Pe aceeași temă
Situația evreilor din România s-a înrăutățit din 1938 și a devenit dezastruoasă după venirea la putere a lui Ion Antonescu și a legionarilor, în septembrie 1940. Populația evreiască a fost deposedată de drepturile cetățenești căpătate formal prin Constituția de la 1923, marginalizată economic și supusă unor dure persecuții.
Ion Antonescu și legionarii împărtășeau antisemitismul radical, dar erau despărțiți în privința tacticii, ritmului și metodelor de urmat. În cele aproape cinci luni de guvernare în comun, au fost introduse numeroase reglementări împotriva evreilor, dar legionarii considerau că nu se face destul. Ca urmare, aceștia au aplicat propria politică, abuzând grav de noua poziție de reprezentanți ai autorității statului.
Mișcarea Legionară, ca mișcare fascistă și antisemită de tip revoluționar, era adepta unei politici de asalt, în care violența era utilizată pentru distrugerea și preluarea proprietăților evreilor, pentru intimidarea și excluderea lor din societate, din economie și, finalmente, din România. Mișcarea nu acționa unitar după moartea lui Codreanu și, în interiorul ei, au câștigat teren, cu sprijinul noului lider, Horia Sima, mai multe grupări care au accentuat latura teroristă, violentă. Acestea au jucat un rol major în timpul rebeliunii și pogromului.
Iosef şi Iancu Gutman (foto: Matatias Carp - Cartea Neagră, vol. I)
Antonescu, în schimb, deși era adeptul unei politici antisemite dure, accentua tactica gradualistă. El cerea introducerea măsurilor antievreiești într-o succesiune care să reducă impactul asupra mersului economiei și a înțelegerilor militare cu Germania. Antonescu avea o viziune politică statistă și viza instituirea unei ordini pe care să o controleze autoritar. Cerea să se folosească metode aspre împotriva populației iudaice, dar de către instituțiile legale și în folosul statului. Totuși, Antonescu a tolerat violențele împotriva evreilor, iar când le-a denunțat retoric, a făcut-o doar ca parte a strategiei sale de delimitare de legionari pentru consolidarea propriei puteri.
Rebeliunea
Relațiile dintre Ion Antonescu și Mișcare s-au tensionat, cu precădere, după asasinatele comise de legionari în noiembrie 1940 (executarea, la închisoarea Jilava, a 64 de foști demnitari ai regimului carlist, precum și uciderea istoricului Nicolae Iorga și a economistului Virgil Madgearu), după desființarea poliției legionare și a instituției comisarilor de românizare (care erau principalele instrumente de teroare ale legionarilor și de îmbogățire din bunurile evreiești) și demiterea unor miniștri legionari (ministrul de Externe Mihail Sturdza și ministrul de Interne Constantin Petrovicescu) și a prefecților numiți de Mișcare. Asasinarea unui ofițer german de către un cetățean grec despre care autoritățile au spus că era agent englez a încărcat și mai tare atmosfera, Antonescu și legionarii acuzându-se reciproc de incompetență și complicitate.
Antonescu a căutat să obțină sprijinul lui Hitler în detrimentul legionarilor, dar politica Germaniei naziste a fost până în ultima clipă să medieze între cele două părți și să încurajeze colaborarea. Abia în ianuarie 1941, balanța a înclinat în favoarea lui Antonescu, în special după întrevederea cu Hitler din 14 ianuarie 1941, la care Sima a refuzat să meargă. Mișcarea Legionară se bucura de sprijin în rândurile NSDAP și SS, dar acest lucru nu a mai contat în momentul escaladării conflictului dintre cele două părți, când Hitler a fost nevoit să aleagă.
Confruntarea armată dintre legionari și armată a fost prefațată de o manifestație de protest organizată luni, 20 ianuarie 1941, în Capitală. Aceasta a fost ordonată de Sima organizațiilor studențești și muncitorești ale Legiunii. A fost distribuit un manifest cu accente antisemite, semnat de Dumitru Groza, șeful muncitorimii legionare, și Viorel Trifa, liderul studenților legionari, în care se cerea „înlocuirea tuturor persoanelor masonice, iudaizate din guvern“ și „pedepsirea tuturor slugilor masonice care încearcă să predea țara în ghiara jidoviților“.
Legionarii au încercat de mai multe ori, pe parcursul confruntării cu forțele de ordine din armată și jandarmerie care i-au rămas loiale lui Antonescu, să deturneze violențele doar împotriva evreilor. Un afiș răspândit atunci începea astfel: „Domnule General, opriți masacrul! Râd dușmanii. Jubilează jidanii!“. În presa legionară, era titrat cu litere mari: „Dacă e vorba de tras cu arma, să nu facem țintă unii din alții; avem, știți bine, în cine trage!“, după care erau denunțate „forțele întunecate ale francmasoneriei și banului iudaic“. Radioul public a căzut în mâinile legionarilor, care l-au folosit pentru a răspândi mesaje antisemite. În țară, a fost răspândit zvonul că „jidanii s-au revoltat“, iar susținătorii legionarilor erau chemați să apere „revoluția“. Dată fiind amploarea violențelor antievreiești din zilele Rebeliunii, putem aprecia că legionarii au încercat să provoace un pogrom de tipul Nopții de Cristal, din Germania, din noiembrie 1938.
În zilele de 21-22 ianuarie, după ce legionarii au continuat protestele de stradă și au ocupat sau s-au baricadat într-un număr de instituții publice, în București și alte orașe s-a ajuns la o confruntare armată. Generalul s-a ferit de o confruntare deschisă la început, pentru că nu era sigur de sprijinul Armatei („Mulți din armată erau legionari, nu numai tineret, dar chiar ofițeri superiori și generali“, declara Antonescu la procesul din 1946), pentru că în București existau puține forțe și mai ales pentru că nu avea sprijinul clar al lui Hitler.
