Cu bocancii în viața privată

Jurisprudența românească a trebuit să se adapteze schimbărilor pe care noile tehnologii le-au adus atât în mass-media, cât și în societate.

Eliberați, în sfârșit, de amenințarea proceselor pentru calomnie și insultă, dispărute din Co­dul Penal nou, după ce articolele se plim­ba­seră câțiva ani ba în penal, ba în civil, jur­na­liștii s-au pomenit cu nu­me­roase limitări impuse de noile coduri, care apără mai aplicat imaginea, reputația, dem­ni­tatea, memoria persoanei de­functe, viața privată a ce­tă­țe­nilor. Nimic negativ în pri­vin­ța protecțiilor legale, fiindcă presa postdecembristă a scă­pat adesea frâiele, intrând cu bocancii în existența oa­me­ni­lor. Problema este, pe de o parte, cât de bine cunosc jurnaliștii capitolele de lege care pri­vesc, fie și indirect, mass-media, iar pe de al­tă parte, cât de instruiți sunt magistrații în a înțelege prevalența libertății de exprimare pri­vilegiată în hotărârile CEDO.

Centrul pentru Jurnalism Independent a pus la dispoziția comunității media o colecție ac­tualizată de prevederi legale și studii de caz pri­vind libertatea de exprimare. Este un ins­trument excelent, cu explicații și comentarii, ini­țiat din necesitatea de a ridica standardul jurnalismului românesc, fiindcă, afirmă Ioana Avă­dani, „soluția pentru îmbunătățirea cli­ma­tului în mass-media din România, pentru eli­minarea exceselor editoriale și pentru asi­gu­ra­rea justului echilibru între li­bertatea de exprimare și alte drepturi individuale nu se gă­sește în schimbări sau ajus­tări de ordin legislativ. Ro­mâ­nia are un instrumentar le­gislativ de reglementare și co­reglementare suficient, dar acesta nu este utilizat pentru sancționarea derapajelor edi­toriale“. O observație per­ti­nen­tă, rezultată din interviurile realizate de CJI cu manageri, reporteri, editorialiști din toa­tă țara, este că justițiabilii se feresc să dea în ju­decată jurnaliști din cele mai puternice com­panii media, „ca și cum justițiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceștia, temându-se că bătălia este pierdută di­na­in­te“, ceea ce indică o mefiență în im­par­ția­li­ta­tea judecătorilor.

În noul Cod Civil adoptat în 2014, Atingerea adusă vieții private de la art. 74 pune destule restricții jurnaliștilor, care nu pot intercepta ima­ginea și vocea cuiva fără acord, nu pot di­fu­za imagini cu spații interioare private, nu pot fila pe cineva, nu pot difuza „știri, dez­ba­teri, anchete sau reportaje scrise ori au­dio­vi­zuale privind viața intimă, personală sau de fa­milie, fără acordul persoanei în cauză“. O sentință din noiembrie 2015 a Judecătoriei din Bacău a tranșat un caz de potențială atin­gere adusă vieții private și a dreptului la pro­pria imagine în favoarea jurnalistului pârât, în acord cu spiritul și reglementările europene. Re­clamantul se simțise lezat de comentariile ironice și denigratoare publicate și de felul cum a fost ridiculizat prin decupaje foto, fiind asociat cu maneliștii. Instanța a luat în con­si­derare caracterul satiric al articolului: „Modul distorsionat în care a fost înfățișat re­cla­man­tul, corelat cu maniera de portretizare, cons­ti­tuie caricaturizare prin folosirea satirei și nu se poate reține o ingerință în dreptul la viață privată și nici nu presupune acordul pârâtului pentru folosirea imaginii sale“, se arată în mo­tivare. Chiar dacă legislația europeană în­gă­du­ie presei o doză de exagerare, puțină pru­den­ță și bun-simț nu strică totuși sănătății jur­na­lis­mului românesc. N-am uitat că peste 600 de oameni de presă au semnat acum doi ani un protest împotriva practicilor degradante ale Antenei 3, unde sunt terfeliți în fiecare sea­ră cei care nu-l adulează pe patron.

Jurisprudența românească a trebuit să se adap­teze schimbărilor pe care noile tehnologii le-au adus atât în mass-media, cât și în so­cietate. „Legislația românească este aco­pe­ritoare, putând fi aplicată cu ușurință și do­meniului online. Aplicarea ei rămâne, însă, pro­blematică deocamdată, existând soluții care acționează în detrimentul libertății de ex­primare sau care sunt tehnic inaplicabile, de­oarece ignoră modul în care funcționează In­ternetul. Pregătirea magistraților pe această temă... se dovedește necesară“, se arată în ar­gumentul colecției. Publicul s-a schimbat și el, nu mai este pasiv ca acum 15-20 de ani, ci a devenit „autor“ și comentator pe Fa­ce­book și pe site-uri, bucurându-se de fa­ci­li­tă­ți­le Internetului. Dar și publicul are nevoie de edu­cație, pentru a respecta abecedarul ci­vi­li­tății pe net - Netiquette se cheamă codul bu­nelor maniere internaute - și pentru a învăța câte ceva din regulile minimale ale difuzării informației și ale dezbaterii în spațiul virtual. Tuturor li se recomandă colecția oferită de CJI pe site: http://www.cji.ro/libertatea-de-exprimare-in-legislatia-romaneasca-3/