De același autor
Aceleași principii morale, aceeași luciditate și același curaj de care a dat dovadă în timpul comunismului o fac acum să ia poziție de rezistență în fața crizei spirituale a Europei și a noilor fantasme ideologice ale multiculturalismului și „corectitudinii politice“ – șabloane de gândire și clișee care, cum spunea Eugen Ionescu, „împiedecă omul să gândească“.
Discursul, intitulat Istoria, ca viitor, a provocat atât elogii, cât și critici, atât reacții pozitive, cât și negative, cele negative fiind în esență o negare a realității. Cea mai absurdă dintre acuzații a fost aceea, aruncată ca o invectivă și adresată de asemenea lui Gabriel Liiceanu, de nazism (articolul lui Mircea Toma, Adevărul, 30 martie). Corifeii multiculturalismului ar fi putut însă, fie şi la o privire rapidă, să vadă cauza realei creșteri a antisemitismului în Occident: intrarea în spațiul european a unei populații musulmane cu segmente radicalizate şi din care se recrutează cei cărora ideologia jihadului nu numai că le dă dreptul de a ucide, ci le impune chiar obligația de a o face. Mila ar fi trebuit să deschidă până și ochii celor care nu vor să vadă: atacul la 19 martie 2012 asupra școlii evreiești din Toulouse, soldat, printre alte victime, cu moartea a trei copii în vârstă de 3, 6 și 8 ani; vandalismul și insultele zilnice la care sunt supuși evreii din orașul suedez Malmö, unde mai mult de jumătate din populație este deja de origine neeuropeană; 1.168 de cazuri de antisemitism înregistrate în Anglia în 2014; atacul terorist asupra sinagogii din Copenhaga, la 15 februarie 2015. Idealiștii multiculturalismului ar fi trebuit să fie impresionați de faptul că instituțiile comunității evreiești din Danemarca sunt în permanentă stare de alertă, iar școala evreiască din Copenhaga, Carolineskolen, e nevoită să funcționeze în spatele unui gard de sârmă ghimpată, în timp ce părinții se luptă în fiecare zi, trimiţându-şi copiii la școală, cu teama pentru soarta lor.
Și iată cum se văd lucrurile privite din Franța, despre care Ana Blandiana afirmă că „trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în Europa“: „Sub ochii noștri, țara noastră devine încetul cu încetul de nerecunoscut“, spune filosoful Alain Finkielkraut; ni se cere „anularea noastră“, „pierderea caracterului național al Franței“. Azi, adaugă Finkielkraut, „istoria este rescrisă la lumina actualității pentru a face Franța să creadă că a fost întotdeauna un spațiu al pluralității (etnice) și un pământ al imigrației. După «1984» al lui George Orwell (carte care dezvăluie mecanismele ideologice ale comunismului totalitar), uite că se profilează un «2084» al antirasismului totalitar!“.
În termeni apropiați, romancierul de origine rusă Andreï Makine scrie: „Timp de zeci de ani au curs minciunile despre Franța ca paradis multicultural, multirasial, multiconfesional... Prea multe minciuni. Acum realitatea atotstăpânitoare sare tuturor în ochi... imamii care cu strigăte de Allah akbar! (Allah e mare!) iau locul autorităților depășite... Francezii descoperă (era și timpul!) că o bună parte din populația așa-zis franceză îi urăște... Îi urăște pentru că sunt albi, oarecum creștini, în aparenţă bogaţi. Îi urăște pentru că îi simte slăbiți, nesiguri în identitatea lor, predispuşi la o perpetuă autoflagelare... Franța e obiect de ură pentru că francezii au lăsat-o să se golească de ființa ei și să se transforme într-un simplu teritoriu ce poate fi populat, o bucăţică de Eurasia mondializată“.
Evident, Ana Blandiana se află într-o companie care îi face cinste: Alain Finkielkraut și Andreï Makine sunt cei mai recenți membrii ai Academiei Franceze: Finkielkraut a fost primit în prestigioasa instituție de cultură la 28 ianuarie, în timp ce Makine a fost ales membru la 3 martie, tot anul acesta. Dar lista de spirite înrudite este mult mai amplă, căci tema pe care Ana Blandiana a adus-o în discuție face de decenii obiectul unei aprofundate cercetări filosofice, sociologice, etnografice și politologice în Occident, cercetare pe care România doar după căderea comunismului ar fi putut s-o cunoască.
Multiculturalismul este în primul rând o utopie (negare a realității) care se instalează pe ruinele comunismului, discreditat prin faptele sale: este vorba, scria regretatul sociolog Paul Yonnet, de „o utopie de substituție“: din nou „internaționalismul“; din nou societatea mondială din care clasele, ca și națiunile vor fi dispărut (cum spune Manifestul Comunist de la 1848, „proletarii nu au patrie“); din nou o clasă cu vocaţie mesianică, destinată să aducă un viitor luminos: imigranții, ca o nouă avangardă proletară pe scena istoriei.
Care este realitatea care se opune utopiei „satului planetar“? E, de fapt, realitatea umană, omul ca purtător de cultură. Demnitatea omului este aceea de a crea culturi, comunități bazate pe valori comune, a da sens și formă experiențelor trăite și a le transmite. Religie, morală, legi, reguli ale travaliului intelectual nu sunt, cum scria filosoful de origine poloneză Leszek Kołakowski, universale; la nivel cotidian, regulile de comportament, normele sociale ale diferitelor culturi intră în contradicție unele cu altele și „se exclud reciproc“. Nu poți să accepți că pedeapsa cuvenită pentru o mică infracțiune la plata fiscului este o amendă și, în același timp, să-i tai mâna omului după legea islamică – amândouă fiind răspunsuri valabile la o problemă a colectivității.
