De același autor
Noul Cod Fiscal este promovat în spațiul public mai ales pentru relaxarea fiscală pe care o aduce atât companiilor, cât și cetățenilor de rând. Reducerea TVA este de fapt „vedeta“ campaniei. Dar ce dă statul cu o mână ia cu două.
Din 2016, sistemul de impozitare a proprietăţilor imobiliare se schimbă radical, primarii primesc în plin an electoral o putere mai mare asupra alegătorilor și bani mai mulți. Pentru prima dată după 1989, destinaţia clădirii - rezidenţială sau nerezidenţială –, și nu statutul proprietarului (om de rând sau firmă) este principalul criteriu în funcţie de care se stabilesc taxele locale. Noul Cod permite autorităților locale să aplice impozite duble pentru locuinţe şi chiar de 20 de ori mai mari pentru spaţiile cu destinație economică.
Impactul cel mai mare se va manifesta asupra persoanelor fizice care deţin spaţii comerciale sau sedii de firme. Persoanele fizice care, acum, plătesc aceleaşi impozite, indiferent de scopul în care este utilizat imobilul, vor datora cu mult mai mult, din 2016, în funcție de decizia fiecărui consiliu local în parte. Iar tendinţa este ca administraţiile locale să aleagă limita maximă legală a cotei de impozit. Prin urmare, este de aşteptat ca majorarea, pentru persoanele fizice, să fie mai mult decât considerabilă, producând o supraîmpovărare fiscală ce ar putea anula pentru multe buzunare relaxarea oferită în zona de consum. Pentru clădirile folosite în scop de locuinţă, impozitul se va calcula prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Pentru proprietăţile folosite în activităţi economice, cota de impozitare va fi cuprinsă între 0,2% şi 1,3%, cu condiţia ca aceste clădiri să fie reevaluate, construite sau achiziţionate în ultimii cinci ani.
Totuși, regimul fiscal al clădirilor deținute de companii scade de la cote cuprinse între 0,25% și 1,5% în 2015 la cote între 0,2% şi 1,3%, avantajul fiind evident pentru companiile mari care dețin clădiri nerezidențiale cu valoare impozabilă foarte mare. Valoarea impozabilă a clădirii se obține prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp de Codul Fiscal. Totodată, valoarea impozabilă se va ajusta în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea cu un coeficient de corecţie. Sunt puține cazuri în care contractele de chirie prevăd ca toate cheltuielile, inclusiv impozitele, să fie suportate de chiriași (fie ei firme sau persoane fizice), ceea ce înseamnă că ne putem aștepta la un val de renegocieri ale chiriilor, mai ales în cazul clădirilor nerezidențiale.
În noul Cod Fiscal sunt prevăzute şi alte majorări ale bazei impozabile pentru construcţii, creşteri care vor reprezenta, conform specialiştilor, o sarcină fiscală mult mai dură, în special pentru persoanele fizice ale căror locuinţe sunt folosite şi în scop comercial, nu doar pentru locuit, ca, de exemplu, PFA-urile. Consultantul fiscal Adrian Benţa consideră că înăsprirea prevederilor fiscale duce la dispariția unui număr mare de PFA-uri. La asta se poate adăuga împovărarea câtorva sute de mii de mici antreprenori cu firme de apartament, ale căror costuri de chirie vor crește în pas cu creșterea impozitelor pe clădiri. Iată și majorările suplimentare: valoarea metrului pătrat de construcţie în anul 2016 este de 1.000 de lei/metru pătrat, cu o creştere de 6,95% faţă de valoarea din prezent, care este de 935 lei/metru pătrat, pentru o construcţie dotată cu instalaţii de apă, canalizare, instalaţii electrice şi încălzire, cu pereţi din cadre de beton sau cu pereţi din cărămidă arsă; creşterea indicelui de majorare a valorii construcţiei pentru măsurarea la exterior la procentul de 40%, respectiv la o valoare a indicelui de 1,4 faţă de cea de 1,2 aplicabilă în acest moment, când procentul de actualizare este de 20%; majorarea cu până la 50% a acestor procente, conform art. 489 din noul Cod Fiscal, cel care acordă autorităţilor locale posibilitatea să majoreze cotele adiţionale prezentate anterior cu până la 50%, în funcţie de criteriile economice, sociale şi geografice, precum şi de necesităţile bugetului local.
Studiul prezentat de www.avocatnet.ro ne arată și care vor fi localitățile cu cele mai mari impozite aplicate clădirilor nerezidențiale. Deşi cota maximă de impozitare pentru clădirile nerezidenţiale prevăzută de Codul Fiscal este de 1,3%, consiliile locale sau primăriile de la Râmnicu Vâlcea, Călăraşi, Turda şi Câmpina s-au folosit de prevederile din Codul Fiscal ce le permit să depăşească cu 50% limita maximă admisă de lege. În aceste orașe avem cele mai mari praguri de impozitare din România (1,5%), valori de aproape 20 de ori mai mari decât cele din prezent (creșterea față de 2015 este de 1.869,86%). Urmează Constanța, Galați, Brăila, Arad, Târgu Mureș și Satu Mare, cu procent de impozit de 1,3% și cu o creștere a impozitului de 1.620,55% față de 2015 (de peste 16 ori). La polul opus, orașele cu cele mai mici impozite pentru clădirile nerezidențiale (cele în care își desfășoară activitatea firmele mici, PFA, micro-întreprinderile, micii întreprinzători comerciali) sunt București, Iași, Craiova, Brașov, Pitești, Baia Mare, Buzău, Piatra Neamț, cu o cotă de 0,20%, aplicabilă la valoarea impozabilă a clădirii, adică o creștere de circa 250% față de 2015.