De același autor
Mi-am exprimat, de atîtea ori, iritarea faţă de felurite emisiuni de televiziune, încît îmi prinde bine (sufleteşte) să pot semnala, măcar o dată pe an, o reuşită. Este cazul emisiunii lui Cătălin Ştefănescu despre Mihai Eminescu, difuzată vinerea trecută de televiziunea naţională. Principala ei virtute a fost curajul, dublat de bună-cuviinţă.
Curaj, pentru că n-a recurs la poncifele omagiale obosite, cu care îl sufocăm, de obicei, pe marele nostru poet. Fără demagogie, fără lacrimi de telenovelă, fără lăutărism „sfîşietor” şi fără obidă patriotardă, Cătălin Ştefănescu a dovedit curaj şi în alegerea invitaţilor. Pentru că cel puţin doi dintre ei „beneficiază”, în opinia publică, de portretul robot al unor „detractori”.
Horia Roman Patapievici a scris, mai de mult, un articol în care deplîngea insensibilitatea generaţiilor mai noi, „post-moderne”, faţă de lirica eminesciană. Pentru cei incriminaţi – spunea textul articolului – Eminescu a ajuns să fie ”cadavrul nostru din dulap”. Or, anvergura lui nu merită un asemenea tratament. Ei bine, o sumedenie de ”comentatori”, care fie n-au citit ce a scris Patapievici, fie au citit şi n-au priceput, fie au citit, au priceput, dar cu o rea-credinţă pe care doar ura crîncenă o poate explica, au decis să-l compromită în ochii lumii pe infatigabilul „băsist”, răspîndind ideea că nu cei criticaţi de el îl socotesc pe Eminescu „cadavrul nostru din dulap”, ci el, el însuşi. Patapievici devine, astfel, printr-o calomnie trivială, dar prizată de multă lume, „demolatorul” „românului absolut” al poeziei autohtone. E un fals grosolan, dar un fals „de succes”. Prostia şi agresivitatea au învins. Autorului „antipatic” i se atribuie, pur şi simplu, inversul afirmaţiilor sale.
„Suspect” e şi Lucian Boia. A scris şi el o carte despre Eminescu, cu subtitlul ”facerea şi desfacerea unui mit”. Aha, va să zică, iar un „atac” la valorile noastre! Nu e prima dată, de altfel, cînd dl. Boia se străduieşte să ne minimalizeze… Or, cine citeşte în linişte lucrarea lui constată că ea nu e, de fapt, despre Eminescu, ci despre modul în care imaginea scriitorului a fost recepţionată de public şi de critică, în postumitate. E adevărat, dlui Boia nu-i plac miturile şi ”mitizările”, cîtă vreme ele măsluiesc realitatea. Nu faci nici un serviciu unui om sau unei idei, camuflîndu-le adevărul sub un rece, intangibil, bloc de marmură. A spus-o şi Constantin Noica, pe care ar fi cam tare să-l bănuim de ”anti-românism”: Eminescu n-ar avea decît de cîştigat prin „demitizare”. Nu de ”dezvrăjirea” lui Max Weber, sau a lui Marcel Gauchet e vorba aici, ci de înţelegerea faptului că nu te poţi apropia adecvat şi profitabil de o valoare, cîtă vreme ea este ”încuiată” într-un muzeu solemn, sau urcată pe un soclu opac şi inaccesibil. E drept, Constantin Noica a vorbit şi despre ”miracolul” eminescian. Dar miracolul e altceva decît mitul. Mitul e statuie, miracolul e mister. Iar ”mitizarea” dizolvă misterul, reducîndu-l la prestigiul ”autorităţii”. Ioana Bot, excelent eminescolog (între altele) din Cluj, a spus-o şi ea: nu-l putem iubi pe Eminescu, dacă nu regăsim firescul lecturii, dacă nu ne apropiem de text cu ingenuitate, cu o bucurie nestrepezită de false evlavii şcolare sau de exaltări neaoşe.
