Pe aceeași temă
Rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor, în raport cu şomajul la nivelul întregii populaţii active, este determinată de o serie de cauze. Printre acestea, un rol important îl ocupă decalajul dintre abilităţile asimilate în sistemul educaţional şi cele necesare la locul de muncă, precum şi faptul că cei aflaţi în căutarea primului loc de muncă vin fără experienţă şi fără recomandările angajatorului anterior, ceea ce îi plasează într-o poziţie de inferioritate faţă de ceilalţi candidaţi. Aceste cauze pot fi atenuate, însă, probabil, nu eliminate complet prin politici publice. Instituţiile statului au la dispoziţie măsuri mai mult sau mai puţin intervenţioniste prin care să contribuie la rezolvarea problemei şomajului în rândul tinerilor. În continuare, vom examina câteva dintre măsurile de politică publică prin care, fără a interveni direct pe piaţa muncii, statul poate facilita creşterea ratei de angajare în rândul tinerilor. Ne vom concentra asupra unor măsuri prin care instituţiile publice furnizează informaţii actorilor implicaţi, în special tinerilor care vizează obţinerea unui loc de muncă.
Ne plângem deseori că în universităţile româneşti programele de licenţă şi masterat nu oferă cunoştinţele necesare pe piaţa muncii, absolvenţii devenind astfel „şomeri cu diplomă“. Dincolo de măsurile pe care le pot lua universităţile pentru adaptarea la cerinţele pieţei muncii, ne putem întreba dacă absolvenţii de liceu aleg în cunoştinţă de cauză specializări şi programe care oferă şanse scăzute de angajare. În România, universităţile şi instituţiile statului nu oferă statistici relevante privind rata de angajare a absolvenţilor. Condiţiile de acreditare impuse de ARACIS presupun monitorizarea ratei de angajare a studenţilor după absolvirea programelor de studii. Totuşi, în practică, puţine universităţi urmăresc evoluţia absolvenţilor pe piaţa muncii. În multe ţări, datele privind ratele de angajare şi salariile absolvenţilor sunt monitorizate de către instituţiile publice; de pildă, în Marea Britanie, există o agenţie (Agenţia de Statistică pentru Învăţământul Superior) care furnizează astfel de date. Aceste informaţii statistice îi pot ajuta pe tineri să aleagă în mod informat o universitate şi o specializare şi contribuie la descurajarea programelor de licenţă şi masterat care nu oferă bune oportunităţi de angajare.
Mai importante decât informaţiile privind performanţele tinerilor după absolvire sunt datele şi prognozele privind piaţa muncii. În ţările dezvoltate, instituţiile de ocupare a forţei de muncă, dar şi alte instituţii publice oferă o serie de previziuni detaliate privind starea actuală şi evoluţiile pe termen lung ale pieţei muncii. Astfel de cercetări sunt esenţiale pentru ca tinerii să aleagă în mod informat o anumită calificare sau specializare universitară. De asemenea, pentru a fi eficiente, cursurile de formare profesională trebuie să ţină seama de prognozele privind cererea de forţă de muncă. Una dintre problemele observate de oficiali şi de experţi în privinţa cursurilor de formare profesională din România, dintre care cele mai multe finanţate prin POSDRU, este că acestea nu răspund unei cereri reale pe piaţa muncii pentru respectivele calificări. Ca o soluţie, studiile privind cererea pentru anumite calificări pot alinia mai bine cursurile de formare la nevoile pieţei muncii. Astfel, acestea vor putea contribui la scăderea ratei şomajului, în general, şi în rândul tinerilor, în particular. De asemenea, monitorizarea şi evaluarea programelor de formare trebuie făcută, în primul rând, pe baza eficienţei lor externe, adică a numărului de şomeri angajaţi efectiv ca urmare a cursurilor urmate.
Una dintre cauzele deseori trecute cu vederea ale şomajului în rândul tinerilor o reprezintă lipsa conexiunilor informale, care asigură găsirea unui loc de muncă odată cu avansarea în carieră. În România, tinerii apelează de cele mai multe ori la mijloacele formale de căutare a unui post, însă, adesea, ei nu dispun de suficientă asistenţă specializată pentru a le exploata la maximum. Instituţiile de ocupare a forţei de muncă oferă informaţii privind locurile de muncă disponibile, însă aceste informaţii sunt insuficient accesate de publicul tânăr. De asemenea, este utilă crearea unei platforme care să ofere informaţii complete privind oportunităţile de formare profesională oferite de actorii implicaţi pe această piaţă.
Îmbunătăţirea informaţiei pe piaţa muncii este esenţială pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor. În plus, numeroşi tineri ocupă posturi sub calificarea şi pregătirea dobândite în universităţi, ceea ce determină subutilizarea abilităţilor dobândite pe perioada studiilor. Măsurile prezentate anterior pot contribui şi la reducerea pierderii de potenţial uman generate de această subutilizare.
RALUCA ANA BÎGU,
Universitatea din București
DRAGOŞ BÎGU,
Academia de Studii Economice
