Rămas-bun Soniei Larian

Daniel Ilea | 12.02.2016

Pe aceeași temă

Scriitoarea Sonia Larian (pseudonimul Ariadnei Leibovici-Lewenstein) „s-a dus să moară puțin” sâmbătă, 23 ianuarie 2016, la Paris.
A fost prietena care ne-a stat alături peste un sfert de veac, nouă, celor din Franța; care a întreținut o legătură permanentă cu țara, prin scris, firește,  dar și prin câțiva prieteni, iar cu Israelul prin Virgil Duda și Katy Leibovici, Costel și Cilly Safirman, Leon Volovici...
Din țară, să-i amintim pe prietenii ei de-o viață: Radu Cosașu (cu care vorbea deseori la telefon) și Ileana Mălăncioiu; Simona Sora, care a vizitat-o recent și o încuraja mereu la scrierea ultimei ei cărți (din păcate, neterminate); iar la urmă, dar nu în cele din urmă, cea mai tânără prietenă a sa, timișoreanca Ioana Duță (doctorandă în literatură la EHESS/CRAL, Paris), care, alături de mama ei, Adina Duță (medic, venită special de la Timișoara la Paris pentru a-și sprijini fiica), s-a bătut până la capăt prin/cu spitalele pariziene pentru a-i salva viața Soniei Larian. Dacă nu s-a simțit singură, abandonată, în ultimele-i două săptămâni, acestor două li se datorează, lor și prietenilor parizieni Mihai-Dinu Gheorghiu și Andrei Paraschivescu, dar și Elisabethei Toussaint (îngrijitoarea ei la domiciliu).

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/sonia-larian.jpg

Cum se știe, Sonia Larian i-a stat o viață întreagă alături marelui critic și eseist Lucian Raicu, formând un cuplu cum n-a mai fost altul. Iar prin cărțile Biblioteca fantastică și Bietele corpuri, momente privilegiate ale literaturii române, Sonia Larian va rămâne una din cele mai importante scriitoare.
Am putea citi romanul Bietele corpuri și ca pe un exorcism împotriva morții: de fapt, împotriva iluziei morții, care pentru Sonia Larian nu poate fi decât un prag, o poartă pe care trebuie intrat „lăturiș”.


Să cităm două scurte pasaje din ediția a doua a Bietelor corpuri (inspirat publicată de Polirom în 2004: ne amintim de bucuria Soniei, când i-am spus că i-am văzut cartea în vitrinele librăriilor bucureștene, în ianuarie 2005).


Primul, din prefața Adrianei Babeți: „Toate se degradează, obosesc, îmbătrânesc înaintând în timp, iar Bietele corpuri e cartea despre trupurile ce se nasc gata obosite, îmbătrânite. Oamenii și corpurile lor înaintând în istorie. De cele mai multe ori, o istorie rea, crâncenă, îndurată cu umilință și resemnare, cu o revoltă conținută. Fiecare dintre trupuri poartă în sine o poveste, niciodată spusă până la capăt, pe care imaginația cititorului o poate însă reconstitui”.


Al doilea citat, din cartea însăși: „Un fel de marmeladă de carne, așa ceva, o marmeladă numită Marandenbòne pare să fie cartea asta a mea, dracu’ mai știe, un fel de fiertură, făcută din fostele mele trupuri sau din fostele mele gânduri; bucăți, mereu bucăți, bucăți din foste existențe, din foste trupuri. Ca și când trupul ăsta al meu ar fi dat întruna serii, serii de fructe – dar nu mereu dintr-același fel”.

Drum bun, Sonia!


        Anca-Domnica/Dominique & Daniel Ilea


                        Paris, 25 ianuarie 2016.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22