Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Reproşuri pentru liderii religioşi
Paul Grama - - - -
2016-01-05
Scrisori
2

Un preot al unei biserici tradiționale din Ro­­mânia, care avea să-mi devină apoi un foarte bun prieten, mi-a spus încă de la pri­ma întâlnire: „casta preoției este mai rea și mai diabolică decât mafia“. Și eu, care sunt un (neo)protestant, am fost ne­vo­it să admit că liderii bisericii din care fac parte nu sunt mai breji, doar că, cel puțin în România, grupurile de oameni și resur­se­le pe care le administrează sunt mai re­du­se, prin urmare, corupția lor este propor­țională. În ultimii ani, ne­mul­țu­mi­rea so­cie­tății românești a crescut atât față de po­li­ti­cieni, cât și față de cler; în cele ce urmează voi analiza câteva reproșuri care se aduc li­de­rilor religioși din România.

În primul rând, luxul și iubirea de bani. Este cunoscut cazul episcopului care a fost apostrofat de colegii săi de Sinod că, deși își permite achiziționarea unei mașini lu­xoase, el (modestul!), circulă(a) cu o Da­cie, punându-i pe toți ceilalți într-o lumi­nă proastă, deși toți au depus ju­ră­mân­tul de sărăcie. Unii cunosc miza pe ca­re o are un cartier de blocuri pentru un preot de oraș, cum se negociază cartierele între pre­oți sau cum se „fură“ un cartier. Chiar da­că în România moda este împă­mân­tenită, este absurd ca un preot sala­ri­zat să mai so­licite bani, fie ei și facturați, pentru oficie­rea ceremoniilor de botez, nuntă, Bobo­tea­ză sau altele. De asemenea, puțini cunosc ce „bucate“ se mănâncă la mesele pasto­ra­le, ce se bea acolo, costul veșmintelor preo­țești, cadourile schim­ba­te între ierarhi, călătoriile, pelerinajele, toa­te acestea gân­dite pentru un confort exa­gerat care con­tras­tează cu viața eno­ria­și­lor de rând. S-a discutat prea mult și prea pătimaș despre Catedrala Mântuirii Neamului pentru a mai analiza problema aici, să gândească fiecare dacă o cons­truc­ție de 400 de milioane de euro se po­tri­veș­te cu realitatea economică a enoriașilor care se vor închina în ea. Li­de­rii bi­se­ri­ci­lor (neo)protestante nu se lasă nici ei mai prejos, odată cu ascensiunea în ie­rarhie, mulți dintre ei își schimbă casele și ma­și­ni­le inițiale cu vile luxoase și au­to­mo­bile noi, își întețesc vizitele în străi­nă­tate (de multe ori împreună cu familia), deși leafa de pastor sau lider în structura na­țională a bisericii nu poate acoperi aces­te chel­tu­ieli. De asemenea, în multe ca­zuri, aju­toa­re­le materiale trimise din Oc­ci­dent nu au mai ajuns la săracii bisericii, ci în ma­ga­zi­ne­le de desfacere ale pastorilor sau ale ru­de­lor acestora.

La fel ca politicienii, mulți lideri religioși iau șpagă, deturnează, „împrumută“ fon­duri sau fură efectiv din ceea ce ei numesc „vis­te­ria Domnului“. Unele scandaluri ivi­te în bisericile tradiționale au devenit pu­bli­ce, în­să și în bisericile neoprotestante scan­da­lu­rile financiare sunt frecvente, doar că ho­ții nu înfundă pușcăria pentru că su­pe­rio­rii lor mușamalizează totul ca să „nu fa­cem de râs numele lui Dumnezeu și nu­me­le bi­se­ricii“. Urcarea în ierarhie, atribuirea unei parohii, mutarea la o biserică de oraș, an­ga­jarea în instituțiile deținute de biserici (fa­cultăți, edituri, librării, spitale, fundații, aso­ciații, redacții) se face, de regulă, cu aju­to­rul „pilelor“ sau șpăgilor. Instituțiile abi­li­ta­te ale statului ar trebui să acorde mai mul­tă atenție corupției din mediului re­li­gios.

În România, majoritatea cultelor re­cu­nos­cute prin lege acceptă bani de la bugetul de stat pentru salariile clerului, dar chiar și cultele care refuză acest ajutor acceptă ajutor financiar pentru refacerea clădirilor de cult și pentru salarizarea angajaților ca­re lucrează în instituțiile sociale ale bi­se­ri­cii (fundații, spitale, asociații, edituri). De-a lungul timpului, simțindu-se datori față de partide, liderii bisericilor creștine au ac­cep­tat ca politicienii să își facă campanie elec­to­rală în biserică. Alții au indicat enor­i­ași­lor din altar, fără menajamente, candidatul care trebuie votat, pângărind prin dis­cur­suri politice un spațiu în care se invocă pre­zența lui Dumnezeu.

Imoralitatea. Presa a publicat unele scan­daluri sexuale în care erau vizați unii pre­oți sau călugări, dar în ultimul timp și în bisericile neoprotestante mulți pastori au fost acuzați și dovediți de adulter, ho­mo­se­xualitate sau pedofilie, dar, de cele mai mul­te ori, liderii bisericilor s-au spălat pe mâini, au reacționat tardiv sau au îngropat cazurile respective.