Cheia culturii este o cheie a „diferenței“, notează Ana Blandiana, întâlnindu-se aici nu numai cu Kołakowski, ci și cu marele antropolog Claude Lévy-Strauss, care sublinia: „orice creație veritabilă implică o anumită surditate la apelul altor valori, surditate care poate să meargă până la refuzul, dacă nu chiar la negarea lor. Căci nu e cu putință să te dizolvi în celălalt, să te identifici cu el și în același timp să te menții în propria ta diferență“. Pentru Lévy-Strauss, apărător al culturilor arhaice și moderne, mici și mari, sloganul utopic al „civilizației planetare“ pune în pericol însăși existența culturală a omenirii, pentru că „nu există și nici nu poate exista“, altă civilizație decât cea care constă din „coexistența culturilor manifestând un maximum de diversitate“. Culturile sunt răspunsuri nuanțate la experiențele colective trăite, creații de sens în fața condiției umane, aventuri ale spiritului uman.
Europa este într-adevăr în criză, aşa cum constată Ana Blandiana în discursul său. Pericolul nu este numai cel venit din afară – pericol real în starea demografică precară în care se găsește Europa –, ci mai ales dinăuntru, prin procesul de deculturalizare. „Deșertul uitării“ (vorba scriitorului Milan Kundera) nu este numai cel pe care l-a impus totalitar comunismul în Estul Europei, ci și cel pe care, în paralel, îl impun de zeci de ani în Vest diversele variante ale aceleași pedagogii totalitare, la capătul cărora un „nou om“ se tot lasă așteptat. Așa au fost eliminate treptat – și culpabilizate – memoria, deci continuitatea între generații, valorile care înalță spiritul uman, conștiința destinului colectiv, a responsabilității față de trecut și viitor, a respectului față de sine. Iar România vine repede din urmă, am adăuga, să prindă încă o dată, după încercările prin care a trecut sub comunism, trenul deculturalizării şi deznaţionalizării la modă.
În această cumpănă de istorie („criză“, o numește Ana Blandiana), Europa este amenințată de noii „barbari“, acei „barbari“ care, spuneau într-un glas gânditorii Hannah Arendt și Leszek Kołakowski, sunt chiar europenii pentru care nu mai există tradiție, primire și transmitere a memoriei. Această barbarie este „o mentalitate sinucigașă, în care indiferența față de propria noastră tradiție... ba chiar frenezia autodestructivă se ascund sub masca, croită din cuvinte, a unui generos universalism“, scria Kołakowski.
Experiența, distrugătoare de suflete şi trupuri, a totalitarismelor secolului XX ar fi trebuit să imunizeze întreaga Europă la mirajul utopic cu înverșunarea lui ideologică împotriva ființei umane. În spatele mult lăudatului universalism sau multiculturalism stau aceleași rezerve de ură care și-au găsit acum un nou obiect: după „ura de rasă“ și „ura de clasă“, „ura de propria casă“ – sau, cu un termen savant pe care îl folosește filosoful englez Roger Scruton, „oikofobia“: adică xenofobia întoarsă pe dos și aplicată propriului popor și propriei țări, ca și cum ar constitui o realitate străină și dușmană.
Despre acest „acasă“ vorbește Ana Blandiana, invocând, împotriva sloganelor de political correctness, „solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie“. În acest „acasă“, oamenii vorbesc aceeași limbă, adică împărtășesc aceleași valori, credințe și principii, primesc o moștenire și o dau mai departe, sunt purtători ai memoriei colective.
„Acasă“, scrie Scruton, supranumit un „filosof al iubirii“, este un cuvânt al cărui fundament este dragostea, fidelitatea și sentimentul limitelor: „Simbolurile fidelității naționale nu sunt nici militante, nici ideologice, ci constau în imaginile blânde ale țării în care ne-am născut, ale locului căruia îi aparținem“. Acest „acasă“ neagresiv în esența lui este în același timp forța care s-a opus tuturor totalitarismelor – căci pentru Anglia au luptat generațiile de englezi în al doilea război mondial și pentru neamul lor au luptat cei din rezistența anticomunistă.
Pentru acest „acasă“ pledează Ana Blandiana în discursul său. Un „acasă“ al țării și un „acasă“ mai amplu al Europei căreia îi aparținem – un „acasă“ al omului „care sfințește locul“. Un „acasă“ al Europei creștine, în prezent tot mai ruptă de rădăcinile transcendente fără de care nu poate exista de fapt; un „acasă“ al suferinței comune – patrimoniu generator de cultură, cum îl numește Ana Blandiana – însemn al unei istorii trăite; un „acasă“ al memoriei, deci al culturii care ne-a fost dată și care ne constituie.
Semnalul de alarmă pe care Ana Blandiana îl trage în fața realității neliniștitoare a Europei și în fața terorismului intelectual promovat de political correctness nu vine prea devreme. Vine în ultimul ceas. Dar, venind, este aducător de speranță. Ca orice cuvânt de adevăr și de iubire.
