De același autor
Dreptul de a scrie? Dreptul de a cerceta? Dreptul de a face mari invenţii şi descoperiri? E evident că aceste drepturi există. Dar ele trebuie judecate în funcţie de context. Degeaba dai unui puşcăriaş dreptul de a cerceta, dacă nu-i dai şi dreptul de a frecventa bibliotecile publice, laboratoarele, cercurile de specialitate. De scris, nu-l opreşte nimeni să scrie, dacă asta îl amuză. Dar dacă se apucă brusc de scris (fără antecedente şi fără acreditări credibile), doar pentru că a aflat că, astfel, îşi va scurta detenţia, motivaţia lui e inconsistentă. Nu exclud, fireşte, posibilitatea – dacă e vorba de literatură – să ne trezim faţă-n faţă cu vreun Dostoievski de Jilava sau Piatra Albă. Dar asta n-ar fi decît o rarisimă, aproape implauzibilă, excepţie. Nu e igienic ca, de dragul ei, să eliberezi înainte de termen sute şi mii de impostori, escroci, şmecheri de cartier, cu diferite grade de vinovăţie penală. O asemenea „generozitate“ nu are echivalent, din cîte ştiu, nicăieri în lume. Detenţia implică, prin definiţie, tocmai suspendarea punitivă a anumitor drepturi: dreptul la libertate, la liberă circulaţie, la telefon mobil etc. Şi asta tocmai pentru că deţinutul a abuzat de unele dintre drepturile sale. Şi îi restrîngem, temporar, drepturile, pentru a penaliza (şi exclude) abuzul.....
