De același autor
Cele sase atentate teroriste simultane care au lovit capitala franceza fac parte dintr-o serie neagra care a marcat intregul an. Pe 7 ianuarie, fratii Chérif si Saïd Kouachi, nascuti intr-o familie de origine algeriana, omoara 12 persoane, inclusiv doi politisti, la redactia publicatiei de satira Charlie Hebdo. In 8 ianuarie, Amédy Coulibaly, francez de origine maliana, omoara o politista si raneste un agent municipal la Montrouge, in suburbia pariziana, dupa care, a doua zi, va omori patru ostateci intr-un magazin alimentar kaser la Porte de Vincennes, in Paris. La 3 februarie, un alt francez de origine maliana, Moussa Coulibaly, agreseaza cu o arma alba trei militari. Pe data de 26 iunie, Yassin Salhi, nascut intr-o familie maghrebiana stabilita in Franta, isi omoara patronul, dupa care il decapiteaza, chiar in apropierea locului de munca, langa uzina Air Products din Saint-Quentin-Fallavier. La mai putin de o luna, pe 21 august, la bordul trenului de mare viteza Thalys, pe ruta Amsterdam-Paris, trei pasageri sunt raniti de un marocan, Ayoub El Khazzani, inarmat cu un AKM. Acum cateva zile, autoritatile franceze au anuntat ca au dejucat un atentat care cea mai mare baza navala franceza, de la Toulon.
Prin urmare, serviciile franceze erau constiente ca teritoriul national era vizat de un atentat de mai mari proportii insa nu se stia momentul. Faptul ca unul dintre cele 6 atentate simultane a fost comis in apropierea stadionului national, aproape de locul in care se afla presedintele Frantei, arata ca serviciile franceze nu au putut anticipa aceste evenimente tragice. Este si foarte greu in conditiile in care cei angrenati in constelatia djihadista au cetatenie franceza iar in viata de zi cu zi sunt cetateni normali ca oricare altul. « Suntem musulmani normali. Tinem Ramadamul. Avem trei copii si o viata de familie cat se poate de normala », declara presei franceze sotia lui Yassin Salhi inainte de a fi interpelata de politie. Sotul ei, autorul decapitarii de la Saint-Quentin-Fallavier, era un om « fara istorie ». « Ii vedeam sotia si copiii dar, daca ma gandesc bine, nici nu imi inchipuiam ca un barbat locuia in acest apartament », declara un vecin al teroristului. Aceste cuvinte arata foarte bine cat de complicata este identificarea celor care au aderat la islamism. Fenomenul este ingrijorator si in crestere. Din cei peste 3000 de europeni combatanti in randurile Statului Islamic, aproape jumatate ar fi francezi, potrivit unui raport al autoritatilor franceze. Marea problema nu este reprezentata de plecarea in Siria, Irak sau Yemen ci de faptul ca acesti « oameni fara istorie » se pot intoarce nestingheriti in Franta. Exista un du-te vino intre Franta si sanctuarele djihadiste imposibil de controlat, iar cele sase atacuri simultane din seara zilei de 13 noiembrie arata ca teritoriul Statului Islamic nu este circumscris doar unor zone din Siria si din Irak, el este prezent pe teritoriul Uniunii Europene, teritoriu devenit sursa de finantare, de inarmare, de antrenament si de studiere a adversarului occidental. Terorismul din Europa este un fenomen in acelasi timp intern si extern. Este si motivul pentru care, acum sapte saptamani, presedintele François Hollande a luat decizia bombardarii unor tinte aflate pe teritoriul Organizatiei Statului Islamic, a unor baze de antrenament destinate exclusiv combatantilor de nationalitate franceza. Comunitatile musulmane au devenit, in conditiile generalizarii mijloacelor de comunicare in masa si banalizarii transporturilor aeriene, comunitati transnationale. In acelasi timp, prozelitismul islamist a functionat ca element unificator al identitatilor multiple din lumea arabo-musulmana (algeriene, marocane, tunisiene, siriene, maliene etc.). In acest context, Franta este o tinta privilegiata, avand in vedere si intensitatea legaturilor sale postcoloniale si politica sa mediteraneana. Inlaturarea regimului Gaddafi (dictatorial dar anti-islamist), fragilizarea Egiptului si a Siriei constituie erori strategice care au partea lor de responsabilitate in tragedia din seara de 13 noiembrie. Dar in afara de erorile strategice si de noile dinamici ale fenomenului terorist international, Europa este confruntata cu un adevarat soc cultural ce nu poate fi acoperit sub lozincile societatii multicultuale.