Monica Papazu, Master of Arts în literatură comparată, scriitor de limbă daneză.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 25
Vasiel Popa - 04-12-2016
Afirmatia ca intelectualli pregatesc terenul pentru noi pogromuri este o exagerare. Cati oameni de rand citesc revista 22? Pe de alta parte nu toti intelectualli trebuie sa se implice in toate. Fiecare are nisa sa. Cred ca Liiceanu si Ana Blandiana abordeaza diferite probleme. Nici unul insa nu pledeaza pentru eliminarea musulmanilor ori a LGBT. Articolul Anei Blandiana se refera la pericolul asaltului asupra valorilor consacrate, demodate daca vreti, ca religia proprie, istoria, familia etc care vine mai ales din randurile propriilor societati, nu neaparat a musulmanilor invadatori. In fond, musulmanii tin mai mult la familie decat europenii, cei mai multi sunt religiosi si tin la istoria lor, si numai de "political correctness" nu pot fi acuzati. Cat despre fanatismul emigrantilor, este un mare semn de intrebare. Ei aleg Europa nu doar pentru prosperitate, dar si pentru ca au ceva in comun cu aceasta. Altfel a fi emigrat in Arabia Saudita, Kuwait, Qatar or Dubai. In plus, dupa cum bine observati, acestia sunt mai maleabili la europenizare. In final vreau sa remarc ca ghetourile musulmane din Europa exista doar din cauza rasismului si intolerantei religioase europene. Nu exista ghetouri su musulmani in SUA.
RăspundeFelix - 04-11-2016
Daca crestinismul intra in criza din cauza unor nou veniti necrestini, inseamna ca Hristos nu e Dumnezeu (sa nu fie) si atunci nu e nici o paguba daca religia europeana se schimba. Daca insa crestinimsul e real, daca Hristos e Dumnezeu, si daca tinem cont de ce ne-a zis (Mergeti la toate neamurile si invatat-i pe ei) atunci ar trebui sa ne bucuram ca vin ne-crestini in Europa. Nu mai trebuie sa mergem noi la ei sa il predicam pe Domnul Hristos, ci vin ei la noi. Si nu trebuie sa Il predicam cu cuvinte, ci cu fapte: "Celui ce cere da-i ... fericiti cei milostivi, ca aceias se vor milui"
Răspundetoma necredinciosu' - 04-11-2016
Multumesc tuturor forumustilor, care s-au ostenit sa-mi comenteze comentariul. Aveti cu totii dreptate. Asa e, cum ziceti voi. Paradoxal, dar adevarat. Ne aflam in fata unei mari dileme, atunci cind e vorba despre imigratia musulmana. Cei dinrte voi , care sinteti pentru primirea de imigranti aveti dreptate pentru ca aplicati preceptele europene derivate din traditia crestina altoita cu iluminism. Deci voi sinteti Europa. Cei dintre voi, care sinteti impotriva, aveti dreptate sa atrageti atentia cu privire la periculozitatea noilor veniti, care se incovoaie sub povara doctrinei islamice, asa cum este ea azi inteleasa in Orientul Mijlociu. Ceea ce nu merge, este sa te chemi intelectual si sa argumentezi cu europenitatea impotriva solidaritatii fata de refugiati. Ce nu merge de loc e sa-i tragi de urechi pe cei ce cred in valorile europene si chiar fac sacrificii primind milionul de refugiati ca ti-ar periclita tie bruma de europenitate cu care te crezi poleita. Ce nu merge chiar de loc, e sa fi intelectual si sa tragi concluzii inainte de a prezenta o analiza temeinica. Paralela intre imperul roman la amurgul sau si Europa de azi e cel putin hazardata. Europa are traditii milenare, si-a dat o structura, are insitutii, are valori etice si legislatia cu care sa le impuna. Sintem 500 de milioane in EU si avem ca. 20 milioane de musulmani, adica 4%. Daca au mai venit 1 milion, asta nu schimba datele problemei. Noi sintem majoritate covirsitoare. Mi se va spune sa fac a plimbarica prin anumite cartiere din Malmö, Paris sau Rotterdam. Aveti dreptate. Concentratia de musulmani, acolo, e coplesitoare. De accea bietii nemti, care si-au asumat valorile europene ne roaga sa vedem problema la nivel european si sa-i rasfiram, pentru a nu forma ghetto-uri, pentru a nu crea lumi paralele. Mi se va spune ca, ei sint mai prolifici decit europenii. Asa-i. Iar in 2050 ei vor fi 10%. Asa-i. Dar vor fi ei aceeasi musulmani, vor crede ei in acelasi islam dogmatic si primitiv , pe care l-au adus cu ei, sau vor arata ami degraba ca musulmancele in mini jupa , care frecventau universitatile din Kabul si Cairo in anii '60. Astea sint intrebarile la care trebuie sa ne raspunda specialistii si intelectualii. Altfel, vom avea pe veci intelectuali , care sa ne sfatuiasca prost, asa cum am mai avut in intebelic si in comunism. Intelectuali , care sa ne impinga la pogrom, poeti care sa scrie ode nationalismului, impotriva multiculturalismului si mai cu seama impotriva corectitudini politice. De la Nistru pin' la Tisa tot romanu a aflat ca , un nou flagel ameninta omenirea. El, ginditorul mioritic, nu mai are voie sa judece liber. Scoala de la Frankfurt i-l zugruma in pasiunile lui intelectuale. Stau numai si ma intreb, unde ati fost si unde sinteti dragi intelectuali ai neamului romanesc cind se discuta despre drepturile comunitatii LGBT in Romania. Cum se face ca , in chestia asta nu am prea auzit vocile lui Patapievici, Plesu sau Liiceanu. Dar und au fost Blandiana sau Traian Ungureanu. Si mai ales de ce nu a fost IPF Daniel de partea LGBT-istilor. Isi trage el oare morala din Livitic , din Deuteronom sau din invataturile lui Iisus. Daca el pune Deuteronomul peste Noul Testament, atunci cum de se numeste Crestin. In concluizie vedem intelectuali romani, care pregatesc, desigur inconstient, terenul pentru urmatoarele pogromuri. Intelectuali care au foarte putina incredere in valorile europene si intelectuali care tac. In felul acesta, norodul va fi tentat a crede ca cei ca Blandiana sint detinatorii unei revelatii divine si ii vor urma. Sau poate mai sint si alti intelectuali, poate unii cu expertiza, unii cu o viziune ceva mai ampla asupra problemei. Sa se faca auziti. PS. Consider islamul a fi o religie toxica, probabil imposibil de reformat. Singura sansa va fi ca noii ajunsi in Europa sa o ia tot atit de mult in serios, precum o facem noi "crestinii" cu a noastra. Pentru asta trebuie ajutati. Daca nu vom reusii sa-i convertim la secularism va fi rau. Aici au dreptate intelectualii nostrii. In Europa de est nu are cine sa-i converteasca la secularism. Europa de est e pe mina popilor.
