Pe aceeași temă
În 2014, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a avut pe masă 15.792 de reclamații privind posibile violări ale drepturilor cetățenilor ruși. Dintre acestea, mai multe sau mai puține au fost declarate inadmisibile, în funcție de nivelul la care erau judecate (un judecător, comitet sau cameră). În ce privește bugetul CEDO, acesta e asigurat prin contribuția directă a celor 47 de state membre ale Consiliului Europei, organism sub autoritatea căruia funcționează Curtea. Pentru anul 2015, Curtea dispune de fonduri undeva la 69 de milioane de euro. Contribuția pe acest an a Moscovei la Consiliul Europei e situată la circa 32,8 milioane de euro (dintr-un total de 306 milioane de euro).
Însă aici nu mai e vorba despre bani sau disponibilitatea Federației de a juca după regulile comunității la care a aderat. Sunt deja ani de zile în care Vladimir Vladimirovici Putin face tot posibilul, dacă nu să anuleze, măcar să pună între paranteze principiile după care se ghidează „partenerii occidentali”, așa cum îi place liderului de la Kremlin să spună. Cel mai recent exemplu pe care întinsa țară de la Est îl livrează vine la sfârșitul unui an în care ecuația internațională are mai multe necunoscute.
Persecuția politică
De-a lungul timpului, Moscova a făcut o adevărată artă din raportarea la Vest printr-un limbaj dublu. Recent, establishmentul rusesc se simte persecutat politic de acțiunile spațiului euro-atlantic față de el. Așa a făcut atunci când, în 30 Iulie a.c., Kremlinul a blocat prin veto o rezoluție ONU pentru înființarea unui tribunal independent care ar fi urmat să ancheteze doborârea cursei aeriene de linie MH17 deasupra estului separatist al Ucrainei.
În context, rușii consideră ancheta olandeză asupra prăbușirii zborului MH17 drept părtinitoare și au acuzat politizarea acesteia. “În ciuda eforturilor repetate și îndelungate ale Rusiei de a organiza ancheta în așa fel încât concluziile să fie cuprinzătoare și imparțiale și să ia în calcul toate informațiile pe care le avem, este o încercare evidentă de a trage concluzii părtinitoare, de a executa ordine politice”, spunea Serghei Ryabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, la scurt timp după publicarea raportului anchetei.
Și așa a făcut și în 2006, atunci când ministrul rus de Externe se arăta îngrijorat cu privire la substratul politic pe care cerințele Consiliului Europei le-ar avea față de Moscova. „Nu putem ignora faptul că volumul de responsabilități care ni se cer să fie asumate e mult mai mare decât a fost inițial statuat de <părinții fondatori> ai Consiliului Europei”, spunea la acel moment Serghei Lavrov, subliniind un „cert substrat politic”.
Nouă ani mai târziu
Liderul opoziției ruse, Boris Nemțov, e asasinat în ceea ce a fost percepută drept una dintre cele mai răsunătoare crime politice ale Rusiei post-sovietice. Nemțov a primit patru gloanțe din spate, în timp ce se plimba pe Marele pod de piatră (Bolsoy Kamenny), nu departe de Kremlin. Asta la începutul lui 2015, pentru ca zece luni mai târziu Guvernul rus să legifereze caracterul facultativ al deciziilor internaționale în privința drepturilor omului.
(Foto: The Independent)
În schimb, Curtea Constituțională a Federației va dispune de autoritate și va decide dacă implementează sau nu deciziile instanțelor internaționale pentru drepturile omului. Președintele Putin a semnat o lege în acest sens. Mai exact, în situația în care va considera de cuviință, Curtea Constituțională de la Moscova poate suspenda o decizie a Curții Europene pentru Drepturile Omului, aplicarea prevederilor acesteia neavând loc pe teritoriul rus.
Decizia vine după ce, în 2014, CEDO a hotărât ca statul rus să plătească aproape 1,9 miliarde de euro foștilor acționari ai companiei petroliere Yukos. Cazul a avut în vedere procedurile de taxare și de legiferare pe care statul rus le-a aplicat companiei, fapt ce a dus la lichidarea Yukos. La judecarea pe fond a cauzei, în Septembrie 2011, Curtea a hotărât că „Rusia nu a folosit greșit proceduri legale pentru a distruge Yukos, dar drepturile omului au fost violate”.
Ce urmează
Dincolo de impactul pe moment, decizia Moscovei poate aduce cu sine implicații mult dincolo de cazul singular al companiei petroliere ce a făcut din Mihai Hodorkovsky unul dintre cei mai mari moguli ai Rusiei. Asta într-o perioadă deja trecută, astăzi Hodorkovsky s-a exilat în Occident după ce a căzut din grațiile Kremlinului și a trecut prin închisoare, eliberarea sa de către ruși fiind făcută după tiparul unui adevărat spectacol public.
Decizia poate duce la reexaminarea unor hotărâri deja luate de CEDO în ce privește situații în care statul rus a fost dovedit că a încălcat drepturile omului. Un exemplu este cel al cazului Roman Zaharov v. Rusia, asupra căruia Curtea a emis în 4 Decembrie a.c. o sentință potrivit căreia cadrul legal în care funcționează sistemul de supraveghere al Rusiei are carențe în ce privește salvgardarea împotriva abuzurilor. După cum arată cei de la Human Rights Watch, la nivelul CEDO există multe alte cazuri ce așteaptă analiza judecătorilor, iar „multe cauze ce au fost depuse de la ocuparea Peninsulei Crimeea de către Rusia ar fi mai mult ca sigur revizuite, din moment ce constituția rusă proclamă explicit Crimeea drept teritoriu rus”.
De la Strasbourg a venit, săptămâna trecută, o reacție rapidă și din partea Secretarului General al Consiliului Europei. Thorbjørn Jagland a ținut să reamintească Moscovei că Articolul 46 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului legiferează obligativitatea ca toate statele membre ale Consiliului Europei să se supună deciziilor Curții Europene pentru Drepturile Omului. Însă, cu efort, obligativitatea poate primi și ea caracter opțional în Estul întins, după cum elita Rusiei moderne se ambiționează să dovedească lumii întregi.