Confruntări mai violente au avut loc la Cazarma Gardienilor Publici, la sediul legionar din str. Roma, la Prefectura Poliției Capitalei și la alte câteva sedii legionare sau clădiri în care s-au baricadat grupe de sacrificiu.
Clarificarea a venit în seara zilei de 22 ianuarie, când Hitler, informat că România este în pragul haosului și războiului civil, a cerut Misiunii Germane din România să se poziționeze de partea lui Antonescu. Sima, care se ascundea pentru a nu fi capturat, a fost presat de germani să emită un comunicat în care le cerea legionarilor să părăsească instituțiile publice și să reintre în viața normală. Comunicatul a fost răspândit în dimineața zilei de 23 ianuarie. Au urmat alte confruntări în care armata a tras în plin cu armament greu. Armata germană a ieșit pe străzi demonstrativ. La scurt timp, situația a fost pacificată pe cuprinsul întregii țări.
După Rebeliune, mulți dintre liderii Legiunii, în frunte cu Sima, au fugit în Germania, cu sprijinul serviciilor de informații naziste. Legionarii prinși în țară, în număr de câteva mii, au fost judecați în diferite procese și trimiși în închisoare.
Universul din 12 februarie 1941 publica un bilanț al evenimentelor: în București, au murit 21 de militari și 236 civili; în restul țării, s-au înregistrat 117 morți; în total, 374 de morți.
Pogromul
Încă din ziua de 20 ianuarie, legionarii au început să captureze evrei pe străzile Bucureștiului. Un prim grup au fost duși la Prefectura Poliției Capitalei, unde au fost bătuți sistematic, interogați și umiliți. În următoarele două zile, legionari și locuitori ai Bucureștiului sau din împrejurimi au invadat cartierele evreiești – în special, Văcărești, Dudești – unde au bătut și sechestrat evrei, au devastat, profanat și incendiat sinagogi, au prădat și distrus magazine și locuințe. Mulți civili au profitat de dezordini pentru a participa la jafuri colective.
Devastarea sediului Comunităţii Evreilor din Bucureşti (foto: CNSAS)
La acel moment, nu mai existau forțe de ordine în Capitală care să-și facă datoria. Evrei agresați sau prădați au sunat insistent după ajutor, dar nu l-au primit. Antonescu era preocupat doar de propria salvare și concentrase forțele disponibile în jurul câtorva instituții. În plus, conform mai multor surse, șeful statului a lăsat în mod deliberat să se instaureze haosul pentru a-și putea pleda cazul în fața germanilor. „Tactica mea era ca să fie discreditați pentru că făceau orori și lumea să fie contra lor“, a recunoscut Antonescu mai târziu. Această tactică cinică s-a soldat cu pierderi numeroase de vieți omenești și cu devastarea unor întregi zone din București.
Evreii sechestrați, în număr de câteva sute sau chiar mii, au fost duși în câteva centre legionare, care au devenit veritabile „centre de tortură“, după cum le-a numit cel mai important istoriograf al pogromului, Matatias Carp. Au funcționat cel puțin 12 astfel de centre. Reținerile s-au făcut fie pe baza unor liste, fiind vizați și lideri din organizațiile evreiești, fie la întâmplare, de pe stradă sau din case. Liderul Federației Uniunilor de Comunități Evreiești (FUCE), Wilhelm Filderman, și șef rabinul Alexandru Șafran nu au fost prinși, dar, în schimb, au căzut în mâinile legionarilor alte figuri proeminente: Horia Carp, fost secretar general al Comunității Evreilor din București (CEB) și fost senator, fiul acestuia, Matatias Carp, secretarul general al FUCE, viitorul istoriograf al Holocaustului, Sigmund Godfarb, președintele CEB, alți funcționari din FUCE și CEB, Moise Orekovscky, conducător al Oficiului Palestinian, împreună cu alți membri ai comitetului de conducere, rabinul Herșcu Gutman, scriitorul Felix Aderca, medici, avocați, ingineri, industriași, studenți. Totuși, cele mai multe dintre victime erau de condiție modestă, simpli funcționari, comercianți sau muncitori. Toți aceștia fuseseră reținuți doar pentru că erau evrei.
Pe 23 ianuarie, o parte dintre cei reținuți pe 20 ianuarie și închiși la Prefectura Poliției au fost duși la Abatorul Comunal de pe Splaiul Dâmboviței și uciși. Printre aceștia se afla și Moise Orekovscky. Matatias Carp vorbește despre 15 victime. Astăzi, știm numele a 11 evrei omorâți la Abator, cu bestialitate.
Cel mai mare masacru a avut loc în pădurea Jilava, unde au fost împușcați, conform mai multor surse, în jur de 90 de evrei (ni s-au păstrat numele a 84 dintre aceștia). Trei persoane au scăpat din masacru și au putut depune mărturie apoi.
Unul dintre supraviețuitori, rabinul Herșcu Gutman, a povestit după război, când au fost anchetați o parte dintre autorii masacrului, că o bandă de legionari i-au intrat în casa din str. Vasile Adamache, în noaptea de 21 spre 22 ianuarie. Erau înarmați cu răngi de fier și au început să lovească în stânga și în dreapta. Casa a fost jefuită, iar rabinul și cei doi fii ai săi, Iosef și Iancu, au fost urcați într-o mașină și duși la sediul „Inginer Gh. Clime“, al Corpului Muncitoresc Legionar, din Calea Călărașilor. Acolo au fost adunați un număr mare de evrei, care au fost maltratați îngrozitor. 40-50 de legionari participau la torturi. Rabinul și fiii au fost urcați în podul clădirii, bătuți, batjocoriți și deposedați de bani și obiecte de valoare. După un timp, rabinul și fiii au fost urcați într-un camion, alături de alți evrei, aproximativ 40 cu toții. Era ultimul transport spre locul masacrului, pădurea Jilava.
