Pe aceeași temă
Rusia nu se va lasa atrasa intr-o noua cursa a armelor, a spus miercuri presedintele Vladimir Putin, potrivit Reuters. Desi suna bine in teorie, declaratia liderului de la Kremlin vine la nici 24 de ore de la o alta afirmatie a sa. Marti, acelasi Putin spunea ca Rusia isi va consolida capacitatile nucleare strategice ca raspuns la amplasarea sistemului american antiracheta in Europa de Est.
“Rusia va lua masuri de retorsiune in sensul consolidarii capacitatii fortelor nucleare. De asemenea, vom dezvolta propriile sisteme antiracheta. Am spus de la inceput ca vom dezvolta sisteme de atac pentru distrugerea oricaror instalatii antibalistice”, spunea Putin, ieri.
In bine cunoscutul stil rusesc, liderul autoritar rus spune ca pretextele conform carora sistemele antiracheta dezvoltate de americani ar viza amenintarile din partea Iranului sau Coreei de Nord ascund adevaratele intentii ale Washingtonului.
“Adevaratul scop este neutralizarea potentialului nuclear al altor state, inclusiv al Rusiei si al aliatilor ei”, a adaugat el.
Aceasta dubla masura in discursul rusesc nu mai surprinde nicio persoana de buna credinta cu privire la jocul practicat de Moscova. Ceea ce spune si ce face Kremlinul sunt doua lucruri total diferite. Iar Vestul trebuie sa se pozitioneze in concordanta cu acest fapt.
Exemplul sirian
Probabil ca au mai existat oameni surprinsi la aflarea informatiilor potrivit carora, in realitate, interventia militara rusa in Siria nu e fundamentata pe intentiile declarate oficial.
A devenit clar, la cateva saptamani de la lansarea operatiunilor aeriene rusesti in Siria, ca Moscova urmareste in Orientul Mijlociu altceva decat spune. Clamand lupta antiterorista, in special impotriva gruparii jihadiste Stat Islamic, Vladimir Putin a vrut sa se prezinte in fata comunitatii internationale drept un aparator ar drepturilor omului, grav abuzate de politicile barbare ale SI.
Bineinteles, liderul rus nu a uitat sa mentioneze, in treacat, si ca nu e de acord cu o eventuala rasturnare de regim la Damasc, acolo unde presedintele Bashar al-Assad se afla sub presiunea Vestului de a pleca de la putere, fiind acuzat de crime impotriva propriului popor. “Sustinem doar schimbarile de regim provocate de cetateni, fara intruziune externa”, transmitea si seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov.
Dar treptat, toate informatiile puse cap la cap au aratat ca, de fapt, lupta antiterorista a rusilor era nimic altceva decat o campanie concertata impotriva rebelilor moderati sustinuti de Occident si pentru consolidarea pozitiei lui Assad. Acelasi Assad care, dupa ce a stat ascuns o lunga perioada de timp, a decis sa faca o prima iesire in afara granitelor la Moscova. Acolo unde s-a pozat strangandu-i mana lui Putin intr-un gest de aprecieze pentru sustinerea acordata.
Si sa nu uitam nici de episodul Crimeea unde, acum mai bine de un an si jumatate, rusii au activat o adevarata forta de ocupatie. In cel mai scandalos mod cu putinta si impotriva tuturor normelor de drept international, asa-zisii omuleti verzi care au aparut peste noapte in peninsula de la Marea Neagra – inca teritoriu ucrainean la acel moment – nu erau clamati de niciun stat. Dar o capitala anume ii sustinea public. Moscova proteja dreptul de interventie al trupelor speciale, care ulterior s-au dovedit a fi rusesti, la cerea populatiei rusofone din peninsula.