RăspundeVasile Popa - 04-11-2016
Se vorbeste mult deste invazia musulmana ca fiind un pericol la adresa crestinismului. Anticrestinismul, mai intai pe fata, apoi pe ascuns, a fost practicat de comunitatea evreiasca de multe secole. Marturie sta povestirea scornita despre Isus, Toledot Yeshu, in care acesta este denigrat in modul cel mai sistematic, unii ar considera josnic. Dar crestinismul a intrat cu adevarat in criza incepnd din secolul trecut, cei mai inversunati adversari fiind intelectualli necrestini. Carl Marx, un evreu ateu, in lucrarea Despre Problema Evreiasca, i-a criticat pe evrei ca doresc emanciparea politica in Germania cand de fapt nici crestinii nu erau. Solutia dupa el ar fi distrugerea crestinismului. Unii il acuza chiar si pe Marx de antisemitism. Antisemiti sau nu, in Europa, intelectualli evrei nu cei musulmani au fost cei mai activi impotriva crestinismului. Desi separarea bisericii de stat este in teorie un lucru bun, a permis penetrarea de catre elemente corupte si criminale fara frica de Dumnezeu. Refugiatii musulmani nu sunt in numar suficient ca sa schimbe fata Europei. Credinta crestina a fiecaruia nu tine de credinta altora. Iar daca unii musulmani incalca normele de comportament european, exista un sistem de politie si justitie care sa ii puna la punct.
RăspundeAmerlocu - 04-10-2016
Motto: Vorba lui nenea Iancu: „Cap ai, minte ce-ți mai trebuie?”. Așa e cum zici matale. Multiculturalismul înseamnă respectarea tuturor celorlalt culturi și prezevarea cu orice preț a tuturor identităților culturale. Inclusiv a celei a canibalilor. Problema care le-a scăpat zgubiliticilor ce proclamă această imbecilitate e ca unele din aceste „culturi” sunt total incompatibile cu valorile civilizației noastre. A le respecta identitatea culturala înseamnă să renunțăm la libertate, respectul ființei umane și democrație. Exact asta e problema undamentală a multiculturalismului. Așa ca un exemplu pe înțelesul tău: Islamul le cere dreptcredincioșilor să convertească la islam sau să cucerească prin orice metode teritoriile și populațiile din afara lumii islamice. Adică uciderea aleatorie, tortura, etc. sunt mijloace perfect acceptabile și chiar indicate. Dacă e să respectăm valorile „civilizației” islamice însemnă că trebuie să aceptăm uciderea și tortura. Tot islamul impune supunerea femeii și a copilului față de capul familiei până la nivelul sclavajului. Vedem în rândurile musulmanilior stabiliți în Europa că aceste „principii” și „valori” devin tot mai populare. Că uciderea pentru onoare, bătaia soră cu moartea devin tot mai frecvente. Nu în ultimul rând, legea islamică, Șaria, le impune dreptcredincioșilor musulmani să ignore orice alt sistem legislativ și să impună tuturor celor din jur doar Șaria - sistem legislativ medieval ce recomandă printre altele uciderea cu pietre, mutilarea și alte chestii similare. Preicepuși?
RăspundeSean - 04-10-2016
Bravo nene! Uite aici o reactie pe care ti-ai dorit-o: comentariul tau este "iliescian", in sensul ca dupa tine, multiculturalismul este un principiu bun dar prost aplicat.
RăspundeIoana - 04-09-2016
Stimata doamna, va doriti o Europa "crestina". Bun. De la crestina la crestina va intreb: ce inseamna sa fii crestin? Pentru ca in opinia mea inseamna sa incerci sa traiesti dupa invataturile unui refugiat din Orientul Apropiat care a fost batjocorit, batut si in final ucis la instigarea establishmentului religios al vremii lui. Omul acela a spus lucruri de genul "ceea ce faceti celui mai neinsemnat dintre ai mei mie imi faceti", "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", "nu face altuia ceea ce nu vrei sa ti se faca tie". Nicaieri nu vorbeste despre "noi versus ei". Ce fel de Europa crestina va doriti, doamna? O Europa care sa se inchida iar in nationalism si exclusivism religios? Poate ar trebui sa luati exemplu de la Papa Francisc in ce priveste esenta crestinismului. Ma tem ca filozofia excluderii pe care o practicati e foarte, foarte departe de spiritul christic.
