Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Polonia în căutarea noii generații
2015-12-08
0

Este pentru prima oară după 1990 când o formațiune, PiS (membră a AECR), obține singură majoritatea în Parlamentul Poloniei.

 

Pe 25 octombrie, Polonia a votat pentru a patra oară la capătul unui an și jumătate de campanii electorale pentru Par­la­men­tul European, alegeri locale, prezidențiale și parlamentare. Dacă, pentru unii, per­formanța PiS (Lege şi Dreptate, membru al AECR) este fără precedent prin am­ploa­re (37,58%, convertiți în 235 de locuri în Parlament, din 460), atunci, pentru cu­nos­cători, schimbarea și aparentul viraj spre dreapta nu este chiar o surpriză. În rea­li­tate, două treimi din electoratul polonez a fost și este de dreapta, într-o formă sau al­ta. De fapt, o altă formațiune de centru-dreapta, PO (Platforma Civică), a deținut pu­terea timp de două mandate con­se­cu­tive, între 2007-2015, iar acum a obținut un foarte onorabil 24,1% și 138 de locuri în Parlament, o performanță unică în is­toria postcomunistă a Poloniei. După cum este pentru prima oară după 1990 când o formațiune, PiS, obține singură ma­jo­ri­ta­tea în Parlament.

 

Deși sub unele aspecte identitatea politică a PO este similară cu PiS, ambele partide si­tuându-se pe dreapta spectrului politic, ma­rea diferență a făcut-o de-a lungul ani­lor personalitatea liderilor fondatori și des­chiderea PO pentru un dialog social mai amplu cu parteneri externi și prin trans­formarea sa într-un partid catch-all, cu tim­pul. Ca element suplimentar, abilitatea de a juca cartea populismului a contribuit de fiecare dată la performanța electorală a celor două mari partide, dar și la declinul lor, atunci când nu au știut să mențină un echilibru sănătos între promisiuni, posi­bi­litățile reale și capacitatea cetățenilor de a tolera politici cu un cost social ridicat.

 

Practic, începând cu 2001, scena politică po­loneză a fost modelată de lupta dintre cele două forțe de dreapta și centru-dreap­ta, plus partide mici, de nișă, care au în­cercat să speculeze fie votul de protest (atât de dreapta, cât și de stânga), fie tot mai în­gustul segment de centru-stânga și stân­ga. Așadar, în acest răstimp, Polonia a tre­cut printr-un zigzag identitar politic, ca­re încă reflectă marea dezbatere între se­cu­larizarea prin europenizare a valorilor fundamentale versus conservatorism reli­gios și economic-social. Un element supli­mentar l-a reprezentat populismul care, aju­tat de marile teme apărute neașteptat pe agen­da publică – de exemplu, refugiații din Orientul Apropiat sau drepturile mino­ri­tă­ți­lor sociale –, a contribuit la încli­na­rea ba­lanței, de data aceasta în favoarea PiS.

 

Unii observatori, în special din zona stân­gă a spectrului politic, au comparat PiS și pe liderii săi cu Orbán și Fidesz. Este fals. Mai întâi de toate, PiS nu se bucură de ma­jo­ritate constituțională în Parlament, ci doar de o simplă majoritate. Modificarea Constituției după modelul Orbán ar fi un exercițiu foarte costisitor și nerealist. În același timp, Polonia nu suferă de aceleași frustrări istorice și nu se confruntă cu un fals imaginar al victimizării după modelul „cetății asediate“. În politica externă, cel mai probabil va exista mai degrabă con­ti­nui­tate, cu accent pe o mai strânsă cola­bo­ra­re cu vecinătatea imediată a Poloniei și dezvoltarea parteneriatelor strategice re­gio­nale. O atitudine greu de observat la Bu­dapesta. În egală măsură, PiS are, prin prezența PO și a liberalilor din partidul Modern (Nowoczesna), o opoziție pu­ter­ni­că, care se va opune oricărei tentative de împingere a Poloniei spre un model „ili­be­ral“ (neliberal). În final, în mod cât se poa­te de evident, orice tentativă de „or­ba­nizare“ a Poloniei ar putea duce la izolarea sa față de comunitatea euroatlantică, iar, dacă există vreo lecție a istoriei pe care Polonia a învățat-o cu adevărat, atunci aceas­ta este evitarea izolării față de Eu­ro­pa și Occident. Probabilitatea unui astfel de scenariu este de aceea foarte mică.

 

Spectrul politic polonez a fost dominat în ultimii 25 de ani de partide și idei de dreapta, care au avut diferite nuanțe și for­matori. Prin alegerile din 25 octombrie, Po­lonia a intrat în ultima fază a unui ciclu al generației posttranziție, la capătul că­reia cel mai probabil se va produce pre­darea ștafetei către noua generație de po­liticieni și administratori.

TAGS : Octavian Milewski Polonia Par­la­men­tul European
Mai multe Suplimente
Comentarii
Total 0 comments.
747
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.