Domnul Curaj şi arta manipulării

Ministrul Educației, Adrian Curaj, avea o misiune istorică: era chemat să salveze sis­temul de învățământ de deteriorarea ga­lopantă indusă de PSD și să restabilească acea cultură a valorii com­promisă de scandalurile de plagiat care vizează actuali și foști demnitari, căci as­tăzi avem un fost premier dovedit a fi plagiator de că­tre Universitatea din Bu­curești, precum și un fost vi­cepremier, un ministru de Interne în funcție și un procuror general interimar acuzați că și-au plagiat te­ze­le de doctorat – și lista continuă cu di­verși politicieni de vază. Iată însă că, deși pe­depsirea demnitarilor plagiatori a fost una din cerințele societății civile la adresa guvernului Cioloș, tocmai acest guvern, ca­re se laudă că este independent și com­pe­tent, tergiversează rezolvarea pro­ble­mei, iar ministrul Educației, Adrian Curaj, re­fu­ză cu obstinație să tranșeze cazurile dem­ni­ta­ri­lor plagiatori și să reformeze sis­te­mul.

Promovat de fostul ministru Daniel Fu­ne­riu, cu care a făcut echipă la Legea Edu­ca­ției Naționale, domnul Curaj ar fi pu­tut să ceară abrogarea prin ordonanță a celor 96 de modificări nefaste operate de PSD asu­pra LEN prin trei ordonanțe de ur­gență, având în vedere că acestea in­tro­du­ceau mă­­suri garantate să scadă calitatea actului de învățământ: posibilitatea celor fără ba­ca­laureat de a se pregăti la o facultate, or­ganizarea de doctorate și la formele de în­vățământ cu frecvență redusă, numirea di­rectorilor de școli de către inspectorate, deci politic etc. De ce nu a desființat noul gu­vern această nefericită ordonanță? Mis­ter. Reticența față de schim­barea în bine a noului mi­nistru a fost confirmată re­cent și de Oana Moraru, unul din experții co­op­tați într-un grup însărcinat cu reformarea curriculei gim­naziale, care a declarat pen­tru HotNews că „mi­nis­trul nu își asumă fo­r­ma­rea, des­centralizarea și de­po­li­tizarea școlilor și atunci ori­ce inserție de viziune nouă moare din fașă“.

Nu ar trebui deci să ne mi­răm că domnul ministru Cu­raj nu a făcut până acum nimic pentru a restabili demnitatea titlului de doctor, pe care au compromis-o politicienii acu­zați de plagiat. Putem însă să ne revoltăm și o facem, pentru că avem temeiuri să con­siderăm că ministrul Educației în­cear­că să manipuleze opinia publică. În toate interviurile și conferințele de presă, ca și la dezbaterea organizată de GDS pe 4 fe­bruarie pe tema recentelor cazuri de pla­giat, domnul Curaj a refuzat să se angajeze că le va retrage titlurile de doctori dem­ni­tarilor dovediți plagiatori, pe motiv că nu ar avea un „cadru legal funcțional“. Dar, dacă citim legislația în vigoare, vedem că acest cadru există: este vorba de art. 170 din Legea nr. 1/2011 şi art. 50 alin. 1 şi art. 69 alin. 2 din HG nr. 681/2011. Nu mai este nevoie decât de un articol de pro­ce­dură aprobat printr-un ordin al mi­nis­trului Educației, similiar celui cu nr. 3504/2012, care a fost abrogat în 29 iunie 2012, în plin scandal legat de plagiatul lui Victor Ponta. Dar în loc să dea acest ordin și să schimbe componența CNATDCU, populat de fostul ministru PSD Liviu Pop cu personaje convenabile partidului lui, și apoi să emită ordinul de retragere a ti­tlu­lui lui Victor Ponta, în baza solicitării Co­misiei de Etică a Universității din Bu­curești, domnul Curaj ne anesteziază pre­tin­zând că legea nu permite astăzi re­tra­gerea titlului de doctor în caz de plagiat, deși în lege scrie că titlul se retrage la pro­punerea CNATDCU, prin ordin al mi­nis­tru­lui. Mai mult, în loc să completeze pro­cedura și să se folosească de legea actuală, domnul Curaj o schimbă și transferă uni­versităților responsabilitatea retragerii ti­tlu­lui de doctor, CNATDCU devenind un fel de instanță de apel. Propunerea este de-a dreptul dubioasă, căci universitățile devin în același timp arbitri și jucători. Mai interesant este că noul „cadru legal“ nu este în beneficiul lui Victor Ponta, ci mai degrabă al domnilor Gabriel Oprea și Pe­tre Tobă, împreună cu toți doctorii cre­ați de Academia Națională de Informații Mihai Viteazul (ANIMV) a SRI, care se re­găsesc și la Academia de Științe ale Se­curității Naționale (ASSN), creată în ul­ti­mă instanță tot de SRI. Vorbim despre do­uă aberații instituționale cu specific ro­mâ­nesc. În țările civilizate, serviciile de in­formații nu dispun de școli doctorale; ele recrutează doctori formați la marile uni­versități, nu încearcă să se substituie aces­to­ra din urmă, cum se întâmplă la noi. Dar Adrian Curaj este membru remunerat al ASSN și are misiunea să-și apere su­periorii. Iar în guvern se supune comenzii vicepremierului Vasile Dâncu, cel care con­duce de facto guvernul. Or, domnul Dân­cu, fost ministru PSD, este chiar di­rec­torul școlii doctorale a ANIMV. Așadar, nu pentru a salva bunul renume al uni­ver­sităților românești, ci pentru a-i salva pe falșii doctori ai ANIMV de rușinea re­tr­a­gerii titlurilor a decis ministrul Curaj să schimbe legea și să lase spinoasa chestiune a retragerii titlurilor la latitudinea celor care le-au acordat. Probabil că doar așa poa­te fi salvat titlul de doctor al minis­tru­lui Petre Tobă, de pildă, căci nu ne ima­ginăm că ANIMV își va denunța singură plagiatorii. Este guvernul „lor“ și „strada“ a pierdut din nou. Orice discuție despre va­lori și reformă devine inutilă. Iar dacă scandalul demnitarilor plagiatori se va în­funda în hățișul birocratic generat de noul „cadrul legal“, atunci domnul Curaj se va fi dovedit un artist al manipulării și își va fi servit superiorii. Victimă colaterală, în­vățământul românesc va fi compromis pen­tru mulți ani de acum înainte.