Vineri 13. Paris

Sâmbătă dimineața, Parisul era aproape gol. Totul se schimbase. Se vorbește de expulzări, de tabere specializate pentru ca elementele suspectate de radicalism să fie extrase din sânul societății.

Vineri, la 7.30 dimineața, buletinul de știri de la radioul France Info a început cu o știre optimistă: Franța a înregistrat o creștere economică de 0,3% din PIB în trimestrul al treilea și se speră la 1,1% creș­tere pentru întregul an 2015. Știrea es­te completată cu un sondaj legat de su­mele de bani pe care familiile franceze sunt dispuse să le cheltuie pentru ca­dou­rile de Crăciun. Previziunile sunt op­ti­miste. Suma vehiculată e în jur de 600 de eu­ro. Ultima dată când francezii și-au permis să cheltuiască atât a fost 2010. Se trece apoi la știri ce țin de eve­ni­mentul COP21 (Conférence sur le Cli­mat) de la Paris, 30 noiembrie-11 de­cem­brie. Începând cu vineri, 13 noiembrie, Franța reinstituie controlul la granițele sale, întâi aleator, pentru ca în săpt­ă­mâ­na deschiderii conferinței și pe tot par­cursul summit-ului, aceste controale să fie obligatorii. Motivul? Preîntâmpinarea unor evenimente care ar atenta la si­gu­ranța participanților. Parisul așteaptă 50.000 de invitați, dintre care jumătate reprezintă delegații oficiale (guver­na­mentale, interguvernamentale, agenții ONU, organizații nonguvernamentale și reprezentanți ai societății civile). Tot legat de COP21, se fac sondaje cu privire la locul pe care chestiunile legate de climă sunt sau nu sunt importante pen­tru francezi. IFOP – Institutul Francez pentru Opinie Publică – explică, prin directorul său adjunct Frédéric Dabi, cum au alcătuit o listă de șase teme și fiecare intervievat a fost rugat să le pună în ordine. Încălzirea globală a ieșit pe lo­cul șase. Pentru francezi, preocuparea nu­mărul unu este șomajul. Pe locul doi se află siguranța și lupta împotriva tero­ris­mului. Apoi, în ordine, menținerea mo­delului de protecție socială francez, creș­terea puterii de cumpărare și îm­bu­nătățirea sistemului de învățământ.

Catedrala Notre Dame este păzită de patrule militare franceze după atentatele de la Paris.

Cum și cine este Franța? Am să mă folosesc de afirmațiile lui Jacques Attali, ex-consilier al lui Mitterrand, care și-a numit patria „cea mai perfectă țară din lume“. Franța are cel mai mare nu­măr de turiști din lume; cea mai mare ra­tă a nașterilor din Europa; standard de via­ță dintre cele mai ridicate din lume; educația și sistemul medical sunt gra­tuite; o speranță de viață care crește cu trei luni la fiecare an. Francezii se laudă că au precizia germanilor și frumusețea ita­lienilor. Au cea de-a doua cea mai ex­tinsă zonă maritimă din lume. Sunt pre­zenți în fiecare dintre primele 30 cele mai importante sectoare industriale cu co­mpanii care ocupă locurile 1-3 în top 10 pentru fiecare categorie în parte. În lume există 220 de milioane de vorbitori de limbă franceză, iar previziunile indică o creștere spre 700 milioane de vorbitori în 30-40 de ani. Franța e a treia țară pe lista interesului tinerilor străini în căutare de universități.

După atentatele din ianuarie de la săptămânalul Charlie Heb­do, prezența armată pe stră­zi­le Parisului face parte din co­tidian. Sinagogi sau centre cul­turale evreiești, marile monumente is­torice și emblemele culturale se remarcă o dată în plus datorită acestor „gardieni“ coborâți parcă dintr-un film de acțiune. În urmă cu două săptămâni, militarii cu care mă obișnuisem au fost înlocuiți cu alții care purtau berete roșii. Am aflat mai apoi că bereta roșie înseamnă uni­tățile speciale (parașutiști) și reprezintă elita forțelor armate franceze. Privind retrospectiv, instituțiile abilitate fran­ce­ze trebuie să fi avut informații despre imi­nența unor atacuri. Dar cu fiecare nou proiect terorist dejucat, le-a crescut și încrederea că lumea civilizată și ra­țională posedă mijloacele de a contracara în timp util.

Ceea ce a uimit însă pe toată lumea este faptul că teroriștii au ales varianta ka­mi­kaze. Și că au fost șapte! Nici în zonele puternic dereglate de conflicte nu au loc atacuri cu mai mult de unul-doi ka­mi­kaze. Cei trei care și-au activat centurile explozive în zona Stade de France erau împachetați în șuruburi și piulițe care trebuiau, odată cu suflul exploziei, să facă cât mai multe victime.

