Pe aceeași temă
Nu sunt convins dacă la asta se referea ministrul român al Afacerilor Externe când clama nevoia unui pragmatism în relația cu Federația. Similară cu atitudinea pe care alte state UE și NATO o au față de Moscova, raportarea Bucureștiului – spunea Lazăr Comănescu la finalul lunii Ianuarie – trebuie să fie pragmatică. “Sunt chestiuni punctuale asupra cărora putem să continuăm dialogul”, argumenta diplomatul, referindu-se la sfera economică. Riscul e ca, pentru o capitală ca Moscova, pragmatismul să fie perceput drept slăbiciune sau ezitare.
Reacția Ministerului român al Afacerilor Externe la criticile diplomației ruse privind o tentativă de a rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial e disproporționată. Moscova acuză că atmosfera din spațiul public românesc e caracterizată printr-un profund sentiment anti-rus. E posibil să aibă un fundament aici. Un recent sondaj realizat de IRES la finalul anului trecut puncta că cei mai mulți români percep Federația drept cel mai mare pericol la adresa statului. Peste 60% dintre respondeți considerau că relațiile bilaterale București-Moscova sunt mai proaste acum decât erau înaintea căderii Uniunii Sovietice. Dar modul în care diplomația rusă a ales să își exprime punctul de vedere poate fi citit într-o notă calculat agresivă. În fond, spunea purtătoarea de cuvânt a MAE rus, statul român nu arată “compasiune pentru evreii români”, în contextul comemorării victimelor Holocaustului.
“A fost făcut uitat adevărul istoric potrivit căruia listele cu germanii care urmau să fie exilați din România postbelică au fost întocmite chiar de administrația română”. Astfel, susține Maria Zaharova, Bucureștiul a asigurat reducerea comunității de sași și de maghiari în Transilvania în favoarea populației române. Așadar, politica externă moscovită denunță epurări etnice din partea autorităților române, în anii celui de-al doilea Război Mondial. Și, adăuga Zaharova, Rusia nu a uitat de partea cui a luptat armata română în zilele capitulării naziste la Stalingrad.
În replică, de la București a venit o reacție, însă mesajul și tonul sunt disproporționate față de afirmațiile grave ale MAE rus. Declarațiile diplomației ruse sunt “deformate, eronate și surprinzătoare”, a precizat ministerul român de Externe, înainte de a se lansa într-un text prin care aproape că se scuză în fața Moscovei. Pragmatismul clamat de ministrul Comănescu riscă să fie perceput, cum spuneam, drept slăbiciune în fața unei capitale care manifestă din ce în ce mai multă agresivitate în regiune. Și mai riscă să provoace situații neplăcute, cum s-a întâmplat acum câteva luni.
(Proteste la discursul lui Narîșkin în Senatul României / captură Digi 24)
În Noiembrie 2015, președintele Dumei de stat a Rusiei, a venit la București din postura de demnitar cu interdicție de intrare în spațiul Uniunii Europene. Al treilea om în statul rus, Serghei Narîșkin a participat în Senatul României la cea de-a 46-a Adunare Generală a Cooperării Economice a Mării Negre. Pe fondul protestelor provocate de reprezentanții Ucrainei, MAE explica atunci că apartenența Federației la Adunare e mai importantă decât interdicția impusă de Bruxelles. Narîșkin mulțumea atunci autorităților române că “nu au ascultat sfaturile Bruxellesului”. O lună de zile mai târziu, Serghei Narîșkin își manifesta atitudinea față de Alianța Nord-Atlantică. NATO, spunea rusul, e un cancer al Europei și ar trebui desființată.
Într-o regiune cu deficiențe semnificative de securitate, pragmatismul poate fi perceput drept un semn de slăbiciune sau de ezitare. Fermitatea, atunci când situația o cere, este asigurarea pe care un stat cu un trecut sub cupola Moscovei trebuie să o marcheze în fața unei capitale obișnuite să dialogheze de pe o poziție de forță.
