Derapajul Poloniei

Cu o decizie fără precedent, Bruxellesul materializează îngrijorările pe care recentele acțiuni ale PiS (Partidul Lege și Justiție) le-au provocat în spațiul euro-atlantic. Miercurea trecută, Comisia Europeană a decis să lanseze o anchetă asupra situației statului de drept din Polonia. Este primul pas spre activarea unor posibile sancțiuni asupra Varșoviei, dacă Executivul comunitar constată violări ale principiilor democratice. Luată în unanimitate de către toți cei 28 de membri ai Comisiei, decizia se vrea a fi “un dialog cu autoritățile polone” pentru “clarificarea faptelor într-o manieră obiectivă”, după cum a arătat Prim-Vicepreședintele CE. Frans Timmermans a evitat să adopte un ton prea contondent, încercând să ocolească o polemică, dar a ținut să sublinieze lipsa de prejudecăti pe care Comisia o va avea asupra pașilor următori. Este prima dată când acest mecanism de salvgardare e activat, ca parte a unui proces instituit în 2014, prin care Bruxellesul urmărește să verifice respectarea regulilor jocului democratic în statele membre. Însă cum a ajuns Polonia de la a fi povestea cea mai reușită a extinderii Uniunii Europene în Europa Centrală și de Est, la noua capitală care începe să graviteze în jurul ideii de iliberalism, promovată intens de o altă țară problematică – Ungaria?

Cu miscări rapide și țintite, se pare. A fost nevoie de mai puțin de trei luni pentru ca noua putere de la Varșovia să atragă criticile și îngrijorările ambelor părți ale Atlanticului. De la câștigarea alegerilor în Octombrie 2015, PiS a evoluat galopant de la o agendă conservatoare, la o retorică populistă cu tendințe naționaliste și eurosceptice. Capitalizând o victorie categorică în alegeri – cu o majoritate absolută în Seim (camera inferioară a Parlamentului polon) – noua putere a lansat un program-fulger de schimbări la nivelul unor instituții fundamentale în arhitectura democratică a statului. De la o lege promulgată în grabă care împiedică judecătorii Curții Constituționale aleși de Legislativul trecut să își ocupe funcțiile și care permite președintelui Duda să numească președintele Curtii cu un mandat de trei ani, la o reformă semnată de același Duda, reformă care cere Curtii Constituționale să ia deciziile cu majoritate de două treimi, față de majoritatea simplă aplicată până acum, trecând prin decapitarea în bloc a conducerilor celor patru servicii de sigurantă, acestea fiind coordonate acum de Mariusz Kaminski, condamnat pentru abuz de putere și apropiat al liderului PiS Jaroslaw Kaczynski, fapt ce afectează sistemul echilibrului puterilor (checks and balances), până la o nouă lege media care trece instituțiile publice de presă sub controlul direct al puterii – ministrul de Finanțe având de acum posibilitatea de a numi oameni în posturile de conducere din media publică, iar PiS urmărește ca noua organizare să intensifice conținutul patriotic diseminat[1] –, toate acestea sunt semnale care provoacă tot mai multe semne de întrebare asupra intențiilor noului leadership politic polon.

Într-un interviu din Octombrie, anul trecut, președintele Andrzej Duda vorbea despre anumite “corecturi”[2] pe care noua putere intenționa să le facă în sistemul public polon. Acum, având corecturile în față, tot mai multe voci euro-atlantice vorbesc despre derapajul de la democrație pe care Varșovia îl experimentează în această perioadă. PiS se apără și spune că tot ceea ce încearcă să facă este să repare nedreptățile făcute de fosta conducere politică. Mai mult, recenta anchetă activată de Bruxelles a determinat statul polon să schimbe tonul și să acuze chiar o intruziune în treburile interne ale țări, după cum a spus ministrul pentru Afaceri Europene, Konrad Szymanski. Mai mult, “politicienii poloni sunt responsabili în fața publicului polon, nu în fața Europei”, a ținut să scoată în evidență purtătorul de cuvânt al președintelui Andrzej Duda, Marek Magierovksi[3].

Situația e mai complicată de atât, dat fiind că, atât timp cât joacă în clubul Uniunii Europene, Polonia trebuie să respecte regulile jocului, reguli ce nu pot fi expediate prin simple apeluri la o strângere de rânduri în fața intruziunii Europei în chestiunile interne ale statului. Iar în acest ritm, Summit-ul NATO programat pentru 8-9 Iulie 2016 chiar în Varșovia poate deveni o situație ciudată. Mai mult, faptul că Polonia participă activ la scutul defensiv anti-rachetă dezvoltat de Statele Unite în Europa, fiind vorba despre un sistem Aegis Ashore similar celui instalat la Deveselu, în România, arată că responsabilitățile polone în afara granițelor sunt mai consistente decât vrea PiS să sugereze. De altfel, dincolo de Atlantic, americanii acordă atenție evoluției politice din această parte a Europei și critică în termeni duri deriva polonă. “Ar trebui să fie spus clar Guvernului polon că retragerea sa de la valorile fundamentale ale democrației liberale este condamnabilă și nesăbuită”, scrie boardul editorial al New York Times într-o luare de poziție[4]. De la departamentul de stat american reacțiile sunt ceva mai cumpătate, un purtător de cuvânt vorbind la finalul anului trecut despre întrebările pe care Washingtonul le-a ridicat în dialogul cu Varșovia cu privire la “acțiunile legislative asupra tribunalului constituțional”[5].

Desfășurarea noii puteri conservator-naționaliste polone aduce mult în tușe groase cu criza politică din vara lui 2012 de la București. Și atunci, ca și acum, Bruxellesul a reacționat la rapiditatea și controversa cu care noua putere USL a aplicat schimbări importante în construcția statului român. Acum, alături de Ungaria și Slovacia, Polonia pare să facă o încercare la idea de stat iliberal – de altfel chiar premierul maghiar Viktor Orban a atras atenția ca Budapesta va face uz de veto dacă vor fi supuse la vot eventuale sancțiuni asupra Varșoviei; simultan, Europa asistă la coruperea Grupului de la Vișegrad, într-un moment în care unitatea continentală e mai necesară ca oricând.