În sfîrşit, emisiunea lui Cătălin Ştefănescu a beneficiat şi de prezenţa lui Dan C. Mihăilescu, exersat magistru al şarmului hermenutic, mereu proaspăt, reactiv, hazos, hiper-sensibil. Observ că cele cîteva versuri rostite de el au fost mult mai aproape de ”aerul” eminescian, decît cele recitate de ”profesionişti”. Despre cum e recitat Eminescu am mai scris. Constat, cu regret, că observaţiile mele mai vechi sunt, în continuare, valabile. Şi aici se pendulează între mitizare patetică şi demitizare şmecheră. Adică ori reciţi cu ochii daţi peste cap, vulcanic şi sapienţial, ori debitezi fiecare strofă cu o „naturaleţe” de cafenea, fără „excese” de respect şi muzicalitate…
Un singur lucru ar mai fi fost, poate, demn de sporită atenţie, dacă timpul rezervat emisiunii ar fi îngăduit-o: Eminescu asumat ca model al unei conştiinţe de cultură. „Chipul” lui Eminescu (îl invoc, din nou, pe Constantin Noica) e suma mai multor chipuri, ceea ce se vede foarte bine cînd îi răsfoieşti ”caietele” şi cînd contempli ansamblul operei lui. Poet, dar preocupat intens de filozofie (vezi traducerea din Critica Raţiunii Pure, dar şi interesul viu pentru Schopenhauer, sau pentru Extremul-Orient), prozator, jurnalist, autor al unor proiecte de dramaturgie, Eminescu e, într-adevăr, „omul deplin” despre care s-a scris, „deplin” avînd aici nu atît sensul unui superlativ valoric, cît al unuia simfonic. Modelul acesta nu mai pare să fie, azi, de actualitate. Scriitorii se simt concuraţi, în mod „neloial”, de filosofi şi eseişti, filosofii şi eseiştii nu acordă destulă atenţie scriitorilor, şi toţi laolaltă privesc spre gazetărie de sus. Nu mai avem „rotunjimea” armonică a lui Eminescu. Şi nu mai avem apetitul şi dedicaţia lui pentru cunoaştere în sens larg. Să fim sinceri: cîţi dintre scriitorii contemporani pot face dovada comerţului lor cotidian cu ceea ce Noica numea ”bunătatea, bogăţia şi binecuvîntarea” culturii omeneşti? Cîţi îşi cultivă creativitatea dincolo de un ”nobil” autism şi cîţi mai au încă acces la o autentică şi vie curiozitate pentru lumea largă a ideilor. Cîţi mai au lecturile lui Eminescu, simţul lui pentru absolut, fervoarea lui intelectuală?
E bine să-l sărbătorim, ori de cîte ori avem prilejul, pe Mihai Eminescu. Dar sărbătoarea să nu fie un simplu mod de a ne lăfăi în gloria lui, suficienţi, grandilocvenţi, făloşi şi ignari. Să fie, dimpotrivă, participare febrilă la căutările şi neliniştile lui, la tinereasca lui neodihnă…
.png)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/2025-05-04 (2)-1.png)
Comentarii 10
Liviu din Timisoara - 01-25-2016
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături.” (Politice, 1996) Daca Patapievici a rostit cele de mai sus, n-are nici un drept sa mai deschida gura despre Eminescu. Iar 4 de la masa discutiei ( am urmarit emisiunea ) nu faceau decat sa se aprobe reciproc...
RăspundeIuliu M - 01-23-2016
Domnule Vicentio B, esti mai dulce ca mierea stimabile. Parol!
RăspundeVicentio B. - 01-22-2016
@ Iuliu M. Fata de istoricul nume (8.09.1873 - 5.02.1953 ) vizibil "ales" cu intentie de Dvs., induce auto- obligatia de a va etala (aici in exprimare) ca atare, mai ales ca cel ORIGINAL ca si Eminescu au studiat si la Viena. Formularile precedente, "Hai danke im Voraus, Hai multumesc si un Paste de mare stralucire va urez " in contextul precizat atunici "ma aflu in sezut" acum "hai sanatate si spor cu Adevarul ", fara sa mai mentionat pozitia propriului corp, cred ca ar trebui sa va alarmeze in sensul de a suna la "112" !
Răspundedinu - 01-22-2016
Pentru Liviu: Iti propun sa mai citesti odata atricolul lui Andrei Plesu. Si inca odata. Exista sanse -mici e drept- sa intelegi ceva. Nu mult dar poate nu mai scapi inptiile pe care le tot debitezii!
