Pe aceeași temă
Există bariere la intrarea tinerilor pe piața muncii, iar în virtutea acestor bariere, putem explica șomajul în rândul acestei categorii sociale. Aceasta este, cu siguranță, o judecată emisă deseori, atât din partea celor care construiesc politici publice, cât și din partea societății civile.
Colecția de articole din acest supliment își propune să contribuie la dezbaterea publică din România cu privire la barierele pe care tinerii le au de trecut, punând accentul pe două aspecte pe care le considerăm fundamentale. Avem, pe de o parte, bariere care țin de reglementările instituționale existente pe piața muncii. Concentrarea exclusivă pe acestea ne-ar face însă să omitem din analiza noastră o altă fațetă importantă a problemei: furnizarea de servicii educaționale pe piața din România.
Din punct de vedere metodologic, abordarea articolelor este tributară metodologiei expuse de către economistul francez Frédéric Bastiat în secolul al XIX-lea: problemele sociale sau economice au cauze vizibile, dar, de cele mai multe ori, cauzele nevăzute sunt mai pregnante. Aplicând această metodologie problemei șomajului tinerilor proveniți atât din mediul rural, cât și din mediul urban, contributorii suplimentului de față au identificat o serie de bariere vizibile și invizibile la angajarea forței de muncă.
În rândul barierelor vizibile, dacă ne referim la reglementări instituționale, fiscalitatea excesivă din România explică de ce activitatea antreprenorială este dificilă și de ce, pe cale de consecință, tinerii sunt cei mai afectați de un asemenea aranjament. Alte reglementări cad însă sub incidența aspectelor invizibile. Salariul minim pe economie ori venitul minim garantat, pentru a lua doar două exemple, deși formulate explicit pentru a fi în favoarea celor mai defavorizate categorii sociale aflate pe piața muncii, au efecte neintenționate negative chiar asupra celor pe care ar trebui să-i protejeze; în cazul de față, chiar asupra tinerilor.
Cât privește educația, presupoziția conform căreia există o mărime care se potrivește tuturor este pervazivă în politicile publice din România. Alte aranjamente instituționale sunt însă posibile: de la alternative private, precum firmele de training, la parteneriatele public-privat în educația liceală sau universitară, toate acestea sunt soluții pentru depășirea impasului existent.
Dacă n-au alternative, tinerii vor ajunge, ca să ne întoarcem la metafora lui Bastiat, să-i spargă fereastra băcanului. Cu siguranță, însă, că o asemenea acțiune nu va stimula creșterea economică.
RADU USZKAI,
Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională
