„Cei mai mulți dintre prietenii mei români nu văd aspectele pozitive din țara lor“

Interviu Realizat De RĂzvan BrĂileanu | 23.02.2016

Pe aceeași temă

Care este istoria relațiilor moderne dintre Elveția și România?

Relația dintre Elveția și România a fost foarte apropiată, susţinută de o mulțime de arhitecţi, ingineri și fotografi elveţieni care lucrau în București înainte de al doilea război mondial. De asemenea, șeful Arhivei Regale era elvețian. Apoi, în timpul războiului, nu a fost ușor, dar după război a fost şi mai rău. În 1947-1948, cea mai mare parte a elvețienilor a părăsit România – cunosc acum doar câţiva bătrâni elvețieni care au decis să rămână aici în timpul regimului comunist.

 

Relația bună dintre elveţieni şi români a reînceput prin Opération Villages Roumanis (OVR), o mișcare importantă (care se opunea planului de sistematizare pregătit de Ceauşescu pentru satele româneşti – n. red.) la sfârșitul anilor ’80, în special în partea franceză a Elveției. Când sistemul comunist s-a prăbușit, oamenii din OVR au venit în România cu mașinile pline cu bunuri care au fost donate aici. Acest lucru a creat o mulțime de legături pe care guvernul elvețian a construit cooperarea cu România după 1990, în scopul de a sprijini societatea civilă, spitale, orfelinate etc.

 

Contribuţia Elveţiană

 

Elveția ajută financiar cele 13 state care au aderat la UE din 2004 până în 2013. Care e istoria şi scopul acestei Contribuții Elvețiene?

Elveția, ca stat non-membru al UE, are acorduri speciale cu Uniunea în ceea ce privește libera circulație a persoanelor, funcţionarea companiilor și altele. În schimbul acestor facilităţi, Elveția a trebuit să susțină fondurile structurale ale UE pentru aceste 13 noi state membre. Astfel, României i-au fost alocaţi 181 de milioane de franci elvețieni pentru perioada 2010-2015. În timpul negocierilor, ideea a fost de a da acești bani Bruxellesului, iar UE să îi trimită mai departe în România ca fonduri structurale. Numai că elvețienii nu ar fi acceptat asta niciodată, așa că am preferat să dăm fondurile direct către țara de destinație, stabilind împreună cu aceasta cum vor fi folosite. Asta este marea diferență dintre fondurile structurale ale UE și Contribuția Elvețiană pentru Dezvoltare: hotărâm împreună cum se folosesc banii, în ce sector, în care proiecte. Experții noștri urmăresc proiectele: în cazul în care există probleme, le depistează din timp și încearcă să corecteze erorile. Rezultatul este că nu avem nicio problemă în proiectele noastre bilaterale, pentru că am corectat lucruri la timp.

 

Cum beneficiază concret România de Contribuția Elvețiană?

Aveți două surse de finanțare din Elveția: una orientată mai mult spre dezvoltare și o alta spre business. Pe partea de business, avem proiecte mari cu privire la economisirea și raționalizarea energiei și finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Pe partea de dezvoltare, avem o serie de proiecte pentru societatea civilă, sănătate, poliția de proximitate etc. Banii se împart între proiecte mici, cu scopul de a finanța nevoi concrete, astfel încât suma pentru fiecare proiect este de aproximativ 200.000-300.000 de franci elvețieni.

 

Sunt mândru de ceea ce am realizat împreună. Spre exemplu, unul dintre aceste proiecte a fost ideea unui polițist român - un curs pentru iniţierea colegilor lui în limba romani. Acolo unde există comunităţi mari de romi, recrutarea polițiștilor romi s-a dovedit a fi complicată, deoarece aceştia nu au fost acceptaţi uşor de către colegii lor români și nici de comunități. Aşa că am schimbat abordarea şi am instruit polițiști români: am reușit să găsim specialiști la Universitatea din Cluj, care au făcut un manual cu aspecte sociologice, etnice și de vocabular. Rezultatele sunt uimitoare, pentru că polițiştii au învăţat, spre exemplu, să nu mai facă greșeli, cum ar fi utilizarea unor expresii normale pentru noi, dar inacceptabile în comunitățile de romi. Acesta este tipul de acţiuni pe care le dezvoltăm, alături de oameni dispuși să coopereze.

 

Companii elveţiene în România

 

Cum vedeți relațiile bilaterale economice dintre țara dumneavoastră și România?

Sectorul privat elveţian este responsabil pentru activitățile sale și îşi asumă toate riscurile, pierderile şi profiturile, astfel încât guvernul elvețian nu are niciun rol în acest sens. Ceea ce încercăm să facem este să creăm condiții-cadru. Avem un set de acorduri cu România în ceea ce privește promovarea și protejarea investițiilor. De asemenea, avem un acord fiscal pentru a evita dubla taxare.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-ambasador-elvetia-2.jpg

 

Sunt aici o mulţime de companii elveţiene mici și mijlocii care fac o treabă foarte bună în afaceri de nișă, în diferite domenii. De exemplu, avem o companie elvețiană foarte profitabilă care produce textile cu valoare adăugată mare, dar avem, de asemenea, o turnătorie de aluminiu unde se fac nişte căzi uriașe și chiuvete. Cea din urmă este situată în apropiere de Timișoara și i-am întrebat pe reprezentanţii ei de ce au venit aici. Au spus că au făcut calcule, au vrut să meargă în Asia, dar au decis că aici e mult mai bine, pentru că este în interiorul UE, aproape de graniță, ceea ce e bine pentru export, costurile sunt reduse și angajaţii sunt foarte eficienţi, dacă sunt trataţi și plătiţi în mod corect.