RăspundeVicentio B. - 01-21-2016
Stimate domnule Andrei Plesu, cam care ar fi explicatia verosimila ca Bogdan Rares sau Rares Bogdan, de abia din interviul cu Dvs , care mi mi-a placut ca si cum il vedeam/auzeam pe Helmut Schmidt - din cladirea Noua Europa, a marturist ca, el NU stia locul unde a murit Eminescu, context in care va transmit citatul original . " Wir verbringen einen grossen Teil des Lebens damit, die Achtung der anderen zu erwerben, aber Selbstachtung zu gewinnen, darau verwenden wir wenig Zeit" (Josef Streberg) . Daca NU doriti sa raspundeti inseamna implcit ca NU aveti nici o explicatie si/sau NU vreti sa raspundeiti, aceasta fiind regula la Dvs. !
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-20-2016
Mintea lui Eminescu, a fost ceea ce sustinea el ca devine un om care citeste: " un laborator de idei " . De la Patapievici am asteptat mai multe, daca tot cocheteaza cu filosofia, cu literatura, cu stiinta ... trebuia sa recunoasca inclinatia spre universalitate a lui Eminescu, dat fiind faptul ca la Berlin audiase tot ceea ce putea receptiona un creier din cale afara de luminat, ca al lui. Oare nu stia ca sfarsitul de secol 19 si inceputul de secol 20 a fost unul de cotitura in cunoasterea lumii ? Credeti ca era sa-i scape asa ceva lui Eminescu ? Cat despre opiniile lui politice... e foarte simplu de analizat perioada de dupa 1877 ...interesele vremii. Ce-ar fi sa se intrebe respectivii, de ce n-are un singur vers despre ...razboiul de independenta ? Asa incat, nici ei filologi pur sange nefiind...sa nu mai decreteze.
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-20-2016
Niciunul dintre cei prezenti la acea discutie nu sunt nici lingvisti, nici specialisti in stilistica literara, ca sa poata patrunda - asa cum pretindeau ei ca se cuvine - opera lui Eminescu, in conditiile in care Blaga numea limba ca intaiul mare poem al unui popor ... Erau SI EI, CA SI ALTII ...niste comentatori " de pe margine " ...niste " parelnici " mai avizati. Cat priveste afirmatia lui Blaga, poate aduceti in discutie idioata initiativa a celor care vor sa scoata din programa scolara, limba latina ... Poate ii lamureste cineva, pe acei colosali ignoranti, ce inseamna limba latina pentru limba romana literara, pentru poezia in limba romana ... si, pana la urma, chiar pentru identitatea noastra ca natiune europeana.
RăspundeBASCA - 01-20-2016
Corect este,v-o spun...
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-18-2016
Se poarta Lucian Boia, mai nou ; departamentul " public relations" ii este foarte activ. Nu mai negati activitatea jurnalistica a lui Eminescu, asa incomoda cum este ea. Si stiti perfect despre ce este vorba. Asta nu e deloc ...mit. Iar trimiterile lui Eminescu gen " Poate demult s-a stins in drum / In departari albastre/ Dar raza ei abia acum / Luci vederii noastre " are totusi suficient de mult continut stiintific, pentru anul 1890 , nu credeti ? Cu atat mai mult cu cat fizicienii formulau EXACT in aceeasi perioada teoria relativitii restranse ...adica 1895 - 1905 ...ori asta, s-avem pardon, trebuie sa afle si Lucian Boia&. Ma mir totusi de Patapievici, ca doar a absolvit fizica si putea explica conjunctura ... Cei trei au fost la aceeasi masa ca sa se aprobe unul pe celalalt, si cam atat ... Cat despre recitarile prezentate, au fost pur si simplu jalnice, e adevarat. Si vi-o spun dupa ce am avut sansa sa aud recitat Eminescu de catre G.I. Tohaneanu - mult mai putin cunoscut decat Marius Sala sau Lucian Boia, e drept ...
RăspundeIuliu M - 01-18-2016
Asa da. Cand eminescologii sunt in gasca, asta pardon, comunitatea intelectuala politic corecta, omagierea lui Misu Eminescu este absolut justificata deci estetic si chiar din toate punctele deci de vedere. Rog sa notificam si Comisia Europeana, Misu nu mai este retrograd nationalist, ci progresist liber-schimbist si a gazduit chiar si refugiati musulmani acasa la Titache Maiorescu. Hai sanatate si spor cu Adevarul!
Răspunde