RăspundeLincoln - 04-09-2016
Stimata d-na Papazu ,vorbiti despre o criza insa aceasta criza este analizata de o persoana patimasa,ideologia se pare ca este mai presus decat realitatea.Criza exista,insa a vorbi despre aceasta criza si sa nu pomenesti nimic despre cauzele reale nu cred ca este corect nici academic nici dpdv uman. Despre colonizare nu prea vorbeste nimeni,caci cauza nu reprezinta ceva esential,efectele sunt palpabile,produc tragedii samd.Greselile trecutului trebuiesc asumate de marile puteri si nu numai si Romania are carente la capitolul acesta ... Cauza si efect d-na Papazu,de aici trebuie inceput dialogul,insa se pare ca pentru dv amanuntele acestea sunt nesemnificative. Efectele colonizarilor se resimt,din pacate produc tragedii,produc crize,insa efectele isi au explicatie ca orice experiment.Sociologii pot explica implicatiile colonizarii si implicit dezdaracinarea pe care o simt generatiile post colonizare.Patima nu rezolva aceasta criza,a transforma aceasta criza crestinism vs islam nu are o fundatie reala doar munitie pentru fundamentalisti. Peace&love
Răspundetomica credinciosu - 04-09-2016
Toma, dar de ce tebuie sa fim islamofili? E dreptul meu sa fiu islamofob sau islamoindiferent. De ce nu iei tu la tine acasa o familie de islamisti sa vezi cum e cu multiculturalismu isteric si solidaritatea? Romanii au emigrat si s-au integrat intr-un spatiu cu aceleasi norme, traditii, valori. si nu i-a primit nimeni in centre de cazare pe moca. Daca migrantii erau budisti, animisti, sintoisti sau atei era cu totul altceva. Tribalism national, pogrom, ce aiureli debitate emfazatic. Rezonabil pt tine inseamna sa ii primim pe musulmani, sa le construim moschee, sa inchidem ochii la fundamentalimul lor, sa le facem concesii peste concesii, sa le acordam cat mai multe drepturi(mai multe decat ale noastre), sa nu-i ofensam cu obiceiurile, traditiile si credinta noastre, ca nu-i asa, trebuie sa fii islamofil, xenofil, trebuie sa te sacrifici pentru ceilalti, sa te dedici celorlalti, trebuie sa uiti de tine.
Răspundebogdan - 04-09-2016
Una e respectul tuturor culturilor, fara aere de superioritate coloniala, ca ospitalitate - adica in vizita, in cooperare internationala etc - si la locul lor de bastina, adica in tarile lor de origine, in aria lor culturala, si alta e amestecul fara distinctie, confuz si utopic care se promoveaza acum de stanga cea mai inconstienta si mai radicala caci acest pseudomulticultarilism v-a duce la anihilarea culturilor, atat cele gazda cat si cele exportatoare, intr-un sens. Multiculturalismul a fost o idee buna si generoasa cand s-a inceput, o renuntare la ideea de superioritate a europenilor, a rasei albe daca vrei, a fostilor stapani coloniali, sigur o idee reflexiva si autocritica cum numai europenii de azi sunt in stare - niciun popor musulman, hinduist sau taoist nu s-a complexat in felul asta si s-a pus mai jos! - dar care acum, pe fondul imigratiei astea fara limite, e transformata in bata ideologica oarba, inconstienta, confuza si o inginerie sociala cu efecte devastatoare pe termen mediu si lung...cand o sa ai partide islamice in Suedia, Germania etc, cand Europa, crestina, laica, cum vrei, nu o sa mai fie Europa. Iti garantez ca nu vrei sa traiesti in suburbiile musulmane ale Parisul si ca nu doresti ca fiica ta sa fie batuta sau chiar decapitata pentru fuste scurte si priviri vinovate, chiar daca ai inconstienta juvenila sau spiritul contrarian si/sau ideologic sa crezi ca lucrurile astea nu sunt o problema sau sunt cumva inventate!...Europa nu o sa mai fie la fel cu milioane de musulmani traind intr-o societate paralela, n-o sa mai mergi in fusta pe strada si altele - si sa nu te inseli, daca ai vazut crestini practicanti si dogmatici care te enerveaza, ei asta nu e nimic, musulmanii astia sunt cu totul altceva, la ei nu exista distinctia intre sfera laica si cea religioasa, intre autoritate civila, morala si autoritate religioasa, e cu totul alta mancare de peste Mahomed profetul, legislatorul, generalul si conducatorul care e idealul musulman si Isus fiul, tamplarul, predicatorul si condamnatul la moarte al romanilor!.. Ne trebuie sa ne impacientam acum in Bucuresti, dar cine are urechi sa auda!