 

În iunie anul trecut am vizitat 14 companii mici și mijlocii, membre ale Camerei de Comerț Elveția-România, cu scopul de a găsi finanțare pentru activități culturale. Reprezentanţii tuturor mi-au spus că fac afaceri foarte bune aici: în fiecare an, au o creștere a profitului cu 10%, iar unele dintre ele au înregistrat creşteri mai mari de 30% pentru mai mult de doi ani. Mi-au spus şi că au o mare problemă cu birocrația de aici, cu formalismul excesiv al autorităților locale și al administrației, dar asta face parte din afacere. Ei nu au încercat să forțeze situaţia sau să o ia pe scurtătură, ci au respectat toate regulile - da, durează mai mult timp, dar au recrutat destui oameni pentru a face acest lucru și asta funcționează. Un alt lucru pe care mi l-au spus este că evită să facă afaceri cu statul, deoarece plățile sunt complicate. Lentoarea administraţiei e o altă problemă - în Elveția se poate înfiinţa o societate cu răspundere limitată în 20 de minute, iar în România poate dura și câteva luni! E păcat, pentru că există un potențial imens pentru IMM-uri şi totuși aveţi cel mai mic procent de astfel de întreprinderi din Europa. În Elveţia sunt mari companii, dar cel mai mare angajator, contribuabil şi plătitor de salarii e sectorul IMM-urilor. O altă problemă este că nu aveți suficientă forţă de muncă. Trebuie să-i aduceţi înapoi pe cei plecaţi în străinătate sau să încercaţi să-i calificaţi pe alții. În agricultură, de exemplu - există comunităţi mari de romi care stau în mijlocul pustietății și vor să lucreze. În cadrul Contribuției Elvețiene am vizitat un sat de romi, iar femeile de acolo ne-au spus că nu vor pomană, ci locuri de muncă!

 

Sunteţi aici de mai mulți ani, ați văzut alegeri, schimbări de guvern etc. Cum vedeți viața politică românească? Vi se pare greu de explicat cuiva din Elveția, de exemplu?

Este dificil de explicat viaţa politică, pentru că aveţi un context complicat, cu oameni în vârstă care au un trecut, cu politicienii care trec de la un partid la altul. Dar nu cred că mi-e mai greu să explic România administrației elvețiene decât le e diplomaților români din Elveția să explice la Bucureşti ce se întâmplă acolo. E drept, după ce a fost ales președintele Iohannis și a fost numit guvernul tehnocrat este mai ușor pentru mine să transmit anumite mesaje către Elveția. Dar avem nevoie de sprijinul românilor înșiși pentru a spune lucruri bune despre țara lor, pentru a vedea multele aspecte care se îmbunătățesc, și nu numai ceea ce nu funcționează și ce nu prezintă încredere. Cei mai mulți dintre prietenii mei români nu văd aspectele pozitive din țara lor.

 

Cum aţi perceput viaţa culturală de aici?

Am fost absolut fericit aici din punct de vedere al culturii. Aveţi un public foarte educat pentru muzică clasică, de exemplu. Am avut prieteni care au participat la Festivalul Enescu şi au fost uimiţi. În fiecare an, avem un eveniment numit Jazz in Church, în care românii invită aici muzicieni de jazz de top – pe unii dintre ei nu i-am putut vedea în Elveția, dar i-am văzut aici. Şi aceştia au fost, de asemenea, plăcut surprinşi de concept, de calitatea publicului, de organizare, de amabilitatea oamenilor. Cei mai mulţi străini care vin aici pentru prima dată sunt plăcut surprinşi, deoarece nu auziseră lucruri prea bune despre România. Aveţi, de asemenea, muzee foarte bune, cum ar fi Muzeul Ţăranului Român sau Muzeul Naţional de Artă. Poate că nu au fonduri suficiente, dar au personal foarte bine pregătit. Unul dintre cele mai bune exemple de cooperare culturală între România și Elveția este Academia Sighișoara, organizată de mai bine de 20 de ani de maestrul Alexandru Gavrilovici și prietenii săi, în scopul de a-i sprijini pe tinerii muzicieni români prin masterclass-uri etc.

 

Crizele Europei

 

Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele provocări cu care se confruntă Europa în perioada următoare?

Fiind la mijloc, pentru noi este foarte important să avem o Uniune Europeană stabilă și prosperă. Dar consolidarea UE este foarte dificilă acum, din cauza derapajelor naționaliste și a catastrofei și dramei migranților. N-am crezut că voi mai auzi sloganuri utilizate în anii ’30! În Elveția avem foarte puțini tineri șomeri, dar multe dintre țările europene au o mulțime de tineri care nu-şi găsesc locuri de muncă, părinții lor sunt, de asemenea, șomeri și nimeni nu-şi mai amintește de cineva din familie care avea de lucru. Vă mai aduceţi aminte de atitudinea femeilor rome? „Nu vrem pomană, vrem locuri de muncă!“ Numai că unele țări europene au pierdut capacitatea de a asigura aceste locuri de muncă, ceea ce e periculos, pentru că oamenii devin frustraţi. Acest lucru va avea un impact puternic asupra vieții politice în toate țările europene.

 

Interviu realizat de RĂZVAN BRĂILEANU

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22