Pe aceeași temă
Lăsându-se purtat de vântul iernatic al apărării lui Dan Andronic, așa cum a făcut cu Elena Udrea, Alina Bica și Traian Băsescu, Ion Cristoiu ajunge să dea viață proverbului „unde dai și unde crapă“. A vrut să lovească în „Binom “ și a nimerit pe alăturea cu drumul, dar rău de tot alăturea. Adică, chiar în cei pentru care se pune pavăză. Culmea, în toți patru deodată. Atâta precizie mai rar, chiar și la un ditamai maestrul.
Aventurile jurnalului început de Elena Udrea în vremurile de restriște ale campaniei din 2014, culminate cu fotografiile de la Paris într-o companie care între timp a trebuit să schimbe luxul cu austeritatea, continuă cu un biet paragraf citat de Cristoiu, dar rectificat ulterior de protagonistă. Să-l lecturăm: „Cu el (cu Dan Andronic, n.n.) a fost o poveste mai de mult. Acum vreun an am aflat de la Bica că a semnat mandat cerut de SRI pentru Andronic. El vorbea des cu Preşedintele la telefon. L-am întrebat pe Preşedinte dacă ştie. Nu ştia. I-a chemat pe cei de la SRI, care nu au recunoscut inițial. Apoi au spus că au retras mandatul. Am verificat, nu era adevărat. I-am transmis Preşedintelui. I-a chemat din nou. Până la urmă au oprit ascultările, care nu aveau nici un temei legal“.
Boacăna e dincolo de orice așteptări, nici nu-i de mirare că ai lui Ghiță & Felix au sărit în sus de bucurie. Vorba clasicilor, așa „pleașcă“ mai rar. În traducere, buclucașa poveste arată cam așa: Bica i-a spus lui Udrea, prietena și „sursa alternativă“, că Dan Andronic are probleme mari, iar SRI-ul, nemernicul de Coldea probabil, îi cere să semnze un mandat de interceptare pe siguranță națională se subînțelege, dar nu e sigur. Episodul se petrece în anul 2013 - Cristoiu, în febrilitatea transcrierii, a greșit anul, nu-i bai, l-a corectat Udrea -, perioadă în care Andronic „vorbea des cu președintele la telefon“. Normal, nimic de zis, așa-i la presa de partid și de stat. Udrea îi spune președintelui, normal și asta, din motive deja cunoscute. Președintele însă habar n-avea, iar normal, fiind vorba de un dosar de siguranță națională sau de corupție, nu era treaba președintelui să știe ce mandate, cine și de ce se dau/cer.
De aici încolo, însă, lucrurile se complică, o iau razna: prezidentul îi cheamă la el pe „cei de la SRI“, pe șefi, se înțelege, și îi ia la întrebări. Ăștia nu și nu, nici vorbă de vreun mandat. Ce erau să facă, știau și ei că șeful face urât la supărare. Și ca să vă dați seama în ce fel, să facem o paranteză tot cu episodul Paris.
„Aceasta este o operaţiune pe care serviciile, un serviciu românesc şi unul francez, şi l-au făcut între ele.“ (Traian Băsescu, 30 octombrie 2014, B1 TV)
„Am discutat și ieri, și alaltăieri, și astăzi cu șefii serviciilor. Problema mea e dacă nu e filaj românesc, dacă nu e al statului, la puterea pe care o aveți să îmi spuneți în câteva zile al cui e. Să lămurească public cine a făcut filajul!“ (Traian Băsescu, 31 octombrie, Realitatea TV)
„Am avut decretul scris (de demitere a adjunctului SRI, Florian Coldea, n.a.), doar că nu l-am semnat. Am primit un alt raport al Serviciului în două săptămâni, care îmi arăta altă realitate decât cea intuită de noi toți - că nu puteau să fie paparazzii - pentru că s-a făcut rost de facturi. Dacă erau servicii românești, aş fi semnat decretul - era evident că era un joc politic al unui serviciu. Primind un raport, strict secret, nu o să-l pot face public niciodată. Nu cred că poate fi desecretizat, cel puțin în următorii zece ani.“ (Traian Basescu, la B1 TV, 24TV, februarie 2015)
Revenind. Șefii SRI nu recunosc inițial nimic în legătură cu mandatul pentru Andronic, dar, presați, cedează și spun că l-au retras. Udrea nu se lasă, știe ea ce știe și, oricum, n-are încredere decât în prietena Bica (și în fostul): „ia vezi tu care-i treaba, verifică!“. Stupoare! Nenorociții de sereiști mințiseră, îndrăzniseră să-l mintă pe însuși președintele. „Am verificat, nu era adevărat. I-am transmis Preşedintelui“, se confesează Udrea jurnalului. Dar bomba, cum se zice acum prin presa noastră, de abia acum vine: „I-a chemat din nou. Până la urmă au oprit ascultările, care nu aveau nici un temei legal“.
Tare chestia, nu? Președintele României oprește o anchetă în curs, oprește ascultările SRI! Una din două: fie SRI nu avea mandat obținut de la judecător, nu de la Bica, ea doar putea să ceară judecătorului în calitate de șefă DIICOT - „binomul“ sau „trinomul“, Marea Adunare trebuie să ne lămurească urgent cum stă treaba! -, fie președintele a comis un grav, dar grav de tot, abuz în funcție sau cum i-o spune în Codul Penal.
Urmarea poveștii e chiar nostimă. Realizând boacăna, tandemul Udrea-Cristoiu o dă la întors. Motivele nu sunt complicate: prietena Bica intră și mai rău la apă, adica la beci, dacă ne uităm la ce-a pățit judecătoarea Georgeta Barbălată de la ÎCCJ, care a luat 4 ani cu executare pentru exact aceleași lucruri: favorizarea infractorului și „divulgarea de date referitoare la persoanele care făceau obiectul de cercetare al structurilor informative, date pe care le cunoștea în virtutea atribuțiilor de serviciu, acțiunile sale fiind de natură a pune în pericol siguranța statului“.
Ne putem doar imagina cam ce i-a spus Udrea lui Cristoiu la telefonul dat după apariția fragmentului de jurnal, dar public a fost ca la Radio Erevan: „Am rectificat deja. Nu mi-a spus Bica, ci mi s-a spus că Bica...“. Sesizați nuanța...
Și mai nostimă e grija maternă pe care nu contenește Udrea să i-o poarte fostului președinte (mai bine lipsă!). „Ceea ce contează în acest caz e faptul că președintele putea să fie ascultat chiar și printr-un intermediar.“ Se mai întâmplă, asta-i viața și la case mai mari, când „intermediarul“ e implicat în vreun dosar de corupție sau de siguranță națională. Un motiv în plus ca „intermediarii“ să fie selectați mai cu atenție! Nu mai vorbesc de „sursele alternative“ și de oamenii de casă.
P.S. Nu știu ce-o mai scrie prin jurnalul ăla, dar i-aș da un sfat lui Udrea, așa, ca de la un neprieten: n-ar putea să-i ia jurnalul lui Cristoiu? Și să se asigure, nu știu cum, și că n-are copii?