Lustrația. După revoluția din 1989, nicio biserică din România nu a avut demnitatea de a cere retragerea foștilor colaboratori ai Securității din structurile de conducere. Me­diul religios a fost îmbâcsit timp de 26 de ani cu aceleași personaje compromise, care, odată cu trecerea anilor, au urcat în ierarhie, și-au sporit influența, și-au mul­ti­pli­cat averea și și-au mărit puterea. Unica ten­tativă de reformare a unei biserici a avut-o Grupul de Reflecţie pentru În­noi­rea Bisericii, dar proiectul a fost un eșec la­mentabil - amintim că patriarhul Teoc­tist, care fusese dovedit colaborator al Se­curității, deși se retrăsese în ianuarie 1990, a revenit apoi în funcție, iar ceilalți membri ai grupului s-au mulțumit cu reflecția și n-au mai luptat pentru înnoire.

Un personaj din spațiul public avea im­pre­sia că oamenii care strigă „vrem spitale, nu catedrale“ doresc dărâmarea ca­te­dra­lelor. Nu, în afara celor rău voitori, oame­nii nu doresc dărâmarea catedralelor sau a bisericilor deja construite, nu pentru că aceste clădiri ar face parte din patrimoniul cultural al României, ci datorită funcției lor spirituale. Ei cer ca fondurile bisericilor să fie chivernisite cu isprăvnicie. So­cie­tatea românească s-a săturat de ipocrizia politică și vrea ca măcar în biserică să nu mai vadă politicieni, omul de rând vrea ca liderii religioși să fie oameni ai lui Dum­ne­zeu, plini de Duhul Sfânt, pasionați și res­ponsabili, nu niște ipocriți disperați după bani, care nu trăiesc principiile propo­vă­duite la altar. Vrem case de rugăciune, nu peșteri de tâlhari în care să fie etalate luxul și perversitatea unora mai proști și mai lip­siți de talent decât noi. Vrem biserici, nu holdinguri, vrem slujitori ai lui Dumnezeu, nu robi ai arginților, vrem ca liderii reli­gi­oși să își publice anual declarațiile de ave­re. Vrem ca liderii religioși să nu fie po­li­ti­cieni sau prieteni de-ai politicienilor ro­mâni. Vrem preoți și lideri spirituali nelu­mești, care să ne stimuleze inteligența și viața spirituală.

Nu ne iluzionăm că un text va schimba în bi­ne atitudinea și comportamentul lid­er­i­lor religioși creștini din România. Prin tex­te și dezbateri nu se va produce o revoluție adevărată prin care românii, precum fran­cezii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, să răstoarne aceste două clase fetide, po­li­ti­că și religioasă, dominate de putregai. Sin­gura nădejde, însă nesigură și aceasta, este că o schimbare se va produce din inter­io­rul clerului, atunci când un lider spiritual și cu carismă, tânăr acum și cu o funcție nesemnificativă în ierarhia bisericească, se va lăsa cuprins de indignarea, nemul­țu­mi­ri­le și exasperarea societății și va porni o re­for­mă autentică în biserica lui. Până atunci, însă, nu ne vom opri strigătele de iritare, nu ne vom opri din a fi patetici cu lucrurile pe care le iubim, nu ne vom opri din a fi critici cu liderii bisericilor din care facem parte și nu ne vom opri din a iubi în continuare biserica, pe Dumnezeu, creș­ti­nismul și principiile Sfintei Scripturi.

 

Paul Grama

9 decembrie 2015

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Gheorghe Popescu 2016-01-12
Toate bune si frumoase domnule jurnalist (sau ce esti), dar nu crezi ca aceasta critica ar trebui sa vina de la un ortodox si nu un (neo)protestant? Vad ca toti Neo sint specialisti in ortodocsie. N-ar fi mai corect sa te intitulezi necredincios? Lasa-i pe ortodocsi ca se descurca si singuri. Vezi-ti de blidul dumitale. Nu ti-a cerut nimeni sa cotizezi cu nimic la biserica ortodocsa, asa ca vezi-ti de drum.
Paul Grama 2016-01-24
Domnule Popescu,

Vă mulțumesc pentru mesaj.

Comentariul dumneavoastră dovedește, din păcate, pe lângă impolitețea tonului, formulările și modul de adresare lipsite de eleganță, că nu ați fi citit textul meu. Dacă ați fi citit, fie și superficial, ați fi constatat că nu am criticat ortodoxia, ci, vai, liderii religioși din România, indiferent de confesiune.
Vă rog, înainte de a mă trimite la blidul și drumul meu, să faceți minimul efort de a parcurge cu atenție întregul articol, e minimul de onestitate intelectuală de care trebuie să dați dovadă înainte de a face comentarii asupra unui text.

În textul meu nu amintesc specific numele unei biserici creștine din România, ci vorbesc general despre liderii bisericilor creștine tradiționale și (neo)protestante.
Vă rog, de asemenea, să faceți diferența între critica liderilor religioși ai unei biserici și critica dogmei bisericii respective.
Nu în ultimul rând, vă reamintesc că în România sunt puține biserici care nu acceptă bani de la buget pentru salariile clerului, iar faptul că sunt plătitor de taxe mă legitimează să comentez corupția unor lideri religioși finanțați din banii contribuabililor.

Toate cele bune.
Paul Grama
Total 2 comments.
2199
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori