Pe aceeași temă
Măsurile de protecție socială prost calibrate au efecte perverse, prinzând pătura săracă a populației într-o veritabilă capcană a sărăciei. „Prost calibrate“ înseamnă, pe scurt, „prea mari“ în raport cu productivitatea muncii necalificate și condițiile de trai din mediul rural. Dar înseamnă și „greșit acordate“, interesul pentru a păcăli sistemul fiind la cote înalte, iar statului lipsindu-i posibilitatea și motivația de a descoperi și proteja cele mai nevoiașe persoane. Pentru a înțelege consecințele nefericite și neintenționate ale măsurilor de protecție socială, vă propun să ne referim la o astfel de măsură: venitul minim garantat.
Venitul minim garantat reprezintă suma de bani pe care familia are dreptul să o primească de la stat, dacă nu înregistrează venituri. În cazul în care familia obține anumite venituri, mai mici decât venitul minim garantat, atunci statul îi virează diferența sub formă de ajutor social. În prezent, venitul minim garantat este următorul:
– persoană singură: 142 de lei;
– familia formată din două persoane: 255 de lei;
– familia formată din trei persoane: 357 de lei;
– familia formată din patru persoane: 442 de lei;
– familia formată din cinci persoane: 527 de lei;
– familia formată din şase sau mai multe persoane: 564 de lei.
Pentru a vedea efectele perverse ale venitului minim garantat asupra stimulentului de a presta o muncă salarizată, să luăm exemplul unei familii tipice cu doi copii din mediul rural, în care niciunul dintre părinți nu este angajat și nu are venituri și care, în consecință, primește prin alocații sociale suma de 442 de lei. În mediul rural, acest venit bănesc este completat în primul rând de veniturile în natură generate prin munca depusă în propria gospodărie (cultivarea legumelor, creșterea animalelor domestice). Conform INS, veniturile în natură asigură practic 50% din venitul total al celor mai sărace 10% dintre familiile din România. Familiile care beneficiază de venitul minim garantat se încadrează în acest grup, deci putem presupune că, în final, își dublează veniturile totale prin munca în agricultura de subzistență. Apoi, această familie își poate completa veniturile muncind ca zilieri, deoarece activitățile desfășurate de zilieri nu sunt luate în calcul la stabilirea venitului net în funcție de care se acordă venitul minim garantat. Prin prestarea unor activități neînregistrate fiscal, de exemplu, în construcții sau în agricultură, veniturile ei bănești cresc. Apoi, ea mai primește de la stat alocația pentru susținerea familiei și alte subvenții de mai mică importanță (de exemplu, alocația pentru copii se adaugă, parțial, la venitul minim garantat).
Luând în considerare toate aceste elemente, vedem că în foarte multe cazuri, probabil, venitul total (bănesc și în natură) al unei familii care beneficiază de venitul minim garantat depășește 1.000 de lei. Un calcul simplu arată că obținerea acestui venit frânează interesul membrilor familiei pentru a ocupa un loc de muncă – foarte probabil, unul necalificat, remunerat cu salariul minim pe economie.
De la 1 ianuarie 2015. salariul minim brut a fost stabilit la 975 de lei (724 de lei net), valoarea acestuia fiind majorată de la 1 iulie la 1.050 de lei lunar (777 de lei salariul net). Diferența dintre salariul minim și venitul minim garantat a fost până la 1 iulie de 282 de lei, în prezent fiind de 335 de lei. Diferența continuă să fluctueze din cauza variației celor două elemente, dar, fără a ne încurca în detalii numerice, problema care se pune este următoarea: de ce ar dori o familie fără venituri salariale ca unul dintre membrii săi să se angajeze, dacă, în schimbul acestui efort, venitul său lunar urmează să sporească doar cu aproximativ 300 de lei, în condițiile în care costul de oportunitate al acestui demers include disutilitatea ocupării unui loc de muncă, cu program fix, cheltuielile cu transportul până/de la locul de muncă, diminuarea muncii depuse în gospodărie și a venitului în natură care decurge de aici și anularea posibilității de a lucra ca zilier și, implicit, a venitului bănesc derivat? Descurajarea angajării crește progresiv odată cu numărul de copii – cu cât o familie are mai mulți copii, cu atât diferența dintre salariul minim și venitul garantat este mai mică, deci cu atât rentează mai puțin ca unul dintre membri să caute un loc de muncă.
În acest context, nu este poate de mirare faptul că numărul familiilor beneficiare de venit minim garantat a crescut constant în ultimii ani, deși România a înregistrat creștere economică în această perioadă. Interesant este și că suma plătită de la buget pentru asigurarea venitului minim garantat a crescut de la 103 milioane de lei în primul trimestru din 2011 la aproape 175 milioane de lei în primul trimestru din acest an; o creștere cu 70% în doar patru ani.
BOGDAN GLĂVAN,
Universitatea Româno-Americană