Cioloş preia, din mers, ştafeta riscurilor

Haos în absorbţia fondurilor europene, un buget cu adaosul suplimentar al unui deficit aproape excesiv, o administraţie fiscală preocupată de evaziunea peştilor mici, absenţa strategiilor energetice, asta ar fi, telegrafic şi superficial, cam ce a preluat cabinetul Cioloş de la înaintaşul Ponta.

Legea bugetului pentru 2016 va fi marea provocare a noului ministru al Finanţelor, deoarece aici se ascund capcanele priorităţilor reale şi ascunse ale economiei şi ale societăţii. Tragedia de la clubul Colectiv, care a declanşat de altfel repulsia totală faţă de politicieni şi a impus un guvern de tehocraţi, care dă, cel puţin până acum, dovadă de transparenţă, pune problema finanţării sănătăţii. Va fi complicat şi, mai ales, va fi nevoie de mulţi bani pentru a schimba, cât de cât, ceva. Cabinetul de criză condus de Dacian Cioloş nu va avea, din păcate, suficient timp pentru a face o reformă solidă a sănătăţii, dar va fi obligat de presiunile realităţii spitalelor să găsească bani pentru finanţarea sistemului medical. Fără o reformă inteligentă a domeniului, schimbările vor fi apropae insesizabile.

Educaţia are şi ea problemele ei şi, mai ales, o nevoie acută de reformă şi de finanţare. Un cabinet cu o viaţă atât de scurtă nu are nici timpul, nici susţinerea politică pentru a face o reformă profundă în domeniu. La fel ca şi în sănătate, în domeniul învăţământului au apărut fenomene îngrijorătoare: elevi din gimnaziu care nu ştiu să citească, profesori improvizaţi, care încearcă să ţină în viaţă vreo şcoală sătească şi, în general, mult abandon şcolar. La polul opus avem facultăţi obscure, care-şi tratează studenţii ca pe clienţi, dar care produc, pe bandă rulantă, diplome universitare și doctorate. În timp, vom afla că piaţa le va elimina de la sine, deoarece reputaţia lor este îndoielnică. Deocamdată, ele se lăbărţează ca nişte pete de culoare care umbresc imaginea absolvenţilor învăţământului superior românesc. Poate nu este un argument serios, dar am întâlnit, într-o cafenea din Milano, o chelneriţă care avea o diplomă de la o facultate obscură, despre care povestea, tristă, că nu i-a folosit la nimic, nici în ţară, nici în Italia. „Am pierdut anii şi banii“, spunea ea cu amărăciune.

Alcătuirea bugetului va fi, desigur, primul examen al cabinetului Cioloş. Aici, însă, marja de manevră este limitată. Expansiunea deficitului către sau peste 3% este inevitabilă, spun analiştii. Redresarea acestei balanţe negative poate fi obţinută printr-o absorbţie mai bună a fondurilor europene.

Aici, însă, primele descoperiri i-au şocat pe noii miniştri. Programul Operațional Regional a fost blocat de o verificare a Comisiei Europene. Procedurile de acreditare lipsesc, sunt chipurile în lucru, sistemul informatic nu funcţionează, iar transparenţa este formală. În plus, mai sunt doar câteva săptămâni în care Comisia Europeană decontează facturile programului regional.

Lipsesc proiectele majore, finanţate din programul Juncker, a căror complexitate presupune colaborarea regională cu statele vecine.

Absorbţia banilor europeni poate fi punctul forte al guvernării lui Dacian Cioloş. Acest exerciţiu de stimulare şi de înviorare a absorbţiei este o necesitate, deoarece bugetele următorilor doi ani au nevoie ca de aer de miliardele de euro primite gratis de la Comisia Europeană. Fără aceşti bani, austeritatea îşi va arăta din nou colţii, probabil în 2017, când nu se va mai pune problema continuării relaxării fiscale, ci dimpotrivă.

Dar moştenirea cea mai complicată se ascunde în tenebrele reformei companiilor statului. De acolo a apărut, de altfel, şi prima sfidare: controversatul gestionar al falimentarului Complex Energetic Oltenia, Laurenţiu Ciurel, nu vrea să demisioneze, deşi, aparent, a fost sfătuit de noul ministru al Energiei să plece. Argumentele sunt copilăreşti. Cică dacă el ar pleca, împreună cu el al părăsi teritoriul pustiit de datorii al companiei alţi patru profesionişti din companie! El numeşte asta risc profesional! Zău?

Hidroelectrica rămâne în insolvenţă şi este condusă tot de avocaţi, treaba asta amânând momentul listării la Bursă, gest care sfidează şi el traseul de reforme promise în acordurile cu finanţatorii internaţionali.

Dacă în chestiunile privind sănătatea, educaţia sau armata, de pildă, administraţia Cioloş ar putea găsi înţelegere de la un parlament terorizat de spectrul alegerilor anticipate, în privinţa afacerilor bănoase cu firmele mari ale statului bătălia va fi aspră. Fiecare companie mare are gaşca sa de băieţi şmecheri, că nu le putem spune nici măcar în glumă deştepţi, care sunt înlănţuiţi într-un circuit al profitului pe urma statului prost gestionat.

Viteza de reacţie a noului guvern va fi esenţială pentru reuşita reformelor şi, iată, se pare că premierul a înţeles perfect acest lucru. Parlamentul poate fi un partener oarecum neutru al guvernului de tehnocraţi timp de cel puţin o jumătate de an. Pe măsură ce se vor apropia alegerile, interesele de grup se vor resuscita şi ar putea pune beţe în roate reformelor începute.

Dar riscurile cele mai mari sunt externe: economia Franţei va fi, mai mult ca sigur, afectată de tensiunile interne şi de războiul cu terorismul. În paralel, se apropie momentul în care americanii de la Federal Reserves ridică dobânzile, în timp ce Mario Draghi reia lucrul la tiparniţa de bani. Efectele acestor manevre ale marilor bănci centrale se vor răsfrânge şi asupra leului nostru, iată de ce vom avea nevoie de un guvern serios, solid, bine conectat şi respectat. Fostul cabinet a ignorat complet toate riscurile externe şi a improvizat, electoral, o reformă fiscală incompletă, ţinând la distanţă FMI. Vremea improvizaţiilor a trecut, acum este momentul adevărului.