre ele nu au reușit decât să ciuntească legea definitiv. Liderii PSD au declarat că, după ce va fi promulgată, vor începe să lucreze din nou la ea. Un fapt absolut ridicol și inutil. De ce nu putem avea o lege bună și aplicabilă, care să nu creeze scandal, din prima?
Pe scurt, propunerile PSD au eliminat posibilitatea alegătorilor de a se înscrie on-line pentru votul prin corespondență și au stabilit că legea se aplică doar la parlamentare (după ce anterior se stabilise în cadrul Comisiei că se va aplica și la prezidențiale, și alegerile pentru Parlamentul European). Inițial, se propunea eliminarea procedurilor de siguranță care ar fi fost aplicate în situația în care buletinul de vot s-ar pierde din vina serviciilor poștale sau a unor terți; amendamentele au căzut în timpul discuțiilor din ședința Comisiei. Nu a fost inclus niciun fel de mecanism de urmărire a documentelor de către alegător. Conform legii actuale, nimeni nu este responsabil pentru documentele pierdute: nici Autoritatea Electorală Permanentă, nici birourile electorale și, cu singuranță, nici Poșta Română. Legea nu stabilește niciun fel de sancțiuni. Cu alte cuvine, alegătorul care se înscrie pe lista de vot prin corespondență devine parte a unui joc de noroc.
Toate partidele au fost complici la producerea unei legi care, în acest moment, poate fi aplicată, dar greoi și cu riscuri. Mai mult, cu siguranță, numărul celor care vor vrea să voteze printr-un asemenea sistem restrictiv este foarte mic. Practic, în anul 2016, când vecinii bulgari și moldoveni pregătesc votul prin Internet, în România trebuie să trimiți o cerere prin poștă sau personal pentru a vota, iar apoi trebuie să treci prin toate procedurile birocratice de vot. Toate pe hârtie. Mai mult, legea se aplică doar alegătorilor cu domiciliul sau reședința în străinătate, adică un grup relativ mic de cetățeni. Este de discutat astfel cât de mult merită să investească statul în organizarea unui sistem prin care vor vota foarte puțini oameni pentru a fi aleși doar doi senatori și patru deputați, cât include circumscripția pentru străinătate. La fel de mult este de discutat de ce partidele politice nu au vrut vot pentru cetățenii din România, care ar putea alege prin corespondență, dacă în ziua votului s-ar afla în afara circumscripției unde sunt arondați.
Legea mai are o problemă – de credibilitate și de reprezentativitate. Partidele politice nu s-au consultat cu cei care ar urma să beneficieze de lege: asociații ale românilor din străinătate, organizații studențești etc. De altfel, parlamentarii nu s-au consultat nici cu Poșta Română, instituție care ar urma să îndeplinească mare parte din sarcini și care se arăta îngrijorată de capacitatea de a duce la bun sfârșit toate operațiunile. Singura dezbatere organizată de către Comisie în acest sens a avut loc la trei ore de la expirarea termenului pentru depunerea amendamentelor de căte deputați (camera decizională) și în urma unor presiuni publice făcute tot de ONG-uri.
Legea a fost trimisă spre promulgare președintelui României. În acest moment, este foarte clar că reprezintă un eșec și, dacă va fi promulgată sub forma aceasta, riscă să producă probleme și nemulțumiri serioase. Președintele Klaus Iohannis este principalul actor care poate semnala și solicita corectarea acestor erori, întrucât, conform Constituției, o poate trimite înapoi parlamentului spre reanalizare. Pe de altă parte, înainte de promulgarea legii, neconstituționalitatea acesteia ar putea fi sesizată de preşedinte, unul din preşedinţii celor două Camere, guvern, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului sau de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori. UDMR a anunțat că e aproape de numărul minim necesar de semnături pentru a trimite legea la Curtea Constituțională.
Cert este că partidele și președintele trebuie să își asume responsabilitatea pentru crearea unei legi care nu facilitează prea mult votul la distanță, dar, mai ales, care nu răspunde decât vag cerințelor protestatarilor din 2014. Dar, în același timp, și votanții trebuie să se pregătească să sancționeze electoral partidele politice care au generat un proiect din motive populiste, și nu pentru a servi alegătorilor.