Răspundedusu - 04-09-2016
sinteti atit de singulari acolo in romania ! nu, n am citit articolul ; am citit titlul si am vrut sa vad reactiile romania este un stat care a fost construit distrugind multiculturalitatea Transilvaniei poate tocmai de aceea si intelectuali romini sint intelectuali, ptr ca corespund acestei politici statale pe un site care are pretentia de elita (ma rog ,multi comentatori spun asta) am citit zilele astea articole de sustinere si interpretare ,reinterpretare ale celor zise de blandiana si liiceanu; rusinos ! din partea celor doi si a sustinatorilor lor dar, asta este in majoritate ce se cheama popor romin
Răspundeprofesoru - 04-08-2016
H. R. Patapievici a scris un articol extraordinar, "Comunismul american" (apare în volumul "Politice"). Se referă la America, dar Europa e cel puţin la fel de afectată de acest flagel. Cred că a fost primul semnal de alarmă tras în România: "În fond, susţin adepţii corectitudinii politice, cultura şi civilizaţia nealbilor nu doar că nu e inferioară culturii şi civilizaţiei albilor, dar, întocmai cum un african-american e mai frumos, mai suplu, mai plin de vigoare decât un alb de duzină, la fel şi cultura „proaspătă” a ne-albilor e mai valoroasă decât cultura „învechită şi sleită” a albilor." "Mania persecutorie preventivă şi caracterul sistematic al aberaţiei corectitudinii politice, ca şi vocaţia sa de a impune prin terorism intelectual şi agresiune instituţională m-au făcut deodată să înţeleg că pasiunea rectificării limbajului nu e ridicolă şi nici inofensivă. ..adepţii corectitudinii politice pot, într-adevăr, impune ceea ce vor. Programul lor, ca şi cel nazist, este realist: aberaţia poate prinde trup şi poate ucide perfect de bine o societate dispusă să se lase impresionată de propaganda lor. Programul lor...e vast şi universal. El implică, pentru început, transformarea societăţii americane bazate pe fuziune şi integrare (melting-pot) într- societate multiculturală şi multilingvistică ferm compartimentată." "Corectitudinea politică este, în fond, comunismul american. Ea combină perfect tradiţia atenţiei faţă de cuvânt a filosofiei analitice americane cu rasismul egalităţii, care e forma cea mai condensată în care comunismul se poate manifesta. Stilul inevitabil al corectitudinii politice este dictatura furios-resentimentară a minorităţii decretate progresiste, prin procedeele, azi legitimate, ale aberaţiei numite discriminare pozitivă. În anumite medii, În Statele Unite, se va vorbi de faptele tale culturale numai dacă ai norocul să fii sau homosexual, sau femeie, sau negru, sau mexican. În general, e decisiv să aparţii vreunei minorităţi cu identitate agresiv afişată şi care să se fi făcut deja auzită printr-o campanie împotriva dictaturii culturii creştinilor albi."
RăspundeLidia Bradley - 04-08-2016
De accord cu tot ce spuneti, toma necredinciosu', punct cu punct. Ce bucurie sa vedem ca nu e toata tara cuprinsa de panica domnisoarelor de pension, sau a agresorilor de fete voalate, si ca exista si oameni care gandesc principial - eu una am inceput sa-i numar, sunt mai putini decat ceilalti, dar exista, si asta da curaj.
RăspundeLidia Bradley - 04-08-2016
O mare placere mi-a facut sa citesc comentariul dumneavoastra, mrjack! Lamuriti lucruri pe care tot omul de buna credinta si cu reala curiozitate intelectuala ar trebui sa le stie, dar descoperim cu surpriza ca nu e asa. Articolul doamnei Papazu este chiar mai confuz decat cuvantarea doamnei Blandiana. Cele doua doamne vor sa "apere" Europa (EU) daramand-ui principiile si chiar realitatea. Si asta cu atatea citate "pretioase" (La Finkelkraut as fi fost mai prudenta decat d-na MP, el e o personalitate controversata pe teme de rasism chiar...). Trista este orbirea fricii. Explicatiile dumneavoastra pot ajuta pe cei ce stau in cumpana cel putin, caci sustinatorii pozitiilor AB si MP deschisi la argumente rationale nu par a fi.
Răspundeteodor alain - 04-08-2016
incercati sa faceti pe cultul si desteptul, cand, evident, nu e cazul. vorba poetului national -banuiesc ca il dispretuiti- "invartind cuvinte goale..." Nu era necesar sa umpleti hartia cu elucubratiile dvs. D-na a scris un articol admirabil, in care a vrut sa spuna foarte simplu ca arabii si islamul vor distruge europa si ca europenii accepta asta fiindca sint destul de idioti ca sa creada ca toate culturile sint egale, ceea ce este un fals imens. In loc sa apreciati ideea, bateti campii, vrand sa pareti destept. Si inca ceva: antisemitism se refera la evrei, nu la musulmani. ar trebui sa va mirati de dvs, nu de dna.
RăspundeH11 - 04-08-2016
Văd că mulți comentatori ai acestui articol privesc multiculturalismul (luîndu-se după definiția din Wikipedia) ca o adunare ideală în care mai multe culturi se dezvoltă pașnic, respectăndu-se reciproc. Vestea proastă este că acesta e un nou exemplu în care teoria nu corespunde realității. Nu toate culturile sînt pașnice, nu toate culturile sînt capabile de respect reciproc. Nu mă interesează să mi se dea citate din Coran după care islamismul ar fi o religie pașnică în comparație cu creștinismul și alte asemenea mijloace de a falsifica problema. Indiferent de textul cărților sfinte, realitatea de pe teren arată că există comunități de religie musulmană care au ca țel declarat distrugerea celor de altă cultură. Multiculturalismul nu înseamnă să pui mielul și lupul în același țarc.
RăspundeFelix - 04-08-2016
@mrjack: ai pus degetul pe rana. Intr-un registru simuilar asta a facut si toma necredinciosu in postarile sale. Ma dezamageste profund d-na Blandiana. Se plimba ea asa prin Rotterdam (co tot romanul pur etnic) si sufera profund ca nu vede albi pe strada... Ticalosii astia de multicuclturalisti care au primit Romania in EU sa aiba si d-na Blandiana posibilitatea sa se plimbe prin Rotterdam, mai bine o lasa in tara ei pura etnic.
