De același autor
Decizia Curtii de a admite exceptia este foarte discutabila. Or, a avea o controversa asupra admisibilitatii unei exceptii de neconstitutionalitate submineaza din capul locului una dintre cele mai importante hotarari adoptate in ultimii ani. Implicatiile ei asupra justitiei din Romania sunt fara precedent: probe anulate, institutii date peste cap, investitii in tehnica de interceptare si filaj, realocare de resurse, pe scurt, o bulversare de sistem.
1. Prima problema: admisibilitatea. Curtea a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate prin incheierea din 19 mai 2015 de Tribunalul Bucuresti, sectia I penala. Avocatul Catalin Georgescu a contestat un articol din Noul Cod de Procedura penala, in vigoare din 2014, intr-o cauza care care se judeca la Tribunal din 2011 si in care ancheta (interceptarile) fusesera realizate sub vechiul Cod de Procedura. Prin urmare, contestarea unui articol din noul cod nu avea nici o legatura cu judecarea cauzei, intrucat dosarul fusese instrumentat sub vechiul cod de procedura. Avocata Elenina Nicut a ridicat aceasta problema la scurt timp dupa anuntarea deciziei Curtii.
Exceptia trebuia respinsa de pe scaun, sunt de parere mai multi juristi consultati de HotNews.ro. Apoi, exista suspiciuni ca aceasta cauza a fost judecata peste rand de catre judecatorii Curtii. Aici trebuie clarificat modul in care s-au repartizat dosarele si cum a ajuns pe ordinea de zi, pentru a elimina orice dubii. In tot cazul, a admite o exceptie care - chiar si pentru un nespecialist in drept - nu pare a avea nici o legatura cu cauza si trebuia in mod normal respinsa chiar daca Tribunalul a decis sa o trimita la Curte - greveaza din start credibilitatea deciziei pronuntate.
2. Cea mai mare problema din decizia Curtii nu este atat ca elimina Serviciul Roman de Informatii si alte servicii de informatii din randul institutiilor care pot face interceptari - desi nici acest lucru nu este transat in mod clar si convingator - ci faptul ca stabileste ca se va aplica dosarelor aflate pe rolul instantelor de judecata. Or, acest lucru inseamna ca toate interceptarile telefonice, inregistrarile ambientale, fotografiile, comunicatiile electronice sau alte activitati de supraveghere tehnica realizate de SRI si alte servicii de informatii vor fi puse in discutie, existand sanse mari sa fie anulate. Evident, un dosar nu se sprijina doar pe probele rezultate din supravegherea tehica, dar de multe ori acestea pot fi esentiale pentru a obtine o condamnare. Paragraful 52 din decizie a aruncat practic in aer dosare intregi de la DNA, Parchetul General si DIICOT.
Din informatiile HotNews.ro si din declaratiile publice facute de Laura Codruta Kovesi, cea mai mare problema nu este atat la DNA, care a realizat dosare si cu tehnica proprie, nu doar cu ajutorul SRI, cat la DIICOT si Parchetele din tara. Aici se prefigureaza un mic dezastru. Judecatorul Daniel Morar sugereaza, intr-o declaratie pentru HotNews.ro, ca pagubele ar fi mai mici in realitate, dat fiind ca judecatorii vor decide de la caz la caz care probe vor fi anulate, avand in vedere regimul nulitatilor (absolute si relative), care pot fi invocate pana la un anumit moment procesual. Chiar si asa, se prefigureaza o noua situatie de haos. Vor exista judecatori care vor anula, altii care vor mentine probe (interceptari). In acest caz de practica neunitara, va fi nevoie de un asa numit recurs in interesul legii (RIL), dar acesta nu se va pronunta mai devreme de un an-doi iar decizia Inaltei Curti se va aplica doar pentru viitor.
Majoritatea juristilor consultati de Hotnews.ro sunt de parere ca paragraful 52 putea lipsi, caz in care intinderea pagubelor era mult limitata, iar decizia nu facea decat sa reaseze sistemul interceptarilor. Redam mai jos paragraful 52: “Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reaminteste caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor sale, prevazut la art. 147 alin (4) din Constitutie. Aceasta inseamna ca, pe toata perioada de activitate a unui act normative, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel incat decizia nu se va aplica in privinta cauzelor definitive solutionate pana la data publicarii sale, aplicandu-se insa in mod corespunzator in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata”.
3. Judecatorii Curtii Constitutionale au stabilit in mod corect ca articolul 142 alineatul 1 din Codul de Procedura Penala nu este constitutional. Articolul in cauza spun ca "procurorul pune in executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori de alte organe specializate ale statului"
Curtea a retinut ca
In esenta, judecatorii invoca jurisprudenta CEDO, iar argumentul suprem este ca orice interceptare trebuie insotita de garantii substantiale impotriva supravegherii arbitrare si discriminatorii, sugerand ca aceste garantii lipsesc in cazul serviciilor de informatii. Acest rationament se poate aplica insa la fel de bine organelor de urmarire penala (procurori, politie judiciara). Avem in Romania un control real asupra activitatii de supraveghere realizate de procurori? Avem in Romania garantii solide ca Directia de Operatiuni Speciale din cadrul Ministerului de Interne realizeaza supravegherea tehnica cu respectarea drepturilor? Mai ales in cazul politiei, cred ca avem toate motivele sa ne indoim profund ca respecta regulile de confidentialitate, legallitate, etc.
