De același autor
Instabilitatea politică, tensiunile străzii, corupţia şi seceta apasă asupra economiei Moldovei.
Anul trecut, Moldova a intrat inevitabil în recesiune. Produsul intern brut (PIB) a scăzut cu 1,75%, până la 6,3 miliarde de dolari, potrivit estimărilor Fondului Monetar Internaţional (FMI). Economia Moldovei cântăreşte aproape tot atât cât aceea a judeţului Prahova, al cărui PIB pentru 2015 este estimat de Comisia Naţională de Prognoză (CNP) la 6,2 miliarde de dolari, şi mai mic decât cel al judeţelor Constanţa, Cluj sau Timişoara. Dacă introducem în ecuaţia economică populaţia, constatăm că PIB-ul per capita al Moldovei, acest indicator al bunăstării, descrie sărăcia oamenilor. De altfel, salariul mediu din Moldova, de 243 de dolari, este undeva la jumătatea celor din judeţul Prahova. Dar Ploieştiul nu susţine o administraţie stufoasă, nu achită facturile ambasadelor şi nu plătește cheltuielile vreunui parlament.
Recesiunea a fost acompaniată de inflamarea preţurilor, de devalorizarea monedei naţionale şi de amplificarea deficitului fiscal. Inflaţia s-a inflamat până la un nivel anual de 13,5% în decembrie, potrivit datelor afişate de Banca Naţională a Moldovei (BNM). Inflaţia descrie, desigur, creşterea preţurilor şi a tarifelor, dar efectul său imediat este scumpirea creditelor. Logica bancară cere ca dobânzile pe care le plăteşte banca unui client pentru depozitul atras de la acesta să depăşescă nivelul inflaţiei, în caz contrar existând pericolul ca oamenii să nu-şi ţină banii în conturi. Totodată, băncile cresc mult mai viguros dobânzile la credite într-un mediu inflaţionist. De altfel, BNM afişează o rată de bază a dobânzilor sale de 19,50%. Creditul este deci prohibitiv în Moldova, realitate care dezavantajează economia.
Totuşi, consumul a fost susţinut de transferurile de valută ale moldovenilor care lucrează în străinătate, care, deşi au scăzut cu jumătate de miliard de dolari în 2015 faţă de anul anterior, tot acoperă 19,7% din economie. În contul curent al Moldovei au intrat anul trecut 1,2 miliarde de dolari din transferurile populaţiei şi firmelor, din care 561 de milioane de dolari par să fie strict banii trimişi de moldoveni familiilor care au rămas acasă. Scăderea valorii transferurilor de valută pe care cei care muncesc în străinătate le-au trimis acasă s-a datorat şi recesiunii din Rusia, unde lucrează mulţi moldoveni. Vistieria băncii centrale mai are încă bani cât să susţină 4,3 luni de importuri. Rezerva valutară a scăzut cu 17% în ultimele 12 luni, de la 2,1 miliarde de dolari până la 1,78 miliarde de dolari, iar banca centrală nu are guvernator din septembrie 2015.
Deficitul fiscal al anului trecut a atins un nivel de alarmă de 15,1% din PIB, adâncit şi de cheltuielile imense pe care statul le-a făcut pentru a recapitaliza sistemul bancar. Trei bănci comerciale s-au prăbuşit după ce au dispărut din conturile acestora sume echivalente cu un miliard de dolari, cântărind cam 15% din PIB-ul ţării, bani sifonaţi de către acţionari, cu sprijin politic. Furtul miliardului de dolari a creat o undă de şoc în economia deja fragilă a Moldovei, devalorizând moneda naţională şi injectând inflaţie. Aşa încât, de la mijlocul anului trecut, guvernele au gestionat ţara cu vistieria bugetului goală, având ca singură sursă de împrumut propria piaţă în lei moldoveneşti, dând astfel drumul la tiparniţă. În consecinţă, dobânzile la credite au urcat şi mai mult, pentru a atenua costurile finanţării deficitului. Atenţie însă, avertizează FMI, furtul miliardului nu şi-a consumat efectele asupra bugetului de stat, deoarece vor apărea cereri de despăgubire din partea clienţilor şi partenerilor băncilor falimentare, ca atare, şi anul viitor se profilează un deficit bugetar masiv. Datoria publică a Moldovei nu are un nivel de alarmă, însă, pentru o economie de dimensiunile acestea mici, un împrumut extern de un miliard de dolari înseamnă 15% din PIB şi poate amplifica rapid povara datoriilor. Singura soluţie la îndemâna unui guvern care gestionează atât de puţini bani poate fi un acord de împrumut cu finanţatorii internaţionali. Din păcate însă, împrumuturile astea ieftine de la FMI nu sunt acordate necondiţionat, din milă. FMI a lansat deja o serie de avertismente către Moldova privind necesitatea reformelor sistemului de sănătate, ale sistemului bancar şi a privatizării companiilor de stat creatoare de datorii latente. Deocamdată, Moldova este guvernată din inerţie, fără un buget aprobat pentru anul în curs. Cele cinci cabinete care s-au succedat la guvernare anul trecut au avut mai degrabă o agendă politică şi au ignorat aproape total chestiunile economiei. Presiunile străzii care provoacă instabilitate politică nu au argumente economice, nu ţin cont de situaţia extrem de dificilă a finanţelor ţării. Un acord cu FMI ar putea însă impune un tratament de austeritate bugetară, cu posibila îngheţare a pensiilor şi salariilor. Riscul cel mai mare este al discontinuităţii acordării tranşelor de împrumut, din cauza intensităţii bătăliilor politice interne.
