Ponta, la răscruce între drumul mătăsii și al justiției

Primul semn că Victor Ponta revine pe scena publică a fost anunțul de pe contul său de Facebook, la jumătatea lunii decembrie, că a participat în calitate de „keynote speaker“ la o conferință în Beijing, ce lansa un proiect al Chinei pentru țările central și est-europene. „It’s the Economy!“, scria fostul prim-mi­nis­tru, referindu-se la Noul Drum al Mătăsii, „o co­moară“ pentru România, dacă vom fi „su­fi­cient de inteligenți și serioși“. Altfel spus, un proiect pe care doar un vizionar economic ca Victor Ponta îl poate înțelege, el care, în timp ce în țara lui este un neînțeles de popor și hăr­țuit de justiție, este apreciat de o mare pu­tere a lumii precum China. Rebranduirea lui Victor Ponta a început!

„Noul Drum al Mătăsii“ a fost lansat în 2013 de către președintele Xi Jinping al Chinei. În acest proiect, în care și Rusia va avea un rol cheie, China va investi 40 de miliarde de do­lari. Prima tranșă, de 10 miliarde, era anun­țată încă din luna aprilie a anului trecut ca aflându-se în conturile fondului care ad­mi­nis­trează proiectul.

Tot în 2013, în noiembrie, a fost organizat la Bu­curești Forumul China - Europa Centrală și de Est, la care a participat premierul chinez. Victor Ponta a fost vioara întâi la acest sum­mit, în ciuda avertismentelor primite de la Bru­xelles că toate statele membre trebuie să rămână în limita politicii comune stabilite la nivel european în ceea ce priveşte raporturile cu China. La discursul pe care oaspetele l-a sus­ținut în Parlamentul României, steagul UE din sala de plen a fost înlocuit cu steagul Chi­nei.

Vizitele lui Victor Ponta în Orient au fost nu­me­roase și, cel mai adesea, învăluite în mis­ter. În vara anului 2013, a făcut un turneu asi­a­tic prin Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan și China, singurul „om de afaceri“ care l-a în­soțit pe premier în vizită fiind patronul Ro­mâ­nia TV, Sebastian Ghiţă. În septembrie 2014, a făcut un alt turneu în China. În iunie 2015, la câ­teva zile după ce fusese pus sub urmărire penală de DNA (în dosarul Șova), premierul a plecat pe furiș la Baku, unde a fost fotografiat în apropierea lui Vladimir Putin la un eve­ni­ment sportiv boicotat de către Uniunea Eu­ro­peană. De la Baku, Ponta a ajuns la o clinică privată din Turcia, cu avionul președintelui Er­doğan, de unde cu greu s-a lăsat adus înapoi, de acolo anunțând și demisia din fruntea PSD. Încheind cercul, Ponta revine în atenția pu­bl­i­că, pentru prima oară după demisia din func­ția de prim-ministru, tot cu o vizită în Est, la conferința de la Beijing.

Legăturile trasate între toate aceste eve­ni­mente explică evoluția de astăzi a lui Victor Pon­ta. După anunțul pe care l-a postat pe re­țea­ua de socializare, a apărut știrea că își în­fiin­țează o fundație, alături de unii dintre foș­tii săi miniștri. Există deja o practică a liderilor politici ieșiți din schema puterii de a-și găsi ali­narea în fruntea unor fundații sau noi par­ti­de. Așa au procedat toți, de la Ion Iliescu și Emil Constantinescu la Traian Băsescu, de la Adrian Năstase și Mircea Geoană la Petre Ro­man sau Călin Popescu Tăriceanu. Din această perspectivă, pașii lui Victor Ponta ar fi pre­vi­zi­bili. Înființează mai întâi o fundație pentru a vedea câți oameni din PSD i se alătură, pen­tru ca mai apoi să creeze un nou partid.

Totuși, această variantă este puțin probabilă, întrucât anul 2016 este unul electoral. Cu cinci luni înaintea alegerilor locale, nu se poate construi un partid cu șanse, nici măcar dacă ar rupe o aripă din PSD. Pe de o parte, nu este timp pentru infrastructura unui nou partid, pe de alta, nimeni nu dă vrabia PSD din mână pentru cioara de pe gard, promisă de Victor Ponta. S-a văzut experimentul ratat al prietenului său, Sebastian Ghiță.

Victor Ponta dorește, mai degrabă, să-și re­construiască imaginea, pentru a putea reveni, la toamnă, pe cai mari în politică. Se lansează în proiecte economice de anvergură cu par­te­nerii săi politici din Est. Acțiunile îi sunt me­diatizate de către numeroșii prietenii pe care încă îi are în presa română. Astfel, își trans­mite ușor mesajele în țară, de la un nivel net superior lui Liviu Dragnea. Actualul președinte al PSD oricum are capul plecat sub sabia jus­tiției, aceasta fiind mult mai aproape de gru­mazul propriu decât de grumazul lui Victor Pon­ta.

Implicându-se în proiecte internaționale, Vic­tor Ponta speră, pe de altă parte, să-și creas­că relevanța, astfel încât să-i pună într-o po­zi­ție de rezervă pe magistrații care îl judecă în dosarul DNA. A copiat modelul de la Drag­nea - care a preluat conducerea PSD și se com­portă ca și când ar fi cel mai neprihănit om politic –, dar l-a amplificat, ducându-l în zo­na de lobby internațional. Ponta se vede, probabil, un fel de Tony Blair al Estului. Fostul prim-ministru britanic primește sume de or­dinul sutelor de mii de euro pentru o simplă pre­zență alături de persoana pe care o con­si­li­ază și l-a consiliat inclusiv pe Victor Ponta.

Dacă ar pleca din PSD, Victor Ponta nu ar avea nimic de câștigat. Ar trebui să deschidă în­că un front, de care nu are nevoie. În­fiin­țând Asociaţia Black Sea Regional Coo­pe­ra­tion Projects 2020, își pregătește revenirea în prim-plan politic de pe poziția unui martir, sacrificat de prostime, dar recuperat de ma­rile puteri ale lumii. Interesul primordial al lui Ponta este să iasă cu bine de pe bolovănosul drum al justiției și de aceea folosește mult mai finul drum al mătăsii.