Calcule eronate în scandalul Mircea Băsescu- Bercea Mondialu

Punând cap la cap bucăți dintr-un puzzle al ultimilor zece ani, se pare scandalul Mircea Băsescu-Bercea Mondialu a fost gândit şi folosit ca armă împotriva lui Traian Băsescu. Chiar dacă fostul preşedinte a fost afectat la nivel de imagine de implicarea fratelui său în afacerile oneroase ale clanului Bercea, fie şi pentru simplul fapt că la nivelul familiei unui şef de stat astfel de legături sunt inacceptabile, calculele privind desfiinţarea sa politică s-au dovedit eronate.

Una dintre informațiile care au ținut capul de afiș la finalul săptămânii trecute a fost condamnarea, în primă instanță, a lui Mircea Băsescu la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influență. Acuzat că, în perioada 2011-2012, ar fi primit 250.000 de euro de la Florin Anghel, membru al clanului Mondialu, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă ma­gis­trații desemnați să solu­țio­neze cauze penale care îl vi­zau pe tatăl său, Sandu An­ghel, pentru a obține pentru acesta fie o pedeapsă mai mică, fie punerea în li­ber­ta­te. Înregistrări puse în circulaţie de clanul Bercea și de avocatul acestora, Pavel Abra­ham, arată traficul de influenţă făcut de fratele preşedintelui.

Chiar dacă numele fostului președinte nu a fost vehiculat în dosar în nicio fază a an­chetei, pe unele canale media se încearcă, din nou, la fel ca în momentul izbucnirii scandalului, legarea numelui său de acest caz. Care, punând cap la cap bucăți dintr-un puzzle al ultimilor zece ani, se pare că a fost gândit pentru a-l înlătura de la vâr­ful politicii pe Traian Băsescu.

2005-2009. De la începutul primului man­dat, Traian Băsescu şi-a asumat bătălii gre­le – printre ele, desecretizarea arhivelor Securităţii, condamnarea simbolică a cri­me­lor comunismului, militarea pentru o jus­tiţie independentă şi pentru lupta îm­po­triva marii corupții –, deşi era conştient că vor stârni, din partea unei largi părţi a clasei politice, un val imens de ură şi, implicit, de răz­bunare. Unele războaie îm­potriva lui au fost duse pe față, o dovadă fiind cons­pi­raţia unei majorităţi poli­ti­ce care, simţindu-şi inte­re­sele şi chiar libertatea ame­ninţate, a încercat, de două ori, să-l de­bar­ce forţat de la Cotroceni. Altele au fost pur­­tate subteran. Aici pare să se încadreze și scan­dalul Mircea Băsescu-Bercea Mo­n­dialu.

Septembrie 2009. La Festivalul Romilor, de la Costești – unde preşedintele Traian Băsescu anunţase că a mers pentru a scoa­te minoritatea romă din izolare –, în preaj­ma familiei Băsescu ajungea (sau a fost împins) Sandu Anghel, zis Bercea Mon­di­a­lu. Care i-a dăruit, atunci, Mariei Băsescu un bănuț de aur – predat, după aceea pa­trimoniului statului. Interesant, episodul a avut loc cam în aceeaşi perioadă, de pre­cam­panie electorală, când Marian Van­ghelie anunța că vor ieşi la iveală dosare făcute de serviciul secret al Ministerului de Interne unor persoane din familia pre­zi­denţială şi dădea public asigurări că arhiva acestuia „este pe mâini bune“. Serviciu se­cret căruia, după un timp, colonelul ma­gis­trat (r) Gheorghe Oancea i-a atribuit plă­nuirea și punerea în aplicare a scandalului Mircea Băsescu-Bercea Mondialu.

2011-2012. Mircea Băsescu, identificat ca punct vulnerabil al lui Traian Băsescu, este atras în cursă, în perioada februarie 2011-februarie 2012. Aceeași perioadă în care în laboratoarele USL era gândită venirea la putere a acestei alianţe politice anti-Bă­ses­cu și lovitura de stat, plănuită pentru vara lui 2012, din al cărei scenariu a făcut parte şi încercarea de demitere a preşedintelui Băsescu, printr-un referendum fraudat.

Vara 2014. Arestarea lui Mircea Băsescu, în vara anului electoral 2014, venea mănușă unor cercuri ale puterii, care se pregăteau de intrarea în Cotroceni. Scandalul a fost le­gat, cum era de aşteptat, de numele președintelui Traian Băsescu și s-a încercat forțarea plecării sale din funcție. Înainte de a fi cunoscute detalii din dosar și în lip­sa oricărei probe care să-i dovedească o implicare în acest caz, prezidențiabilul Vic­tor Ponta, premier în funcție și fost pro­curor, punea anatema și-i cerea șefului sta­tului demisia. (Același Victor Ponta care, un an mai târziu, confruntat cu o pro­ble­mă similară, la reținerea cumnatului său, Iulian Herțanu, într-un dosar de corupție, nu a avut vreo intenţie de a demisiona de la vârful guvernului.) Şi, înainte de a-i fi fost dovedită președintelui cel puţin o în­călcare a Constituţiei, tot d-l Ponta, doc­tor în drept, vorbea despre suspendarea lui, aşezând, într-un vădit derapaj juridic şi democratic, efectul înaintea cauzei. În­lă­turarea incomodului Traian Băsescu din funcţia de şef al statului înainte de în­che­ierea mandatului, marotă a unor cercuri politice și de interese, i-ar fi făcut mai ușor drumul spre Cotroceni. Şi, poate, i-ar fi asigurat şi victoria.

Scenariul nu a decurs, însă, potrivit aş­tep­tărilor. Traian Băsescu nu a fost cercetat, nu a fost pus sub acuzare şi, în plus, şi-a încheiat mandatul la termen. „Justiție bă­sistă“, altă marotă USL, nu a stat nici ea în picioare, dovadă fiind inculparea şi are­starea lui Mircea Băsescu, apoi, con­dam­na­rea sa, în primă instanţă, pentru trafic de influenţă.

Şi, totuşi, numele fostului preşedinte este le­gat, din nou, de acest scandal. În an elec­toral. Doar un semn că Traian Băsescu este per­ceput în continuare, de unii dintre ri­v­alii săi politici, ca serioasă amenințare vii­toare. Dacă va mai fi afectat sau nu de acea­stă condamnare, care deja şi-a produs efec­tele de imagine, depinde de pozi­ţio­na­rea sa.