Iată ce povestește mai departe rabinul Gutman:
„La un moment dat, ușa camionului s-a deschis în spate. Am văzut că ne aflăm pe o șosea, în plină pădure, fără ca să știu unde anume, chiar la marginea șoselei. În ușă se aflau 5 sau 6 legionari, înarmați cu pistoale, care au început să tragă din mașină câte doi dintre evrei pe care îi împușcau tot așa câte doi, doi, cu o iuțeală vertiginoasă. La un moment dat am fost coborât și eu cu cei doi fii ai mei (Iosif și Iancu, n.n.), care mă țineau strâns, unul de un braț, altul de celălalt. Fiul meu mai mare (Iancu, n.n.) a început să se roage de unul dintre ucigași să ne cruțe viața, fiindcă nu am făcut nici un rău nimănui, pentru că eu sunt rabin și pentru că acasă au mai rămas copii mici. Legionarul a ripostat însă: «Hai repede jidane, nu întinde vorba!». În jurul nostru se aflau o sumedenie de cadavre, fiindcă mașina noastră era ultima care a sosit. Amețit, sau poate instinctiv, m-am lăsat la pământ, am auzit împușcături, nu am mai știut ce se petrece cu mine. Am simțit însă cum fiul meu mai mare, atârnat de brațul meu, a murit imediat, în timp ce celălalt s-a mai zbătut puțin și a horcăit. Iară nu știu ce a fost după aceea. Poate că am și leșinat. Când m-am trezit era ziuă și un ostaș pe care l-am văzut venind de departe mi-a strigat «Nu mai sta acolo jidane, că o să te împuște!». Nu știam unde sunt, am văzut că fiii mei sunt amândoi morți și plini de sânge și m-am gândit să plec pentru a încerca să-i înmormântez. Am pornit pe șosea înainte, dezbrăcat, amețit, în plină iarnă, pe zăpadă și am ajuns la o casă, care apoi am aflat că este primăria Jilava, unde am fost luat în primire de un grup numeros de legionari și băgat într-o cameră, unde am mai găsit vreo zece evrei care scăpaseră din masacrul de noaptea și care nu știu în ce fel au ajuns și ei în acel loc. Am fost bătuți și aici, iar seara, imediat ce s-a întunecat, am fost băgați cu toții într-o mașină și duși din nou în pădure, unde s-a repetat exact scena din ajun: tot așa am fost trași câte doi și împușcați cu repeziciune, după același sistem. Nu știu nici eu cum mi-am dat seama că trăiesc și de astădată, că sunt conștient, că n-am fost împușcat. După puțină vreme s-a oprit în dreptul grupului de oameni împușcați, [aflați] într-o baltă de sânge, o căruță cu mai mulți indivizi care au început să ne dezbrace. Când mi-a venit și mie rândul la dezbrăcat și-au dat seama că sunt viu și atunci mi-au spus: «Tot n-ai să scapi de moarte, jidane! Dar ia-o pe drumul acesta poate vei scăpa!» (...) Am ajuns tot la primărie, am fost iar luat în primire de legionari și iarăși aruncat în aceeași cameră pe care o cunoșteam din ziua precedentă. Aici am fost păzit de un legionar cu arma la umăr, care a început să-mi smulgă firele din barbă și să-mi spună că voi fi împușcat și că de data aceasta nu voi mai scăpa“.
Până la urmă, rabinul a scăpat pentru că jandarmii au preluat toate obiectivele ocupate de legionari. Mai târziu, avea să depună mărturie împotriva criminalilor care au fost prinși, primari și funcționari de la primării din jurul Bucureștiului și membri ai Mișcării. Nu au fost identificați cei care i-au adus cu camioanele pe evrei în pădurea Jilava. Au fost două transporturi cel puțin, fiind uciși peste 80 de evrei.
Încă una dintre victime a scăpat din primul masacru de la Jilava, dar a fost răpus de gloanțe după ce a fost dus a doua oară în pădure, împreună cu rabinul Gutman și opt alții care nu fuseseră uciși la prima tentativă. Este vorba de Marcel Ghewirtz. Tatăl acestuia, Herș, a depus, de asemenea, mărturie în ancheta postbelică:
„În seara zilei de 21 ianuarie 1941, între orele 7 și 8 (seara, n.n.), băiatul meu Marcel Ghewirtz, în vârstă de 17 ani, și colegul lui Jori Scher (Gheorghe Scheer, n.n.) de 16 ani, întorcându-se de la serviciu spre casă au fost sechestrați de o bandă de criminali zis legionari în frunte cu un anume Tudose, șchiop de piciorul drept și fost șef al CML, și un altul, Georgescu Nicolae (...). Aceștia, împreună cu alți legionari, au dus ambii copii împreună cu alte victime la sediul Legionar din Calea Moșilor, la casa Kaufman. Aici copiii au fost groaznic bătuți și maltratați toată noaptea, iar spre ziuă, după ce au fost deposedați de paltoanele și toate obiectele ce le aveau asupra lor, au fost urcați într-o camionetă închisă și transportați în pădurea Jilava, unde au fost împușcați, peste două sute de oameni nevinovați. Printr-un miracol, băiatul meu a scăpat împușcat numai în mână și zdrobit de glonț în piept. În această stare el a supraviețuit acestui groaznic carnagiu, iar după ce a stat ascuns sub cadavre până s-a luminat de ziuă, distrus, demoralizat și cu rănile sângerânde s-a refugiat în comuna Regele Ferdinand (actuala comună 1 Decembrie din județul Ilfov, n.n.)“.