La paragraful 47 al deciziei, Curtea arata urmatoarele: "In examinarea criticilor de neconstitutionalitate, Curtea Constata ca nicio reglementare din legislatia nationala in vigoare, cu exceptia dispozitiilor art 142 alin (1) din Codul de procedura penala, nu contine vreo norma care sa consacre expres competenta unui alt organ al statului, in afara organelor de urmarire penala, de a efectua interceptari, respectiv de a pune in executare un mandat de supraveghere tehnica. Or, pornind de la datele concrete din speta dedusa controlului de constitutionalitate, Curtea apreciaza ca reglementarea in acest domeniu nu poate fi realizata decat printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislatie infralegala, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decat autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate".
Ce spune Curtea aici se traduce cam asa: sa stabileasca Parlamentul cine face interceptari in tara asta, nu CSAT sau ANCOM, care au hotarat ca SRI-ul este institutia care se ocupa de interceptari. Ca principiu e foarte corect, dar Curtea nu a clarificat daca SRI mai poate fi indicata ca institutie care poate realiza interceptari, sugerand doar ca nu prea. Aici se ridica o intrebare legitima. Daca Parlamentul clarifica sintagma "alte organe specializate ale statului" si spune ca e vorba inclusiv de SRI, e ok? Din paragraful 49 se intelege ca nu, dar nicaieri Curtea nu spune asta negru pe alb.
Curtea spune doar ca "este justificata optiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnica sa fie pus in executare de procuror si de organele de cercetare penala, care sunt organe judiciare, conform art 30 din Codul de procedura penala, precum si de catre lucratorii specializati din cadrul politiei, in conditiile in care acestia pot detine avizul de ofiteri de politie judiciara, in conditiile art 55 alin (5) din Codul de procedura penala. Aceasta optiune nu se justifica, insa, in privinta includerii, in cuprinsul art. 142 alin (1) din Codul de procedura penala, a sintagmei "alte organe specializate ale statului", neprecizate in cuprinsul Codului de procedura penala sau in cuprinsul altor legi speciale".
Din punctul meu de vedere, Curtea a gresit excluzand total - intr-un mod destul de confuz - posibilitatea ca SRI sa mai poate realiza supraveghere tehnica in dosarele penale si putea ridica problema unor garantii reale ca interceptarile se fac cu respectarea tuturor drepturilor. Repet, nu vad de am putea conta mai mult pe polititia Romana roasa de coruptie si subordonata direct politicienilor, fiind parte din executiv? Ce garantii ne ofera politistii pentru a-i investi brusc cu atat de multa incredere?
4. Aici iarasi trebuie subliniat: ca principiu, intentia Curtii de a face putina ordine in randul institutiilor care pot face interceptari intr-un dosar penal este corecta si necesara. Asa cum am spus intr-un articol precedent, aceasta reasezare trebuia la un moment dat realizata. Romania nu mai putea ramane in modelul ex-comunist, cu servicii intinse peste tot in sistemul de justitie si fara un control real. De pilda, s-a ajuns la situatii aberante in tara unde cauze minore (furturi de gaini sau de roti, bisnita cu sacosa din piete) sa fie realizate filajele cu ofiteri SRI. Nu doar ca resursele serviciului erau prost folosite in acest fel, dar acesti ofiteri aveau toate motivele sa fie frustati ca executa misiuni sub calificarea lor.
Modul cum a inteles Curtea sa echilibreze sistemul si momentul ales nu cred reprezinta cea mai inspirata solutie. In primul rand, Curtea trebuia sa lase o perioada de tranzitie, timp in care SRI sa poate realiza in paralel cu celelalte institutii, supravegherea tehnica in dosare. Aceasta tranzitie era absolut necesara pentru a nu bulversa sistemul, pentru a lasa timp unui transfer oricum anevoios de know-how si tehnologie care nu se poate face de pe o zi pe alta. Solutia aleasa de Curte pune in pericol o intreaga arhitectura institutionala, nu doar niste simple dosare, care nu poate fi construita de pe azi pe maine fara a provoca pagube majore in functionarea sistemului.
5. Din punct de vedere strict formal, nu vad rostul unei ironii evidente plasate intr-o decizie a Curtii Constitutionale. La paragraful 37, dorind sa ridiculizeze sintagma "alte organe specializate ale statului" si situatiile aberante care se pot naste, judecatorii atrag atentia ca pe langa SRI, mai sunt si alte "organe" care s-ar putea ocupa, de ce nu, de interceptari. "(...) exista si alte servicii cu atributii in domeniul securitatii nationale, precum si o multitudine de organe specializate ale statului cu atributii in varii domenii cum sunt, cu titlu exemplificativ, Garda Nationala de Mediu, Garzile Forestiere, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului, Inspectoratul de Stat in Constructii, Consiliul Concurentei sau Autoritatea de Supraveghere Financiara, niciuna dintre acestea neavand atributii de cercetare penala". Acest tip de remarca nu are ca cauta intr-o motivare serioasa dar indica o oarecare patima in abordarea unui subiect atat de delicat.
6. In concluzie, decizia Curtii pronuntata in data de 16 februarie va marca un moment de cotitura in istoria justitiei din Romania, cu efecte si pagube dificil de cuantificat in mod precis. Cert este ca multe achitari de aici incolo - incasate de DNA pe buna dreptate sau din cauza anularii unor probe - vor fi puse automat pe seama deciziei CCR.
Sunt prea multe semne de intrebare legate de admisibilitatea exceptiei si de calitatea argumentatiei pentru a aplauda o decizie care avea sansele sa reprezinta o simpla reasezare atat de necesara in sistemul de putere din Romania, moment din pacate ratat. Nu-i de mirare ca toti adversarii justitiei aplauda in picioare decizia Curtii Constitutionale.
.jpg)
