De același autor
Îşi trăieşte proiectul de Lege a dării în plată ultimele zile, va fi el abandonat sau se va ajunge la o soluţie care să-i ajute pe clienţii vulnerabili ai băncilor, miile de victime, în fond, ale crizei economice? Asta este întrebarea esenţială care se poate pune după intervenţia în chestiune a Băncii Naţionale a României (BNR), care nu face altceva decât să delimiteze teritoriul de aplicabilitate a legii de aşa manieră, încât doar clienţii vulnerabili să poată accesa facilitatea de a da înapoi o locuinţă cumpărată cu un credit şi de a scăpa de alte obligaţii faţă de banca de unde a luat banii. Nu intră în calculul BNR nici speculatorii, nici băieţii cu bani care au împrumutat sume mari dând gaj un teren, o casă de vacanţă sau unul dintre apartamentele deţinute.
Iniţiatorii legii resping restrângerea aplicării ei la o valoare datorată de 150.000 de euro, aşa cum propune BNR, considerând că nu este corect faţă de ceilalţi clienţi ai băncilor aflaţi în situaţii similare. Acum cine este clientul vulnerabil? Definiţia pe care statul a dat-o clientului bancar vulnerabil este cuantificată de programul Prima casă. În esenţă, clientul vulnerabil este cel care nu poate cumpăra nici măcar o proprietate de 60.000 de euro fără susţinerea statului prin programul Prima casă. Restul românilor care doresc să-şi cumpere proprietăţi imobiliare mai scumpe sunt pe cont propriu, deci îşi asumă cheltuiala, riscul şi plăcerea de a locui într-o casă mai scumpă. Orice alt plafon am impune noi eventualei legi a dării în plată poate fi contestat de ambele tabere.
Impasul în care s-a ajuns descrie, oarecum, caracterul riscant al legii. Băncile au avertizat că, dacă se va aplica această lege, accesul la credite imobiliare va fi din ce în ce mai dificil. Banca Centrală Europeană, sub semnătura lui Mario Draghi, avertizează tranşant că legea va avea efecte negative asupra economiei, nu doar asupra românilor care vor mai dori să-şi cumpere o locuinţă. Se vor mări dobânzile, se va restrânge creditarea, iar investitorii vor ocoli România, „din cauza observării unei creșteri a nesiguranței juridice și a riscului de țară“. În plus „ratele mai ridicate ale dobânzii și creditarea limitată a gospodăriilor și micilor afaceri pot afecta negativ creșterea economică și crearea de locuri de muncă“, mai avertizează Draghi.
Îndemnul BCE este rezolvarea situaţiei clienţilor vulnerabili şi ajutarea acestora, aşa cum au stat lucrurile şi în Portugalia sau în Spania. Tentativa de a extinde posibilitatea de a nu mai returna banii împrumutaţi, considerând că o proprietate adusă în garanţie ar stinge datoria, dincolo de grupul vulnerabil, injectează probleme în sistemul bancar, în economie şi în viaţa oamenilor. Această lege, prezentată cu un parfum populist, dacă ar fi aplicată, s-ar întoarce ca un bumerang împotriva iniţiatorilor. Desigur, unii, mai bogaţi, ar profita de relaxarea oferită de lege, dar românul obişnuit s-ar trezi cu rate mai mari sau fără perspectiva reală de a-şi cumpăra o locuinţă.
Iniţiativa legislativă cunoscută sub numele „Darea în plată“ sfidează logica economică şi contrazice, paradoxal, noţiunile juridice existente în dreptul românesc. Controversata propunere legislativă propune nici mai mult, nici mai puţin decât stingerea datoriei faţă de bănci prin cedarea unui bun care, eventual, nu acoperă nici jumătate din banii care mai rămân de returnat. Or, esenţa contractului de „Dare în plată“, aşa cum este este definit de Codul Civil, presupune acceptarea schimbului „numai cu consimţământul creditorului, el neputând fi ţinut să primească un alt lucru decât cel ce i se datorează, chiar atunci când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare [art. 1492 alin. (1) C. Civ.]“.
Iniţiativa legislativă cu pricina, oricât de aventuroasă, trebuie să lanseze un semnal de alarmă către bănci, care nu au înţeles să-şi respecte clienţii şi nici n-au priceput esenţa crizei economice româneşti. Este o criză a locurilor de muncă, a salariilor prea mici, cele mai mici, a perspectivelor ceţoase de viitor şi a prăbuşirii unei pieţe imobiliare pe care politicienii au lăsat-o vraişte, fără reglementări.
Poate că vechiul model de afaceri, acela nemilos, cinic, în care nu conta că doi clienți din 100 nu mai puteau returna banii, nu presupunea vreun efort din partea băncilor pentru a coopera cu rău platnicii. Dar, când doi din zece clienţi intră în incapacitate de plată, atunci e în interesul afacerii cu bani să cauţi modalităţi prin care să-ţi asiguri returnarea împrumutului în cele mai bune condiţii, chiar dacă trebuie să faci un hair cut, o ştergere parţială de datorii, pentru a nu înăbuşi clientul cu perna restanţelor. Băncile şi-au externalizat divizia de lucru cu clienţii cu probleme şi acum câte o call girl sună imperativ, uneori pe telefonul de la serviciu, călcând cu brutalitate în picioare secretul bancar, aşa, să ştie toţi că ai probleme. Poate că aceast proiect de lege va dezmetici băncile şi va oferi un ajutor pentru clienţii cu probleme temporare. Dacă băncile s-ar fi repliat la timp, nu s-ar fi ajuns aici.
.jpg)