Marcel Ghewirtz s-a adăpostit în casa unei femei, dar legionarii din zonă au aflat și l-au adus la primăria Jilava, unde se găseau rabinul Gutman și alte alți evrei care scăpaseră de primul masacru. După ce au fost chinuiți de legionari, evreii captivi au fost duși din nou în pădure și împușcați. Herș Ghewirtz și-a găsit fiul la Morgă, cu capul zdrobit, alături de prietenul Jori Scheer, împușcat și el.
A mai scăpat de primul masacru și Corneliu Solomon, de profesie farmacist. Fratele său, doctorul Eugen Solomon, auzind că fratele său este rănit în zona comunei Regele Ferdinand, s-a grăbit într-acolo cu o ambulanță. Nu a mai apucat însă să vină în ajutor pentru că a fost prins de legionari. A fost ținut captiv două zile, până a fost eliberat de jandarmi. Însă fratele său, Corneliu, a fost executat.
A treia persoană care a scăpat de la Jilava, pe lângă rabinul Gutman și doctorul Eugen Solomon, se numea Iosif Gropper, care a depus, de asemenea, mărturie împotriva asasinilor. Printre victimele masacrului din pădurea Jilava s-au mai aflat Osias Kopstück, cantorul Templului Coral, și Mayer Marcus, intendentul Templului, Collin Sigmund, casier al CEB, precum și mai mulți veterani ai primului război mondial.
S-au păstrat numeroase fotografii cu trupurile evreilor răspândite în pădurea Jilava. În unele, victimele apar îmbrăcate, în altele, dezbrăcate, semn că au fost jefuite de haine de către localnici. Celor cu dinți de aur le-a fost smulsă dantura, iar celor cu inele li s-au tăiat degetele.
Alte masacre au avut loc la locuințele particulare ale unor familii evreiești. Matatias Carp povestește pe larg despre tragediile din familiile Frânghieru (unde au fost uciși tatăl Moise și unul din fii, Haim; Moise a fost găsit mutilat la Abator, iar cadavrul lui Haim nu a fost găsit), Rosenthal (în care au fost asasinați tatăl Leon Leib, Rebeca, mama, Henry, fiu, și Lazăr Bălan, ginere) sau Kaufman (Bernard și fiul Iacob, găsiți mutilați la Morgă). S-au păstrat detalii înfiorătoare și despre uciderea maiorului Sami Röder, veteran de război, găsit mort în comuna Fundeni, străpuns de opt gloanțe, sau a industriașului Iosef Weissmann, care a fost întâi torturat, jefuit și apoi împușcat cu șapte gloanțe în cap, fiind găsit în dreptul comunei Balta Albă.
O parte dintre cei deținuți în diferite clădiri legionare au scăpat cu viața, dar nu înainte de fi bătuți, torturați și umiliți.
Distrugerile
Furia legionară s-a îndreptat în egală măsură împotriva lăcașurilor de cult evreiești și a proprietăților, locuințe sau magazine. Conform datelor adunate de FUCE, în zilele pogromului au fost incendiate, dărâmate sau devastate și jefuite 25 de temple și sinagogi. De asemenea, au fost devastate sau incendiate și jefuite 616 magazine și 547 locuințe, fiind afectați direct cel puțin 3.579 de evrei.
Atacul împotriva sinagogilor a început pe 21 ianuarie, aproape simultan. Lăcașurile au fost profanate, majoritatea sulurilor Torei au fost distruse, iar obiectele de cult au fost furate. Legionarii au venit cu topoare, răngi, ciocane, târnăcoape. Toate sinagogile atacate au fost incendiate, iar două au ars integral. Atunci a ars integral Templul Mare Spaniol (Cahal Grande).
Comentarii 25
CHARLIE - 06-13-2020
Stimate D-le Cioflanca! Daca va inteleg corect diferenta dintre Legionarism si Antonescism era numai in viteza cu care antisemitismul se aplica pe teren in anii de groaza.Legionarii au omorit evrei in timpul rebeliunii din 1941 ,pe cand Antonescu i-a omorit en masse in Transnistria. Cine era mai civilizat?? Cantitate vs. calitate.
RăspundeLuigi - 01-28-2020
mai usor cu pogroamele pe scari https://mizeriaistoriei.files.wordpress.com/2013/08/carte.pdf
RăspundeBERTY Samovici - 01-21-2019
INCREDIBIL, si MULTUMIRI ; aceste lucruri NU TREBUIE DATE UITARII !!!
RăspundeCharlie - 07-15-2018
Titule de unde ti s'a nazarit idea ca in in timpul lui Antonescu evreii au frecventat si absolvit facultati romanesti. Eu am intrat la liceul Matei Basarab dupa 4 clase primare si mi s'a spus ca nu pot fi elev acolo fiind evreu! A fortiori facultati etc. Ti-a comunicat nea Sova aceste bazaconii?
