De același autor
Întreaga presă constănțeană a reținut din conferința Câteva reflecții asupra prostiei, susținută de Andrei Pleșu în noiembrie 2015, o interogație contondentă la adresa presei actuale: „Am spus aşa, să mă iertaţi, dar ceva gazetari nu schimbăm? Cade primul ministru, cade guvernul, cad toate alea, dar noi tot cu Ciuvică, Ciutacu, Striblea, Rareş Bogdan, ăştia-s eterni“. Șirul exemplelor include câteva figuri recurente pe așa-numitele „televiziuni de știri“, Antena 3, România TV și Realitatea TV, mai harnice în a confecționa nesfârșite taclale, cel mai adesea cu țintă politică, decât știri profesioniste, utile publicului. Deîndată au sărit câțiva apărători, erijați în avocați ai libertății presei, voci pe cât de compromise, pe atât de dornice a se face remarcate. Cosmin Gușă, eternul, și el, consultant politic al partidelor dispuse să plătească sume consistente pentru a pierde, cu consultanța sa, alegerile, devenit patronul-surogat al Realității TV, a găsit de cuviință să-l discrediteze pe omul de cultură punând pe seama senectuții îndrăzneala de a critica tânăra și viguroasa gardă a jurnaliștilor. Celălalt monument al eticii presei românești care prinse glas, agățat în trena omului de cultură, este Sorin Ovidiu Vântu, condamnat, încarcerat, eliberat și iar încarcerat de mai multe ori. Ca fost mogul, SOV găsi ocazia să-i dea o lecție inocentului Andrei Pleșu, care, deși intelectual fin, cu un aparat analitic sofisticat, nu are cum să înțeleagă metabolismul complex al televiziunii. Al televiziunilor care joacă tontoroiul după cum le cer patronii și politicienii, prostind oamenii și distorsionând orice idee de jurnalism curat. Dan Ionescu, consultant de comunicare, invitat de paginademedia.ro să identifice cauzele declinului presei românești, nu are o părere bună despre mogulii autohtoni: „Banii lui Vântu, Patriciu sau Voiculescu. Banii lui Năstase, Tăriceanu, Boc sau Videanu. Banii pe care nu i-au mai dat P&G, Unilever, Vodafone sau Orange. Banii dosiți de ziariștii care plâng în fiecare seară de grija poporului pe la televiziunile de știri sau aiurea. Banii pe care i-au deturnat Dan Diaconescu, Capatos sau Măruţă... Nu banii în sine «au distrus» presa de la noi, cât mai ales lipsa de responsabilitate a unor oameni normali și cinstiți în esența lor. Incapacitatea etică și morală a unor oameni care au cumpărat și vândut publicitate ascunși sub umbrela unor teorii de media, care le-au slujit ca mecanism, strategie și scuză“.
Să revenim la întrebarea deloc retorică: tot cu ăștia? Dacă există vreo speranță în reformarea sau schimbarea clasei politice, speranță care a scos în stradă zeci de mii de oameni la începutul lui noiembrie și a dat jos guvernul Ponta, să nu existe nicio șansă pentru redresarea jurnalismului în România? Din când în când, breasla se adună și dezbate în jurul acestei întrebări. S-a întâmplat și recent, când Convenția Organizațiilor de Media s-a întrunit la Sinaia într-un proiect al CJI. Răspunsul este pesimist. Nu fiindcă în țara asta n-ar exista un număr semnificativ de jurnaliști onești - ei există -, ci pentru că multe dintre figurile de notorietate care joacă rolul de „formatori de opinie“ sunt compromise, iar breasla este incapabilă să își facă ordine în propria ogradă. Slăbiciunile majore ale comunității jurnalistice din România rezidă în oportunism și ignorarea deontologiei, scăderea nivelului profesional (vezi și regresul educației liceale și academice), lipsa de solidaritate și de curaj în definirea propriei identități și a limitelor admisibile în practicarea profesiei. Înainte de a fi o criză financiară, presa noastră se află într-o profundă criză morală, în care își fac loc corupția, cinismul, arghirofilia. De ce nu poate breasla sau societatea să elimine dinții cariați ai presei? Pentru că breasla n-a fost capabilă să se organizeze nici ca societate civilă, nici sindical, ca să devină o voce credibilă și influentă. Încercarea mai veche a COM și a Clubului Român de Presă de a recomanda excluderea, de exemplu, a lui Bogdan Chireac (acest delivery boy al corupților, care livra valizele cu bani și lua parte la șantajul de presă practicat de ziarul Adevărul, cum afirma recent Cristian Sima) dintre jurnaliști a fost complet ignorată, iar agenții politici/comerciali/secreți deghizați în jurnaliști au continuat să facă jocurile, în complicitate cu patronii care se acoperă cu inviolabilitatea proprietății din Constituție. Pentru că educația și ștacheta etică a publicului sunt scăzute, așa cum se vede în audiențele mari ale celor mai tabloidizate produse media. Pentru că există prejudecata regresivă între jurnaliștii români că nu-i frumos să ne atacăm între noi, o formă de lașitate care elimină autocritica, așa cum, în general, și funcția critică a mass-media a fost serios avariată. De aceea autoreglementarea, ca soluție adoptată de jurnaliștii români reticenți la o lege a presei, n-a funcționat și nu va funcționa. Și un ultim argument, pentru că presa este așezată pe minunatul temei al libertății de exprimare, absolutizată la noi și desprinsă de responsabilitățile cu care e obligatoriu de asociat. Orice șmecher care face pe jurnalistul invitat să iasă din joc va striga ca din gură de șarpe că e în pericol libertatea presei. Vor sări destui să îl apere: Vântu, Voiculescu, Gușă...
