Non-candidatul Bușoi

Cristian Bușoi se potrivește oriunde îl pui, ia forma locului, poate fi alesul oricărui partid aflat în degringoladă, resemnat, fără lideri și perspective.

„Voi construi cel mai mare spital din sud-estul Europei“, a rostit fudul Cristian Bușoi după ce a fost ales cu unanimitate de voturi drept candidat al PNL la ale­ge­rile din București. Mă­rea­ța promisiune a fost făcută la Antena 3 sub privirile ume­zite de emoție ale lui Gâ­dea. Cred și eu. Cu greu pu­teau găsi liberalii un per­sonaj mai pe gustul PSD, mai potrivit pentru înfrân­gerea care îi așteaptă la ori­zont. Nicio mirare că pese­diștii îl laudă și îi ridică osa­nale lui Bușoi pe unde apucă, de-ai zice că e candidatul lor, nu al adversarilor. După mirosul de blat care se degajă așa s-ar părea, oricum Cristian Bu­șoi se potrivește oriunde îl pui, ia for­ma locului, poate fi alesul oricărui partid aflat în degringoladă, resemnat, fără lideri și perspective. Al oricărui partid care mi­zează nu pe candidat, pe capacitatea lui de a entuziasma, de a răspunde noilor aș­tep­tări ale electoratului bucureștean, mul­te strigate în stradă, ci pe mașinăria de partid. Pentru că șansele lui Bușoi, atâtea câte sunt, rezidă în puterea de investiție-cumpărare a PNL. Nimic mai mult.

Dar cine este acest domn Bușoi? Nici mă­car nu sunt prea multe de spus. E un nei­ca nimeni cu 4,3% intenție de vot și ca­risma unei scânduri de călcat, fără nimic remarcabil în cariera politică, produsul sis­temului de partid, un băiat din noua ge­ne­rație, că așa-i trendul, cărător de mape la Tă­riceanu, Antonescu și, mult mai im­por­tant, spun gurile rele, la Helvig, actualul șef al SRI, și pus drept recompensă pe di­verse liste și funcții. Cum ar fi, de exemplu, pe vre­mea USL-ului, la Casa Na­țională de Asigurări de Să­nătate, unde nu s-a re­mar­cat decât în stenogramele din dosarul baronului Dui­cu de Mehedinți. Sau în Par­lamentul European, un­de a produs, în doi ani, ze­ro propuneri de rezoluții, fiind, nu-i așa?, prea ocu­pat în țărișoară să tragă sforile pentru prop­tirea la Sănătate a rezidentului „cu pătrățele“, vorba fostului. Din acea pe­ri­oadă de glorie uselistă încă se mai văd pe fațadele blocurilor sau spânzurând în in­tersecții afișele cu Bușoi promițând, ați ghi­cit, spitale unice în Europa. Liberalilor nu le rămâne acum decât să schimbe si­gla. Ar mai fi, poate, câte ceva de spus des­pre strălucita carieră academică a d-lui Bușoi, și ea în acord cu vremurile și cu lumea subțire penelistă. A început două doctorate în medicină, unul la Timișoara și altul la București, l-a luat, deocamdată, doar pe cel în sănătate publică și ma­na­ge­ment sanitar la Timișoara, a terminat dreptul la Universitatea „Titu Maiorescu“ (2007), dar și Institutul Diplomatic Ro­mân (2008), iar pe deasupra este și ab­sol­vent al Colegiului Național de Apărare (2005) și, recent, în 2013, al Colegiului Na­țional de Informații, indispensabilul pen­tru o carieră politică la vârf. E deci un re­marcabil colecționar de diplome în do­me­nii dintre cele mai diverse, bașca o febrilă activitate politică. Fabulos, nu-i așa? Un ade­vărat model pentru tinerele speranțe.

Marea necunoscută e însă ce au avut în cap, dacă au avut, liberalii atunci când l-au propus pe Bușoi, această creație politico-mediatică a Sistemului, în contextul în ca­re vorbesc de responsabilitate, reformă și de înțelegerea mesajului dat de revolta bu­cu­reștenilor post-Colectiv. La Consiliul executiv de vinerea trecută, Bușoi a fost vo­tat fără un scâncet măcar de protest, în­tr-o unanimitate tembelă și fără speranță. De fapt, candidatura lui Bușoi este o ini­ma­ginabilă sfidare la adresa bucu­reș­te­ni­lor, care au dat alarma împotriva „co­rup­ției care ucide“, a birocrației indolente ca­re domină administrația și a jafului ge­ne­ralizat. Nu-și imaginează nimeni, nici mă­car în PNL, că Bușoi chiar vrea și poate schimba ceva. Atunci? Pur și simplu, PNL nu are soluție, așa cum n-a avut nici în cazul unui premier sau al eternului guvern din umbră. E un partid vidat de lideri, per­sonalități și idei, pe care nu-l va ajuta niciun decalog de integrități, dacă din te­ne­brele lui răsar personaje precum Bușoi.

Vestea bună e că și socialiștii lui Dragnea sunt în același impas și ei au priceput din protestul bucureștenilor cam cât au pri­ce­put și liberalii. Doar că ei se adresează altui electorat, pentru care Gabriela Firea Pandele, de exemplu, vine turnată. Vedem însă între cele două partide o tulburătoare similitudine de acțiuni și idei: ambele mi­mează reforma, punându-și la butonieră decaloguri, ambele sunt în criză de lideri și candidați, ambele mizează pe mași­nă­riile de vot.

Vestea și mai bună este că această stra­tegie îl propulsează pe Nicușor Dan, care, să nu uităm, în 2012 a luat aproape 10%, în condițiile în care PDL a defilat cu Pri­goană sub pliciul Elenei Udrea. Bucureș­tenii au înțeles însă multe între timp, iar, dacă alegerile ar fi în două tururi, ma­și­năriile celor două partide s-ar gripa. Aces­ta este și motivul pentru care PNL a bătut palma cu PSD nu doar pe menținerea scru­tinului într-un singur tur, ci și pe propriii candidați. De-o fi Bușoi, de-o fi Firea sau An­dronescu, pentru ei e același lucru, afacerile tuturor vor merge unse înainte. Jo­curile nu le pot fi stricate decât de ci­neva din afara Sistemului.