RăspundeGibril - 01-07-2017
După mult imp intru pe revista 22... și văd că bine am făcut. Pentru starea de acum a României, eu consider că, sunteți vinovați. Toți cei ca voi, ce scrieți doar mici bucăți de adevăr din ”ligheanul istoriei”, împreună cu autori ca Adrian Cioflanca. ...oare există cu adevărat această persoană??! Haideți să facem o translatare a fenomenelor/lucrurilor/întâmplărilor pe care le spuneți, în Franța, America, Anglia sau Germania interbelică. Care ar fi fost deznodământul acestora? Ar fi fost înăbușite în sânge fără scuze și fără milă! Dar, pentru că la noi legile sunt interpretate în favoarea cui plătește mai bine sau a celui care vorbește mai mult, chiar de nu are dreptate, iată că apar ”hoitarii” istoriei... cei ca voi. Cei care se hrănesc cu mici bucăți de istorie descărnată, dezmățată și fetidă. Și, constat că vă place în acest rai de desfătare a simțurilor, în care vă puteți folosi toate puterile senzoriale ca să aruncați cu fecale în ceilalți. Exact ca Florian Alexandru și Elie Wiesel, ca să exemplific doar vârfurile, dar și alții. Pentru mine, voi cei de la revista 22, nu mai sunteți demni de a purta numele de jurnaliști și/sau cetățeni români. Vă voi considera doar niște... dar mai bine să nu vă spui!
RăspundeVasile Popa - 01-29-2016
Pentru Charlie: Ma tem cu nu a-ti citit comentariul meu cu atentie. Soldatul a vazut legionari morti la abator nu la Jilava. CZ Codreanu a fost tigan? Detectez un iz de rasism. Tigan sau nu, a murit incercand sa scape tara de bolsevizare. Ceea ce nu pot spune despre coreligionarii dumneavoastra, daca nu ma insel. Oricum, modul bascalios in care tratati niste evenimente grave va descalifica.
RăspundeVasile Popa - 01-28-2016
Pentru Charlie: Afirmatiile ironice si atacurile dumneavoastra la persoana nu pot ascunde adevaruri dureroase. Tocmai pentru ca exista incercari de ambele parti de a mutila adevarul, inclusiv al legionarilor, ne trebuie istorici care sa relateze obiectiv ceea ce s-a intamplat atunci. Nu neg ca evreii au suferit. Dar stiti foarte bine ca PCR a fost infiintat cu ajutorul evreilor in slujba Cominternului, si a avut in program dezmembrarea Romaniei ca stat imperialist. Stiti bine ca majoritatea activistilor comunisti au fost evrei multi cu nume false romanesti; unii aveau pana la 20 de nume false. Rapoartele serviciilor secrete romanesti atesta acete informatii. La fel, in Moldova si Basarabia, evreii erau in fruntea miscarilor bolsevice si incercau destabilizarea integrarii provinciei in Romania Mare. Daca pe dumneavoastra va doare numai soarta evreilor, inteleg, dar pe mine ma intereseaza la fel de mult soarta romanilor. Sper ca intelegeti.
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-27-2016
Dati-i putin mai usor cu legionarii, fiindca supravietuitorii temnitelor socialiste relateaza chestii total opuse ... Decat sa va referiti la textele de indoctrinare tipice , mai bine v-ati intreba de ce mai toti intelectualii vremii , profesori, studenti si fruntasii satelor simpatizau cu legionarii ... Fiindca erau banditii din " Actiunea autobuzul " ? Dar tortionarii din temnite ...i-ati vazut cumva in ceva productie cinematografica ? Dar cei batjocoriti in temnite, sunt clar cunoscuti ? Pe toti deportatii romani, pe toti urgisitii vremurilor, ii plange cineva ? Sau ala n-a fost pogrom ... sau noi n-avem in mana studiouri de film, televiziuni si ziare ...sa ne facem cunoscut punctul de vedere ... Oare preotii nostri bagati cu capul in fecale, ori aia batuti la testicule atarnati cu capul in jos ... nu merita acelasi cuvant razvratit ? N-au suferit batjocura ? Asta in timp ce Ana Pauker dadea lectii de politica si devotament ... Oare chiar nu vrem sa comentam totul ?
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-27-2016
Domnule IMREH ISTVAN , in legatura cu evenimentele de la Tg.Mures ... Daca populatia maghiara , din toate zonele in care s-a simtit in putere , n-ar fi inceput sa reclame izolarea fata de restul tarii, daca n-ar fi fost dati afara dintr-o scoala copiii romani, n-ar fi avut loc acele evenimente. In plus, ati plimbat prin fata intregii Europe imaginea cu acel nenorocit calcat in picioare pe strada, spunand ca era ungur, cand, de fapt ...era un biet taran roman, a carui identitate si stare de dupa acel moment a fost bine stiuta. Aveti obiceiul urat, complet neloial, de a va plange pe la toate instantele ca sunteti oprimati cand, LA FATA LOCULUI, VOI OPRIMATI PE CEI CATIVA ROMANI traitori acolo. Poate imi explicati clar, cu subiect si predicat, DOMNULE IMREH ISTVAN , de ce in sate din Harghita vad, in centrul civic, abordat DOAR STEAGUL SECUIESC SI CEL AL UE ? Vreti sa va spun unde ? Eliseni, la 15 km de Sighisoara. Domnule IMREH, de ce continuati sa ne insultati cu lipsa de loialitate fata de tara asta, care v-a acordat drepturi pe care romanii din Ungaria nici vorba sa le aiba ? Poate imi explicati de ce acel individ si-a batut joc de un simbol national, precum Avram Iancu ...Poate imi explicati de ce a fost admonestata si batjocorita acea fata in scoala ...Poate imi explicati de ce a fost batut acel hocheist roman ? De ce refuzat imnul tarii care v-a permis sa va dezvoltati nestingheriti ? Sa retineti, intre granitele Romaniei exista un singur stat, unul national, cu nationalitati binevenite atata timp cat nu uita chestia asta. Am crezut ca veti juca cinstit si ...ne-am inselat. Ei bine , vom avea in vedere sa amintim tuturor ca in inimile noastre se afla tricolorul romanesc, limba si istoria romana. Numiti asta " nationalism" si " extremism " ? Nu ma astept la altceva ... dar inainte de asta, explicati-mi de ce pe teritoriul tarii mele sunt o sumedenie de cetateni care nu-mi cunosc limba. Ei, cum sunt ?
