Cum şi de ce trebuie să vorbim despre Köln

Köln este punctul de turnură de care depinde o politică europeană şi nu are voie să se repete. Iar valorile europene trebuie să fie păstrate. Inclusiv cele care ne obligă să dăm o mână de ajutor celor care au nevoie.

Un sondaj de opinie realizat de institutul german Forsa la comanda postului de tel­e­viziune RTL parcă ar vrea să calmeze spi­ri­tele. 60% dintre nemți nu și-au schimbat părerea despre străini, ara­tă sondajul publicat pe 10 ianuarie. O calmare a si­tu­a­ției și a dezbaterii despre imigrația din Germania și, vrem-nu vrem, despre cea din Europa ar fi benefică. Numai că sondajul mai ara­tă și altceva: 57% dintre nemți cred că sosirea ma­si­vă a refugiaților la ei în ța­ră va crește criminalitatea.

Și uite așa lucrurile o iau razna. La Düssel­dorf, oraș situat la doar 45 de kilometri de Köln, mii de persoane au anunțat pe Fa­cebook formarea unei miliții civile de pro­tecție, care să patruleze în cartierele ora­șului. La Köln se anunță același model de lucru, de data asta însă nu de către lo­cui­tori aparent pașnici, ci de către membrii mișcării PEGIDA - „Patrioți împotriva is­lamizării Occidentului“. Aceiași care la fi­nele săptămânii trecute s-au bătut cu po­liția până când aceasta a dat drumul la tu­nurile cu apă.

După agresiunile sexuale și furturile din noaptea de Revelion de la Köln, numărul plân­gerilor depuse la poliție a crescut la pes­te 500. Au apărut și atacuri la adresa imigranților: un grup de pakistanezi și un sirian au fost bătuți în orașul de pe Rin. Din­colo de faptele „din teren“, discuția pu­blică despre ce s-a întâmplat, cum ar tre­bui reacționat și care sunt soluțiile de vii­tor o ia pe arătură.

Oricât de clișeic ar suna, Germania și Eu­ro­pa au ajuns în această situație, în prin­ci­pal, dintr-o eroare gravă de comunicare și dintr-o atitudine de neînțeles a con­du­ce­rii poliției din Köln. Să revedem cro­no­logia pe scurt.

În dimineața zilei de 1 ia­nua­rie, comunicatul poliției spunea că noaptea de Re­v­elion s-a desfășurat „în ma­joritate pașnic“. Nicio men­țiune despre agresiunile se­xuale și despre furturi. Pe 2 ianuarie, poliția preciza to­tuşi că primele semnale des­pre cele întâmplate ar fi venit la ora 1 în noaptea de Revelion. Originea agre­so­ri­lor era descrisă generic, din relatările mar­torilor. Trec zile de zvonuri și teorii pen­tru ca, pe 7 ianuarie, polițiști germani frus­trați să înceapă să vorbească cu presa sub protecția anonimității.

Scenele pe care ei le descriu sunt în parte de groază. Relatările lor sunt susținute și de un raport intern al poliției federale, ob­ținut de presa germană, care coroborează o variantă diametral opusă față de cea a șefului poliției din Köln. Astfel, primele agre­siuni ar fi fost observate de poliție la ora 22:45, pe 31 decembrie. Nici vorbă că po­liția nu ar fi știut atunci originea agre­sorilor sau că nu ar fi făcut controale de identitate, respectiv nu ar fi intervenit să salveze fete și femei.

Între timp, șeful poliției din Köln, Wolf­gang Albers, a fost retras din funcție, mai exact a fost „pensionat temporar“. O mă­sură bună, dar târzie. Vorbim despre ace­lași Albers care nu reușea, în octombrie 2014, să facă față unei bătăi cu huligani, ca­re, practic, au pus stăpânire pe centrul ora­șului fără prea mare efort. Și despre ace­lași Albers care, nu mai departe de sep­tembrie 2015, era implicat într-un scandal uriaș pe plan local din cauza destructurării unei unități de elită a poliției.

Odată cu apariția informației că, în noap­tea de Revelion, Kölnul a refuzat întăriri oferite de centrala de coordonare din Duis­burg, soarta lui Wolfgang Albers era de­ci­să.

Mai departe, picătură cu picătură, spo­reș­te și numărul indiciilor despre implicarea unor refugiați din valul de anul acesta în agresiunile și furturile de la Köln. Mai mul­te telefoane mobile furate în noaptea de Re­velion au fost localizate în centre de ca­za­re pentru refugiați și azilanți. Din re­la­tă­ri­le polițiștilor reiese chiar că ma­jo­ri­ta­tea ce­lor controlați ar fi prezentat acte tem­po­ra­re emise de autoritatea pentru mi­grație.

Dacă vi se pare că textul acesta este hao­tic, aveți dreptate. Dar așa s-au petrecut lu­crurile. Cine vrea să scrie fapte despre ce s-a întâmplat la Köln nu le poate struc­tu­ra încă după normele unui articol de presă. Cine vrea să emită teoreme o poate fa­ce, dar nu sunt sigur că ele ajută în acest moment, pentru că lipsește o piesă cheie din puzzle.

De ce nu a fost conducerea poliției din Köln deschisă de la bun început? Nu mă voi lansa în speculații, prefer să observ efectele acestei atitudini. Populația ger­mană, măcar parte din ea, trăiește cu sen­ti­mentul că ceva i s-a ascuns, că undeva e o problemă sistemică și că statul vrea să îngroape rahatul ca pisica. Și asta e cea mai gravă problemă dintre toate.

Ar fi fost mai bine ca, din prima zi, opinia publică germană și europeană să afle ce s-a întâmplat la Köln. Ăștia au fost, ei vin de acolo și de dincolo, au făcut asta și vor fi trași la răspundere. Ce-i așa greu? S-ar fi declanșat dezbaterea despre riscurile de securitate pe care le presupune un val masiv de imigrație? Sigur că da și foarte bine, ea oricum trebuia purtată de mult. Numai că acum discuția se duce între oa­meni care au încrederea cel puțin di­mi­nua­tă (dacă nu dispărută) în capacitatea sta­tului de a-și face datoria față de ei.

Pe lângă femeile care au trecut prin ex­pe­ri­ențe de neiertat, victimă colaterală a de­ve­nit și presa germană, una precaută, care preferă să aștepte confirmări înainte să relateze. Sigur, publicul nostru poate nu în­țelege. El e obișnuit cu un ritm de Brea­king News perpetuu. La nemți nu e așa, co­dul etic e mult mai strict și el chiar exis­tă. Bazându-se, așadar, pe corectitudinea informațiilor de la poliție, presa a scris ca atare și acum e luată în același colimator.

Așa că trebuie să vorbim despre Köln. E punctul de turnură de care depinde o po­li­ti­că europeană. Köln nu are voie să se re­pe­te. Iar valorile europene trebuie să fie păs­trate. Inclusiv cele care ne obligă să dăm o mână de ajutor celor care au nevoie.