Răspundemrjack - 04-08-2016
Doamna, ma tem ca folositi termeni fara sa aveti, cu tot respectul, idee ce inseamna. Multiculturalismul nu este, asa cum pareti sa credeti dumneavoastra, universalism. Multiculturalismul are ca scop prezervarea diversitatii culturale, inseamna opozitia fata de asimilare culturala. Multiculturalismul inseamna acceptarea existentei a mai multe culturi sub aceeasi jurisdictie, atata tot. Aberatia pe care o promovati, si anume faptul ca multiculturalismul ar fi o forma de totalitarism, din nou denota lipsuri grave. Totalitarismul inseamna faptul ca autoritatea dintr-o jurisdictie nu recunoaste limite ale autoritatii sale. Ce legatura au una cu alta? Comunismul, alta notiune pe care o aduceti in discutie ca egala multiculturalismului, a cautat intotdeauna sa stearga diferentele culturale, sa sustina ca proletarii din orice tara sunt la fel, ca aparteneneta la o cultura sau alta este o marota a minoritatii exploatatoare (adica detinatorii de capital), destinata inrobirii proletarilor, o forma fara fond. ABSOLUT TOATE aceste notiuni sunt contrare premiselor multiculturalismului. Societatile vest-europene pe care le dati drept exemplu sunt in general multiculturale de sute de ani, in orice caz de cu mult timp inaintea actualei crize a migratiei. Asa-zisa "Anglia" din textul dumneavoastra, jurisdictie care se numeste Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, este o societate multiculturala, pe teritoriul sau gasindu-se atat populatia engleza, cat si cele scotiana, irlandeza si welsh, iar legislatia lor recunoaste acest lucru din 1707 de la Actul de Uniune al Angliei cu Scotia (iar pentru Irlanda de Nord de mai tarziu). Spania este o alta jurisdictie dominata de multiculturalism: pe teritoriul sau exista minoritati etnice distincte, de exemplu catalani sau basci. Iesind din Europa, Canada este tara data ca cel mai de succes exemplu al multiculturalismului, fiind dealtfel locul de origine al acestei idei. Pe teritoriul sau coexista canadieni britanici, canadieni francezi si membri ai primelor natiuni, precum si membri ai unor mari comunitati de emigranti. Australia sau Noua Zeelanda sunt la fel. Chiar nu v-ati pus intrebarea: cate dintre societatile multiculturale sunt totalitare? Va spun eu, nici macar una, ba chiar dimpotriva, sunt printre cele mai liberale jurisdictii de pe pamant. Si atunci, de unde si pana unde acest semn al egalitatii? In incheiere, va mai atrag atentia asupra unui lucru: Europa, a se citi Uniunea Europeana, ca la ea va refereati atat dumneavoastra cat si doamna Blandiana, pe care vreti s-o feriti dumneavoastra de totalitarismul multiculturalismului, este o entitate supranationala bazata integral pe principiile multiculturalismului. Dealtfel, UE nici n-ar putea exista altfel, tocmai pentru ca nici un popor membru al Uniunii nu ar accepta sa renunte, de exemplu, la limba proprie in administratie, sau la propriile traditii in favoarea celor ale majoritatii cetatenilor Uniunii, etc. Mi se pare absolut comic sa vrei sa salvezi tocmai Uniunea Europeana de multiculturalism, este culmea absurdului. Dar ma rog, avand in vedere ca ati reusit sa spuneti si ca arabii (care sunt semiti fyi) sunt antisemiti, nu stiu de ce ma mai mira. O zi buna sa aveti.
RăspundeMaria Vasiliu - 04-08-2016
Admirabil articol ! Felicitari !
RăspundeAlinap - 04-08-2016
Va multumesc pentru comentariu si pentru umorul lui. Sunt profund dezamagita de discursul doamnei Balndiana precum si de prezentul articol. Intelectualii nostri nu vad ca frumusetea vietii pe pamant consta in diversitatea lui. Admiram diversitatea in natura, in lumea animalelor, o protejam chiar, dar, diversitatea omenirii este un pericol pentru ca... acesti intelectuali vor numai "Europa noastra, cultura noastra, valorile noastre, religia noastra," etc. care desigur sunt cele superioare tuturora. Acest tip de intelectuali vad multiculturalismul (diversitatea) ca un pericol iar corectitudinea politica (recunoasterea diversitatii) ca incorectitudine politica. Cred ca frica de a se rataci in multiculturalism naste demoni in imaginatia acestor intelectuali cand de fapt, in multiculturalism se gaseste o comoara infinita de cunoastere pe care o putem descoperi bucatica cu bucatica. Diferenta e numai in felul in care fiecare vede multiculturalismul - ca un aspect al diversitatii lumii si frumusetii vietii pe pamant sau ca un "dusman" care incearca sa inghita ce e al tau. De fapt, pana la urma, in fata lui Dumnezeu, suntem toti egali asa diferiti cum suntem.