RăspundeVAsile Popa - 01-25-2016
Cu tot respectul, nu cred ca o cladire care domina o sinagoga are caracter antisemit. Este o plaga a civilizatiei moderne, care afecteaza toate monumentele istorice, inclusiv cele romanesti, uitati-va la monstruozitatile din Bucuresti, dar care trebuie rezolvata de autoritatile locale prin blocarea permisiunii de a construi aiurea. O sinagoga ar trebui socotita un monument nu numai religios ci si arhitectonic si istoric, care da un caracter aparte unei comunitati. Comunitatea evreiasca ar trebui sa argumenteze impotriva noilor constructii din punct de vedere estetic si istoric, nu folosind stereotipul cel mai la indemana de antisemitism. Cu toata simpatia care vi se cuvine, expresiile folosite ca "discriminati", "lichidati", "tolerati" nu fac decat sa va autodelimiteze de populatia locala. Pana la urma, de ce sinagoga voastra este mai importanta decat locuinta noastra se vor intreba acestia. Din nefericire, noile vremuri au adus pe langa libertate si lacomia financiara si cel ce au investit o suma mare in terenul respectiv cu greu se vor lasa batuti. Asemenea atrocitati arhitecturale pot fi prevenite prin delimitarea unor zone istorice unde se poate construi doar cu aprobarea comunitatii locale. Dar probabil ca nu v-a interesat acest lucru pana cand nu au fost atinse interesele dumneavoastra in mod direct. Pacat.
RăspundeVasile Popa - 01-25-2016
De acord cu ziua Holocaustului Mondial. Se ignora ca, ma tem ca in mod intentionat, ca evenimentele de la Bucuresti si Iasi nu au avut loc intr-un vid istoric. Evenimentele din Bucuresti au urmat invaziei de catre bolsevici a Basarabiei, sprijinita de catre evreii locali, si care a rezultat intr-un adevarat pogrom al romanilor. Pogromul din Iasi a avut loc pe fondul recuceririi Basarabiei si al luptelor care tocmai aveau loc. Antonescu a reactionat dur impotriva acestor crime nu de forma ori ca sa isi aroge el puterea, ci dintr-o intelegere istorica a semnificatiei acestora. Prin ordinul 4914 din 4 Iulie 1941, el a avertizat ca aceste crime sunt o pata rusinoasa asupra poporului roman, si ca nimeni, in afara autoritatilor, nu are dreptul sa isi asume dreptul de a rezolva problema evreiasca prin jafuri si masacre. Asta arata ca romaniii sunt un popor nedisciplinat si necivilizat si ca vor fi platite mai tarziu de catre cei care nu le-au comis. De fapt cei ce au ucis nu reprezentau guvernul, pentru ca legionarii tocmai erau eliminati de la guvernare iar la Iasi nu au primit aprobare de la Antonescu pentru ce s-a intamplat. Au fost abuzuri personale in masa declansate de isteria vremurilor si care au fost pedepsite. Autorul articolului nu ne spune cati au platit pentru crimele lor, pentru a sugera caracterul criminal al poporulu ori guvernului roman. Dar legionarii afirma ca zeci de mii au fost arestati, iar 5000 executati dupa o judecata sumara ori fara judecata. Alti 15000 au fost trimisi de Antonescu pe front in misiuni sinucigase cu stiinta ca vor fi exterminati, iar invatatorii au turnat la autoritati alte cateva mii de scolari inrolati in fratiile de cruce. Pe cine sa credem?
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 01-23-2016
Chiar daca, in timpul confruntarilor sangeroase dintre legionari (adepti declarati ai unui sistem politic nedemocratic si extremist nationalist) si dictatorul militar Antonescu, ar fi fost ucis un singur om, de etnie evreiasca numai pentru faptul ca se nascuse evreu, si este impardonabil si descalificant pentru autorii crimei si pentru regimul politic pe care il reprezentau. Un popor civilizat nu are nevoie de violente, ura si crime, pentru a se afirma in fata lumii si a oamenilor de alta nationalitate. Evreii care au cazut victima evenimentelor sangeroase din ianuarie 1941 intra in categoria martirilor si merita compasiunea posteritatii, la fel ca germanii din Romania deportati si exterminati in lagarele sovietice sau ca miile de tarani romani exterminati in lagarele de munca fortata ale regimului comunist. Ori ca sarbii bosniaci masacrati la Srebrenita. De aceea, pentru ca ororile trecutului sa nu se repete, este necesar ca Ziua Holocaustului evreiesc sa fie extinsa la scara globala drept Ziua Holocaustului intregii umanitati. Fiindca toti cei care au suferit de pe urma represiunii apartin Umanitatii si din acest punct de vedere nu conteaza ca ei au fost evrei, romani, rusi, germani, cubanezi sau de orice alta etnie. Au fost fiinte umane, ca noi toti.
RăspundeDVasile - 01-23-2016
Astazi ICCJ respinge cererea de anulare a clasarii dosarului evenimentelor din 1989 in care au pierit peste o mie de romani. Inca nu stim (doar din legendele si povestile procurorilor) daca nu cumva a fost sau nu un pogrom al populatiei romanesti. Ce romani ar avea interesul sa ramana lucrurile asa? Eu cred ca Romania a pierdut identitatea nationala, (ce este Romania?), nu mai are memoria altor semintii. Evreii isi aduc aminte tot, romanii se grabesc sa uite tot, semn ca nu sunt dispusi sa invete niciodata.
