Monstruoasa coalitie

Puse cap la cap si citite superficial, stirile de saptamana trecuta semnaleaza izbucnirea unui conflict intre procurori si ministrul Justitiei. Daca privim aceste stiri in contextul zvonurilor furnizate cu generozitate presei privind posibila indepartare a Monicai Macovei si a ministrului Finantelor, Ionut Popescu, ne dam seama ca este vorba de un conflict mai profund si mai grav, iar faptul ca guvernul a dezmintit cu intarziere ne indeamna sa ne intrebam daca premierul Popescu Tariceanu doreste cu adevarat sa schimbe sistemul putred al puterii sau se multumeste sa-l gestioneze impreuna cu echipa sa.
De fapt, saptamana trecuta a izbucnit nu un conflict, ci un razboi fara precedent intre ministrul Monica Macovei si procurorii din Directia de Combatere a Crimei Organizate si a Terorismului condusi de George Muscalu. Este adevarat ca Monica Macovei s-a comportat atipic: a cerut sa se verifice veridicitatea acuzatiilor din presa privind distrugerea probelor in dosarul "Cocaina". Nici un ministru al Justitiei nu a indraznit sa faca acest lucru pana acum, dar aceasta nu inseamna ca nu ar fi trebuit s-o faca. Procurorii au reactionat prompt, trimitand la Cotroceni o scrisoare in care este reclamata ingerinta politicului in actul de justitie. Si reactia lor este fara precedent, caci pana acum nu s-au plans de presiuni politice, desi sondajele de opinie intocmite printre magistrati au scos la iveala faptul ca aceste presiuni au existat. Mai mult, nici procurorul general Ilie Botos nu a fost deranjat ca presedintele Iliescu i-a cerut sa aiba grija cum se lucreaza dosarul "Cocaina". Deducem deci ca presiunile si "atentionarile" venite din partea PSD sunt acceptabile pentru oamenii legii, nu si cele venite din afara establishment-ului.
Monica Macovei a constatat astfel cu surprindere ca procurorii s-au coalizat cu un inculpat din dosar pentru a bloca aflarea adevarului. Demersul lor este sustinut de PSD prin vocea lui Ion Iliescu, scandalizat de initiativele doamnei Macovei. Este adevarat ca si inculpatul, Ion Alexandru Tiriac, a sarit in ajutorul procurorilor prin interventia publica a tatalui sau, Ion Tiriac, care a incercat, destul de neconvingator, sa atribuie un substrat politic cercetarilor din dosarul "Cocaina". Adevarata tinta ar fi fost el insusi, spune omul de afaceri cu puternice conexiuni PSD-iste, dar nu poate explica de ce. Dincolo de retorica agresiva si mediocra a fostului jucator de tenis, se vede clar ca demersul sau public vine exact in sprijinul procurorilor invinuiti ca au blocat prezentarea in instanta a probelor care ar fi dovedit ca Ion Alexandru Tiriac era implicat in consumul si poate chiar in traficul de droguri. Mai mult, Tiriac junior a depus o plangere penala impotriva procurorilor care au cercetat initial cazul cau, Flavius Crasnic si Nicolae Neagoe, deveniti intre timp consilierii ministrului Justitiei.
Nu putem sa nu remarcam caracterul istoric al dosarului "Cocaina". De modul in care va fi rezolvat va depinde soarta luptei impotriva coruptiei la nivel inalt si a criminalitatii organizate in Romania. Deocamdata constatam coalizarea fortelor care au dat justitiei romanesti un nume atat de prost si care blocheaza practic eforturile de integrare europeana. Saptamana trecuta atat ministrul de Externe al Frantei, Michel Barnier, aflat in vizita la Bucuresti, cat si un important euro-parlamentar german citat de ziarul Handelsblatt au tras un semnal de alarma privind ingrijorarea care persista in capitalele europene in legatura cu coruptia din Romania. Vizita comisarului european pentru extindere, Olli Rehn, la Bucuresti nu va face decat sa confirme aceste preocupari. Daca Europa este ingrijorata, noi ar trebui sa fim alarmati, pentru ca ni se cere de fapt sa schimbam din temelii un sistem bazat pe coruptie, pe monstruoasa coalitie dintre oameni politici imbogatiti pe cai oculte si procurorii care au stiut sa le ascunda dosarele in fisete. Caracatita coruptiei se dovedeste puternica, rezistenta si transpartinica, cum constata Ioana Lupea intr-un excelent editorial din Cotidianul, la 1 februarie. Am putea adauga ca are chiar o anvergura nationala, sustinuta fiind indirect de o parte a presei scrise si de televiziuni, care au pus-o la zid pe Monica Macovei.
In schimb, replica actualilor guvernanti este anemica. In loc sa faca zid in jurul Monicai Macovei, ministrii guvernului Tariceanu isi ascund capul in nisip, iar parlamentarii Aliantei nu au inteles inca de ce au fost alesi. Poate sunt coplesiti de calendarul aproape inuman al integrarii, care-i obliga sa rezolve in timp record ceea ce guvernul Nastase nu a rezolvat in patru ani. Totusi, constatam lipsa atat a unei agende politice coerente care sa vizeze schimbarea sistemului, cat si a unei vointe politice de a duce lupta pentru realizarea unei astfel de schimbari. PD si PNL, care ar fi trebuit sa se dedice trup si suflet luptei impotriva coruptiei, se pierd in dispute irelevante. Lasata singura, Monica Macovei face figura unei Ioana d'Arc ratacite intr-un secol comod si fara miza. In timp ce ea a imbracat armura, colegii parlamentari s-au infundat si mai adanc in fotoliile lor moi. Ducand mai departe comparatia, ne intrebam daca presedintele Traian Basescu va fi o replica moderna a lui Carol al VII-lea sau va fi ceea ce s-a laudat ca este, si anume omul care va invinge sistemul corupt. Cu alte cuvinte, daca o va sustine pe Monica Macovei sau o va abandona monstruoasei coalitii. Deocamdata, singurul care si-a exprimat public increderea in ministrul Justitiei a fost Jonathan Scheele. Nu ne putem da insa seama daca sprijinul UE este suficient pentru a opri arderea pe rug a Monicai Macovei.