Frica de răspundere

Continuăm să fim sfidați cu nerușinare de o „elită“ de impostori și infractori, grupați în partide, ministere, universități, „academii“ etc. Ministrul Educației, d-l Adrian Curaj, are, se pare, aproape toate calitățile, mai puțin aceea sugerată de numele său. În schimb, e abil în a pasa răspunderea.

Andrei Cornea 16.02.2016

De același autor

 

A propus ca, în chestiunea doctoratelor plagiate, uni­ver­si­tățile să aibă cuvântul decisiv, fără a ține sea­ma de faptul că multe dintre aceste uni­versități sunt ele însele dominate de im­pos­tură. Cât de puțin doresc să se implice ma­jo­ritatea universităților, pe de altă parte, s-a văzut și cu ocazia unui comunicat produs de Consiliul Național al Rectorilor, condus de d-l Sorin Câmpeanu, fostul ministru al Educației din guvernul PSD. Ministerul ce­ruse un aviz în legătură cu profesorii care au girat sutele de așa-zise „lucrări știin­ți­fi­ce“ pentru pușcăriași. CNR, dominat tot de lașitate, când nu de-a dreptul de tentativa de protecție a imposturii, s-a derobat la rân­dul lui cu fraze politicoase. A afirmat că nu există cadru legal pentru sancționarea respectivilor profesori – lucru care era bine cunoscut. Nici comisiile de etică ale uni­ver­sităților – a mai spus CNR – nu-i pot sanc­ționa în prezent pe profesori, chipurile, deoarece codurile etice nu prevăd fapta. Și a mai adăugat ceva: evaluarea lucrărilor pre­tins științifice de către universitari ar fi „foarte greu de realizat atât din punct de vedere practic, cât și legal... întrucât nu există nicio posibilitate reală ca acestea să fie supuse tipurilor de examene, teste și alte evaluări administrate și gestionate de către universități“.

 

Pe scurt: ministerul trece răspunderea asu­pra universităților, acestea nu și-o asumă, ci, pretextând că n-au cadru legal, întorc răspunderea la minister. Ce va face acesta? Va mai înființa o comisie, va anunța noi re­glementări, desigur; dar nu pare pregătit să excizeze infecția rapid și decisiv.

 

Pe de altă parte, chiar dacă respectivele co­misii de etică nu i-ar putea sancționa legal și administrativ, deocamdată, pe complicii universitari ai infractorilor, mă întreb: oare nu pot nici măcar lansa un blam public ca­tegoric împotriva acelor cadre didactice și a practicilor lor incorecte și care aduc un imens deserviciu universității românești? CNR nu-i putea condamna în termeni fără echivoc pe acei profesori care i-au girat pe Be­cali, Dinel Staicu, Cătălin Voicu, George Co­­pos etc.? Nu putea recomanda uni­ver­si­tăților și comisiilor de etică să facă același lu­cru și să-i descurajeze pe cei care s-ar pre­ta în viitor la asemenea mizerii camu­fla­te în expertiză academică? Legea e im­per­fec­tă, sigur, dar tocmai de aceea există și etica, ca instanță mai presus și dincolo de textul legal și de sancțiunile penale și administrative. Iar blamul moral nu es­te chiar fără consecințe, mai ales în me­diul universitar, unde reputația îna­intea colegilor și a studenților încă mai contează. Suntem în asemenea mă­sură sclavii „literei“, încât nu mai reacționăm înaintea unui scandal mo­ral? Cum ar putea, nu doar o co­misie de etică universitară, dar orice om cu simțul moral neobnubilat rămâne indiferent când cineva, precum conf. dr. Dan Pavel de la Universitatea din București, își justifică înaintea co­mi­siei de etică girul dat lui Gigi Becali cu următoarele considerații: „Lucrările autobiografice avându-l pe d-l Gheor­ghe Becali ca protagonist sunt rele­van­te științific“ pentru că ar aparține tipologic „categoriei «Memoriilor lui Winston Churchill» ori «Con­fe­siu­nilor Sf. Augustin»...“? Din fericire, comisia de etică a acestei universități nu a acceptat aceste explicații care in­sultă orice inteligență. Dar ce se în­tâmplă în celelalte sute de cazuri și la celelalte universități?

 

Continuăm, prin urmare, să fim sfi­dați cu nerușinare de o „elită“ de im­postori și infractori, grupați în par­ti­de, ministere, universități, „academii“ etc., susținuți de o complezență ce cu­noaște puține excepții. Faptul că unii politicieni au ajuns în închisori începe să devină nerelevant, mai ales când ave­rile lor rămân, în foarte mare par­te, intacte, iar cei care i-au ajutat să iasă mai repede trec în continuare drept profesori onorabili. Ticăloșie, im­postură, complicitate, lașitate – me­niul e bogat. Dintre profesori, rectori, miniștri, foști miniștri etc., unii, cum se zice, „au pus botul“; alții au plecat ca­pul. Iar noi, ceilalți, ce fel de ana­tomie om avea, ca să înghițim totul la nesfârșit?

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22