RăspundeCharlie - 01-23-2016
D-le Paul ceri prea mult. E suficient o statuie fara comentarii. In jurul acestei statui se pot tese teorii contradictorii a la Titus si Vasile Popa. A fost sau nu holocaust?
RăspundeAndrei - 01-22-2016
Poti sa aduci niste dovezi ? Sau trebuie sa te cred pe cuvant? In al doilea rand, crima nu poate fi scuzata indiferent cine a facut-o! Legionarii, cat vor sa para ei de credinciosi...uita ca in Biblie scrie...cine ridica sabia, de sabie va muri! Unele comentarii arata clar ca suntem urmasii acelor oameni! De aceea, nu ma mira teorii precum: holocaustul nici nu a existat, sau de fapt evreii au fost in spatele holocaustului si alte idiotenii!
RăspundeCHARLIE - 01-21-2016
D-nul Vasile Popa are informatii despre purtatea nemernica a evreilor in timpul regimului legionar. In fond evreii o duceau foarte bine si erau studenti la universitatile romanesti din care fusesera dati afara. In plus se stie ca pe vremea aceia luna era albastra si facuta din branza. Din nefericire mai traiesc unii martori ca si mine si gasesc ca istoricii seriosi trebuie sa scrie despre lucrurile cum au fost. De exemplu marturia acelui soldat roman orb care a "vazut" legionari morti printre cadavrele dela Jilava. Deasemenea a observat ca Nicolaie Iorga ucis si el era de fapt "jidovit". Adevaratele victime la pogromul dela Iasi au fost soldatii, politistii si etc romani neaosi carora li s'a dat ordin sa omoare "jidani". E intersant cum se intoarce roata si miciunile devin adevaruri verificate de romani si nu de venetici! Cand am venit in Romania dupa o lipsa de 53 de ani am vazut un mare afis mare pe un gard langa universitate la Bucuresti cu mutra asasinului Corneliu Zelinski Codreanu. Observati ca Zelea-Zelinski era de rasa pura roma si avea un nume Dac.
Răspundesam - 01-21-2016
Salut uitati-va ce se intimpla la Iasi zilele acestea, alt oras unde a fost un pogrom: buna ziua, noi comunitatea evreiasca din iasi protestam fata de ridicarea incepind de ieri a unei cladiri cu peste 6 nivele pe un teren de pe strada pantelimon iasi, situat in dreptul iesirii de sub palatul de justitie iasi, nu dorim ca mica noastra sinagoga merari sa fie coplesita pe fundal de prezenta unei asemenea cladiri imense care nu are legatura cu istoria convietuirii noastre in iasi in special in tg. cucu, cartier bogat in exemple de convietuire autentica intre evrei si romani. nu credem ca ridicarea unui turn de locuinte in spatele micului nostru loc de rugaciune istoric este calea cea mai buna de a recunoaste istoria acestor locuri. impreuna cu sinagoga mare situata peste drum de strada cucu, sinagoga merari reprezinta unul dintre putinele noastre locuri de pelerinaj, de aducere aminte si spiritualitate. cele doua cladiri pe versantul sararie unde s-au construit in spatele sinagogii mari doua blocuri , aproape lipite unul de celalalt, indiana si blocul din spate, la aparitia unui eveniment teluric important pot provoca prabusirea turnului peste cladirea sinagocii mari si distrugerea acesteia. intelegem acum ca se doreste stergerea noastra din memoria acestor locuri si reducerea vizibilitatii prin ridicarea pe fundal a unor cladiri inalte cum sint palatul de justitie(construit pe terenul unde s-au demolat in anii 80 cladirile impunatoare si pline de istorie ale comunitatii noastre, cladiri nationalizate fortat dupa razboi ) singurelor locuri de rugaciune ramase in iasi altfel nu ne explicam aprobarea construirii unei asemenea cladiri inalte in apropierea noastra. nu credem ca este normal si firesc sa fim din nou discriminati si sa ajungem sa fim lichidati din istoria orasului iasi printr-o politica ce seamana cu ceea ce era inainte de 89 si sa fim incercuiti si inconjurati de cladiri de agest gen construite pe terenul pe care am vietuit mai multe sute de ani si care a ajuns pe cai necunoscute la dezvoltatori imobiliari asa cum nu ar fi normal ca linga catedrala ordodoxa sau catolica sa se ridice un bloc de locuinte. rugam identificati o alta solutie rapid spre a simti ca nu sintem doar tolerati ci si respectati in acest oras, oras pe care-l iubim si pentru care stramosii nostri uneori si-au dat si viata. lasati-ne sa ne rugam in pace si liniste in casa noastra sinagoga merari si nu ne distrugeti din putinul a ceea ce ne-a mai ramas din istoria convietuirii noastre aici. multumim.
RăspundeVasile Popa - 01-21-2016
Nici o crima nu trebuie lasata nepedepsita, indiferent ca este comisa de un evreu sau roman. Dar ceea ce deranjeaza profund in relatari ca acestea este ca atunci cand este vorba de victime, doar evreii au suferit, iar cand este vorba de tortionari, doar romanii au pacatuit. Acesta este un fals istoric care nu ar trebui tolerat in Revista 22.. Nu ar exista holocaustul evreiesc fara holocaustul romanesc, antisemitismul romanesc fara agresiunea minoritatii evreiesti si a colaborarii acesteia cu regimurile de la Moscova si Budapesta pentru dezmembrarea Romaniei. Se mentioneaza anul 1938 cand suferintele evreilor au inceput. Atunci au pierdut cetatenia 225,000 de evrei care au obtinut cetatenia prin fals, adica fara acte doveditoare. Aceasta cetatenie a fost obtinuta prin modificarea Constitutia din 1923 care a permis dreptului de cetatenie unei minoritati venita ilegal pe teritoriul romanesc si care nu se integra in societate. Articolul cu pricina a fost bagat pe ascuns, fara dezbaterea in societatea romaneasca, la presiunile facute de delegatia evreiasca prezenta la semnarea tratatului de la Versailles dupa primul razboi. Daca romanii ar fi stiut despre ostilitatea pe fata afisata de acea delegatie la adresa Romaniei, documentata chiar in raportul acesteia, cu siguranta ca s-ar fi revoltat. Asadar antisemitismul romanesc are cauze ancorate in realitatea de atunci, nu pentru ca romanii, in prostia lor, credeau ca evreii beau sange de copii crestini, dupa cum declara un preot roman din filmul Aferim. A auzit cineva de asa ceva in familie sau in societate? Eu nu.