Ceilalți patru au ales arondismentele X și XI ale Parisului. Mulți francezi se în­treabă de ce aceste două arondismente, încercând să înțeleagă logic – dacă se poa­te afirma așa ceva – ce s-a întâmplat. X este un arondisment în care se con­cen­trează o mare parte din imigrația ma­grebiană, subsahariană și indiană. Pen­tru mine însă înseamnă doar sectorul un­de își are adresa Teatrul Bouffes-du-Nord, unde Peter Brook a transformat tea­trul în exercițiu de magie. Aron­dis­mentul XI poate fi înțeles ca inimă a Pa­risului, pentru că se află între Place de la Nation, Place de la République și Place de la Bastille, toate trei importante în is­to­ria Franței.

Ambele cartiere se află pe ma­lul drept al Senei. Sunt zone foarte populate în weekend, unde cafenelele și res­tau­ran­tele sunt pline de lume. E o toam­nă deosebit de caldă la Paris, iar lu­mea încă stă pe terase seara. În aron­dis­mentul XI se află situată sala de spec­tacole Bataclan (Rue Voltaire nr. 50). Deschisă în 1864, clădirea este pe lista mo­numentelor istorice din 1991. Numele trimite la opereta Ba-ta-clan a lui Jac­ques Offenbach, compusă în 1855. Vi­ne­rea seara, o trupă americană de rock (Eagles of Death Metal) concerta în fața unei mulțimi de peste 1.200 de persoane. Aici au murit 89 de tineri, mitraliați fără milă. Unul dintre supraviețuitori po­ves­tește despre tinerețea celor morți, des­pre zumzetul infernal al telefoanelor mo­bile ale celor morți deja; despre viii care încercau cu disperare să telefoneze celor deja morți.

Sâmbătă dimineața Parisul era aproape gol. Totul s-a schim­bat. Fusese instituită starea de ur­gen­ță pe tot teritoriul fran­cez, lucru care nu s-a mai în­tâmplat din perioada războiului algerian. Unele car­tiere pariziene s-au mai con­frun­tat cu starea de urgență în 2005, dar atunci măsura a fost locală. Sălile de spectacole (teatre, cinema) și-au sus­pen­dat ac­ti­vi­ta­tea. Marile muzee au fost des­chise numai câteva ore și apoi și-au în­chis porțile. Eu­ro­starul care trebuia să aducă dimineața peste 600 de londonezi la Paris a plecat din capitala britanică cu puțin peste 200 de oameni la bord. Două treimi n-au mai făcut această deplasare.

Duminică fuseseră identificate 103 dintre victime, alte 20-30 necesitând pro­­ceduri complexe ce implică muncă de laborator. Singura adunare aprobată a fost slujba de la Catedrala Notre-Dame, oficiată de cardinalul André Vingt-Trois, la care au participat peste 2.000 de oameni.

La ora la care am început să scriu ar­ti­col­ul, bilanțul tragic număra 129 de morți, 352 de răniți, dintre care 99 în stare foarte gravă. La ora la care am terminat de scris, numărul morților a ajuns la 132 și 44 ră­niți în stare critică. Sâmbătă sea­ra, la Stockholm, Madonna și-a încheiat con­certul cu La vie en rose, acom­pa­niată nu­mai de o chitară. La Me­tro­po­li­tan (New York), programul de sâmbătă sea­ra însemna o reprezentație cu opera La tra­viata (de Verdi). Dirijorul or­ches­trei – Placido Domingo – a început spec­ta­colul cân­tând La Marseillaise cu toată dis­tri­bu­ția. Controversatul regizor do­cu­men­ta­rist american Michael Moore și-a pus pe pagina sa de Facebook un clip din filmul Ca­sa­blanca (1942), când ofi­țerii germani sunt acoperiți de o cafenea întreagă care cân­tă tot Marseillaise.

Duminică noaptea, 10 avioane de vâ­nă­toare franceze au survolat nordul Siriei, bombardând Raqqa, autoproclamata ca­pi­tală a statului ISIS. Miercuri va ajunge în zonă portavionul Charles de Gaulle, cu 24 de avioane la bord. Este o măsură anterioară atentatelor de la Paris. Dar și așa, acțiunile armate franceze vor în­sem­na doar 5% din totalul de acțiuni mi­li­ta­re îndreptate împotriva terorismului ISIS.

Cel puțin unul dintre teroriști era fișat pentru radicalizare, din 2010, cu o vizită în Siria între 2013-2014. În Franța există aproximativ 4.000 de indivizi su­pr­a­ve­gheați pentru motive similare. Societatea franceză vrea să știe cum vor fi neu­tra­li­zați acești indivizi. Se vorbește de ex­pul­zări (lucru dificil, deoarece majoritatea sunt cetățeni francezi!), de tabere spe­cia­li­zate pentru ca aceste elemente să fie ex­trase din sânul societății. Se propune arest la domiciuliu și purtarea unei bră­țări electronice – precum delincvenții de drept comun.

Atentatele de la Paris pun în pericol in­clusiv proiectul european. Se vorbește că ar­mele care invadează Europa vin din fos­ta Iugoslavie. Nota de plată a acelui răz­boi permis și tolerat nedrept continuă să crească. Vineri, au plătit parizienii.

* Ioana Moldovan este afiliată Universității Paris III - Sorbonne Nouvelle, unde studiază cu o bursă a guvernului francez.