Răspundetoma necredinciosu' - 04-07-2016
As avea si eu un citat: "CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE Conștientă de patrimoniul său spiritual și moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității; aceasta se întemeiază pe principiile democrației și statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii și creând un spațiu de libertate, securitate și justiție. TITLUL I DEMNITATEA Articolul 1 Demnitatea umană Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată. Articolul 2 Dreptul la viață (1) Orice persoană are dreptul la viață." Ce facem cu acest enunt, cu acest distilat al culturii europene. Declaram drepturile omului ca fiind doar ale europenilor, le declaram divizibile? Dam norvegienilor si suedezilor Premiul Nobel inapoi? Daca e asa cum sustine doamna Papazu, atunci inseamna ca textul de mai sus e maculatura. Dar lucrurile nu pot sta asa. Sintem in fata unei dileme. Ea consta in faptul ca tebuie sa raminem fideli valorilor europene si s-i acceptam pe noii veniti fara a ne sinucide moral, etic si cultural. Refugiatii provin dintr-un spatiu cultural in cadere libera. E adevarat ca ura pentru evrei e in rindul popoarelor musulmane foarte inradacinata, dar nu e inradacinata genetic. E adevarat ca ei arunca homosexualii de pe blocurile din Raqqa. E adevarat ca gradul de dogmatism religios in rindul lor e exasperant si in contradictie cu principiile unui stat laic de tip occidental. Nu e adevarat ca ei nu-si pot schimba atitudinea fata de religie si implicatile ei in viata unei comunitati multiculturale. Sa nu uitam ca, Europa a mai cunoscut terorisme, care nu au descumpanit gindirea europeana si progresul Europei in materie de perfectionare a societatilor noastre. VA FI GREU, DUREROS, DAR NU IMPOSIBIL. Europa a supravietuit doua razboie mondiale cum zeci de milioane de morti cauzate de tribalismele nationale. Ce bun ne-ar fi fost atunci puntintel multiculturalism. Am supravietuit ciuma rosie si am iesit mai tari si mai intelepti. Sa ne descumpaneasca acum a mina de criminali marunti cu conceptii religiose ale sec VII. Diversi ginditori europeni se grabesc sa arunce multiculturalismul la lada de gunoi a istoriei. Dar, sa fi fost el practicat consecvent in vreo tara europeana pina acum? Ce facem cu milioanele de musulmani deja prezenti in Europa. Doresc doamnele Papazu si Blandiana, domnii Traian Ungureanu, Finkelkraut, Mekine si Levy-Strauss sa ne pregatim de progrom? Asta sa fie concluzia gindirii lor? Sper ca nu. Cred ca toti acesti cugetatori europeni sint pe drept alarmati, dar nu au raspunsuri. Atunci, asa sa spuna. Sint sigur ca Europa are resursele necesare sa raspunda si la aceasta provocare in spirit european. Nu avem incotro. Altfel vom renunta exact la valorile, pe care atit de emfatic le declamam. Adbicarea de la spiritul european ar reprezenta capitularea in fata unui islam toxic, care aduce la el acasa numai suferinta. Nu pricepe nimeni ca acest islam nu este nicidecum vital ci mai degraba muribund. In cazul romanilor, problema este daca ne putem tocmai noi permite sa-i respingem a priori pe refugiati fara a ne taia in carnea proprie. Totusi, Romania au produs in ultimii 25 de ani ca. 3 milioane de emigranti. Pai, nu ne scandalizam noi cind ai nostrii sint discriminati, batuti, violati in Italia sau Anglia. Cind romanii sint umiliti in Franta, noua atit de draga. Ne scandalizam si inca pe buna dreptate. Si revendicam raspicat respectarea Cartei drepturilor omului. Dar, daca vrem cu adevarat sa facem parte din familuia europeana, nu ar trebui si noi sa ne comportam solidar acceptind cota noastra de refugiati in loc sa ne tinguim ca rudele sarace si tembele ca, Europa, de odata devenita pentru noi ciuma, ne baga pe git cote in mod arogant. Curios lucru. In criza asta politicienii occidentali afectati de terorism reactioneaza rezonabil, iar intelectualii romani se comporta ca niste domnisoare de pension panicate. Astept cu nerabdare replicile co-forumistilor bine ancorati in europenitate.
RăspundeVasile Popa - 04-07-2016
Desi am apreciat pozitiv discursul Anei Blandiana, am cateva observatii pe marginea comentariului D-mnei Papazu. 1. Antisemitismul european a aparut si s-a accentuat inaintea imigratiei islamice. El tine de relatia dintre evrei si populatia locala. 2. Multiculturalismul este totusi opus internationalismului, globalismului, ori a satului planetar. Tratamentul impotriva xenofobiei pe dos este tocmai o baie de multiculturalism. Numai asa este posibila o vedere mai obiectiva a valorii propriei culturi. 3. De ce se foloseste termenul de Anglia, o mica provincie, in locul Imperiului Marii Britanii? Imperiul Britanic a fost democratic doar pentru englezi, dar totalitar pentru lumea intreaga. Nu intamplator Hitler avea o admiratie pentru acest imperiu. George Orwell a lucrat pentru o vreme in politia imperiala din Burma fiind martor la crime comise impotriva populatiei locale care l-au degustat profund. In 1941 pentru sectia de propaganda BBC a Ministerului Informatiilor pentru doi ani dupa care si-a dat demisia. Ceea ce cred ca i-a folosit mai tarziu. 4. Nu toata istoria se doreste uitata, ci doar cea care nu convine unora. Sa nu uitam ca Holocaustul a devenit istorie impusa prin bulanul politistului iar indocrtrinarea incepe de pe bancile scolii.
Răspundeprofesoru - 04-07-2016
Sunt desigur de acord cu ideile din acest articol de excepţie. O mică observaţie: atunci când vorbim de ostilitatea arabilor faţă de evrei, termenul "antisemitism" nu e potrivit. Asta pentru că şi arabii sunt tot semiţi.
RăspundeFelix - 04-07-2016
Dupa parerea mea exact luciditatea lipseste in discursul doamnei Blandiana.
RăspundeMircea Ordean - 04-07-2016
„Aceleași principii morale, aceeași luciditate și același curaj de care a dat dovadă în timpul comunismului o fac acum să ia poziție de rezistență în fața crizei spirituale a Europei...” Bănui că inclusiv la „22” nu se poate fără parti-pris... Și încă unul de 'licean... corectness'. (dacă greșesc lingvistic îmbinarea, rogu-vă a trece cu vederea...) . Si vous grattez l'intellectuel, vous trouverez l'etre humaine... Surtout aux portes de l'Orient... .
Răspunde