RăspundeTitus - 01-21-2016
Sa nu uitam ca in timpul "dictaturii antonesciene" evreii din Romania au frecventat si absolvit facultati romanesti, dar noi trebuie sa vedem numai lucrurile rele. Sa nu uitam atrocitatile produse de comunism, distrugere elitei si a personalitatii unui popor. Sa nu uitam de Ana Pauker, Nicolski si altii care au terorizat poporul roman.
RăspundeDaniel - 01-21-2016
Atunci cand vor fi judecati pe buna dreptate si nu doar arest la domiciliu fara confiscarea averilor facute pe bani publici, politicienii de astazi, iti voi da dreptate. De ce sa ne bagam bunicii in inchisori dupa arata vreme doar pentru ca au primit niste ordine care trebuaiu indeplinite? Daca nu se supuneau, nu era bine pentru ei. Strabunicul meu a fost simpatizant legionar (a nu de citi membru) si veteran de razboi, a ucis rusi pentru ca asa erau vremurile (a se vedea ororile comise de rusii ce au ocupat Basarabia). Multe relatari sunt pur subiective, pentru foarte putine cazuri din relatari avem dovezi concludente. Istoria se scrie in sentimente sau cu dovezi?
RăspundeMarian - 01-21-2016
Prezentarea unilaterală a informației e semn de manipulare și duce la reacții negative din partea celor nedreptățiți. Pentru corectitudinea informației trebuie spus că în timpul războiului civil iudeo-legionar au murit mai mulți români uciși de evrei decât evrei uciși de români. Acestă pată neagră din istoria româniei trebuie arătată așa cum a fost spre a nu mai repeta acea greșeală și în niciun caz nu folosită ca armă împotriva românilor de azi.
Răspundepaul - 01-21-2016
Oare au monument ridicat,acesti oameni nevinovati?.Daca n-au sa li se ridice,daca au ,pe monument sa fie scris,"Aici au fost ucisi ........... de catre LEGIONARII SI SUSTINATORII SAI FASCISTI ROMANI
RăspundeVasile Popa - 01-20-2016
Este bine ca nu uitam ce s-a intamplat acum cateva decenii. Din pacate aici nu sunt relatate decat rapoartele evreilor. Unde sunt rapoartele date de catre romani. Matatias Carp a fost avocat evreu care, desi se lauda ca a fost obiectiv, ii detesta pe romani, iar Cartea Neagra pe care a scris-o despre holoaustul din Romania este un monument de marturii partinitoare daca nu dea dreptul false. Cum poti sa crezi ca romanii au cumparat evrei doar ca sa ii omoare si apoi sa le ia hainele? Nu era mai ieftin sa cumpere doar hainele? Ce sa faca cu cadavrele? Si apoi cIne normal la cap poate crede ca taranii romani omorau evrei doar ca sa unga osiile carutelor cu sange evreiesc. Cat despre episodul de la abator? Nu se mentioneaza ca angajatii de la abatorul cu pricina au dezmintit categoric in presa vremii masacrarea evreilor. Nu este mentionata nici declaratia depusa sub juramant de catre un soldat roman care fiind acolo pentru aprovizionare a vazut ca de fapt ca printre cadavre erau legionari. Ce s-a intamplat cu legionarii prinsi si judecati iar nu ni se spune. Rebeliunea legionara si crimele comise atunci au fost prea serioase ca sa fie tratate superficial, doar dintr-o perspectiva partinica. A trecut vremea propagandei. Este timpul ca istoricii seriosi sa isi spuna cuvantul.
RăspundeIMREH ISTVAN - 01-20-2016
Diana, ai perfecta dreptate, ca la noi poti sa faci nelegiuiri si sa scapi neprins. As aminti doar din istoria recenta, acum 26 de ani, evenimentele din Tg Mures, in urma careia au fost deferiti justitiei discriminatoriu 53 de persoane doar de etnie maghiara sau rroma.
RăspundeDiana - 01-19-2016
Va multumesc pentru ca, periodic, publicati texte referitoare la holocaustul din Romania. Din pacate, aceste cumplite fapte ale strabunicilor nostri, ca si cele cumplite savarsite de bunicii nostri care au construit comunismul nu sunt recunoscute public, adica nu sunt asumate de generatiile de astazi. Aceste cosmaruri asunse, insa, sunt active. In toate familiile, daca scormonesti putin, sunt oameni care stiu cate ceva despre toate astea. Nu ni le-au povestit si nu vorbesc despre ele de bunavoie, dar ne-au crescut pe noi si pe parintii nostri cu constiinta incarcata de orori nepedepsite, nemarturisite, neispasite. Orori acceptate ca posibile, nelegiuirile gasindu-si loc in lumea noastra normala, imaginabila. Aici, poti sa scapi neprins si sa traiesti cu asta, n-o sa te judece oameni care, nici ei, nu sunt fara pata.
Răspunde