Pe aceeași temă
În 2015 a avut loc comemorarea a 74 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, unde au fost uciși peste 3.000 de români care voiau să ajungă pe cale pașnică din Bucovina de Nord înapoi în țara mamă, ca urmare a pierderii Basarabiei și Bucovinei de către România în fața Uniunii Sovietice, în 1940, ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, din 1939. Anul trecut, când a avut loc comemorarea a 74 de ani, am realizat că în Europa acest incident nefericit din istoria noastră, în care peste 3.000 de oameni au fost uciși cu brutalitate de către trupele sovietice, nu este cunoscut.
Nici în România nu era cunoscut.
Nici în România, fiindcă Uniunea Sovietică a negat aceste crime, nu și le-a asumat și nici nu a permis nicio menționare a lui și nicio discuție cu privire la el. Și de aceea mi s-a părut important să discutăm, să aducem în atenția Europei, a colegilor din Parlamentul European, a factorilor de decizie - și sunt mulți. Anul trecut mă gândisem ce putem face și am luat decizia de a organiza anul acesta, cu ocazia comemorării a 75 de ani, o expoziție în Parlamentul European, pe care am deschis-o pe 5 aprilie. Sunt mulți colegi din Parlament care mi-au spus că au văzut această expoziție zilele acestea, au aflat ceva nou, au înțeles foarte bine ce s-a întâmplat acolo, neștiind până acum ce s-a întâmplat. Cred că trebuie să continuăm să vorbim, cred că trebuie să încercăm poate și o asociere cu evenimentele din Polonia, de pildă masacrul de la Katyń, care este mult mai cunoscut. Dar, pentru a-l aduce în atenția oamenilor din UE, cred că trebuie să facem mai mult și pe latura culturală. Pe mine m-a ajutat foarte mult pentru a înțelege fenomenul de la Katyń vizionarea filmului regizorului polonez Andrzej Wayda, în 2008. De aceea cred că trebuie să ne gândim cum putem susține din bugetul public în România inițiative artistice care promovează evenimentele tragice de atunci. Iar aici, la nivel european, mă gândesc, pentru anul viitor, poate încercăm o asociere cu colegii polonezi pentru a discuta împreună despre Katyń și Fântâna Albă. Fiindcă, chiar dacă la Katyń au murit mai mulți oameni, au fost de ambele părți oameni nevinovați. Oamenii care au murit la Fântâna Albă mergeau pe cale pașnică spre România și brutalitatea cu care sovieticii au acționat a fost aceeași în ambele cazuri. Filmul Katyń l-am văzut la premiera internațională pe care a avut-o la Festivalul de Film de la Berlin, în februarie 2008, premieră care a avut loc în prezența cancelarului Angela Merkel. Deci un regizor cunoscut polonez a făcut un film care este într-adevăr foarte bun, dar care, mult timp după aceea, cu sprijinul aparatului diplomatic polonez, a fost promovat în toată lumea și a adus evenimentele la cunoștința multor oameni.
Cred că este nevoie de desemnarea unui înalt reprezentant al UE pentru Republica Moldova
Oarecum pe aceeași linie, chiar dacă nu neapărat pe același subiect: cum se raportează grupul popular la Ucraina, la Moldova? Există, de pildă, poziții divergente în interior față de continuarea sancțiunilor față de Rusia?
În ceea ce privește sancțiunile, evident, acestea nu pot fi ridicate, pentru că Acordul de la Minsk nu este în totalitate implementat de către Federația Rusă și nu mi se pare că suntem acolo. Deci nu văd o bază pentru ridicarea sancțiunilor în acest moment. Despre problematică în ansamblu, realitatea este că Uniunea Europeană are dificultăți în a gestiona mai mult de o criză majoră în același timp. Iar în timp ce în prima jumătate a anului trecut am fost ocupați cu păstrarea Greciei în zona euro, în condițiile iresponsabilității politice a guvernului condus de Alexis Tsipras la Atena, iată că acum criza refugiaților a căpătat amploarea pe care o cunoaștem azi și factorii de decizie nu au înțeles decât în lunile iulie-august 2015 care este dimensiunea acesteia, care sunt consecințele. Uniunea Europeană trebuie să învețe să gestioneze mai mult de o singură criză în același moment. Vedem asta și în chestiunea Republicii Moldova. În multe dintre discuțiile pe care eu le am cu Serviciul de acțiune externă al UE legate de Republica Moldova mi se spune: „vom coopera cu orice guvern va veni la Chișinău“, însă mie mi se pare că UE trebuie să-și asume un rol mult mai activ în asumarea parcursului proeuropean al Republicii Moldova. Nu ajunge să spui „vom coopera cu orice guvern“. Ce ne facem dacă va veni la putere un guvern sau un președinte pro-rus, care nu dorește apropierea de UE și implementarea Acordului de Asociere care a fost agreat între cele două părți? În acest moment, mecanismul decizional mi se pare prea îngust și fiindcă treapta cea mai înaltă a ierarhiei, înaltul reprezentant european pentru politică externă, are evident dificultăți în a gestiona în același timp numărul mare de state pentru care este responsabil, în multe dintre acestea fiind situații de criză - în Ucraina, Crimeea, vedem acum în Nagorno Karabah, în Republica Moldova cu Transnistria, iată și în Macedonia. Este nevoie de un nivel intermediar între cel mai înalt nivel de decizie și diplomații, funcționarii care își fac treaba într-adevăr foarte bine. Și de aceea pentru Republica Moldova, de exemplu, eu susțin că este nevoie de desemnarea unui înalt reprezentant al UE pentru Republica Moldova, exclusiv pentru Republica Moldova, o persoană care să aibă mandat de la Bruxelles, credibilitate la Bruxelles și să fie recunoscut ca partener de dialog de către factorii de decizie de la Chișinău. O persoană care să poată pune mai multă presiune pe guvernul de la Chișinău pentru a implementa Acordul de Asociere decât o pot face diplomații, decât o poate face o ambasadă. Cred că UE trebuie să desemneze înalți reprezentanți pentru state de interes strategic sau zone de conflict.
Există deschidere și, ca o continuare, sunt diferențe de abordare între principalele grupuri politice pe această chestiune?
Sunt diferențe de abordare. Eu, de exemplu, sunt raportor din partea grupului PPE pentru bugetul UE pe anul următor. Și acum, la începutul anului, am adoptat liniile directoare în Parlamentul European, care este primul pas în vederea elaborării bugetului. Și eu am spus: vecinătatea estică trebuie să fie o prioritate a UE, trebuie să acordăm mai mulți bani pentru a ajuta aceste state în a-și reforma instituțiile. Ca atare, am propus introducerea în liniile directoare a unui amendament care să propună sporirea fondurilor pentru aceste țări și socialiștii au fost împotrivă.
Dar care a fost motivația?
Nu a fost nicio motivație, nu ne-au oferit nouă nicio motivație, dar evident nu vor să facă nimic ce poate deranja Federația Rusă. Vestea bună este că am reușit împreună cu grupul PPE să obținem o majoritate în Parlament, cu sprijinul grupului conservatorilor europenilor și al liberalilor europeni, și am trecut această solicitare în liniile directoare. Asta înseamnă că în luna mai, când Comisia Europeană va veni cu propunerea de buget a anului următor, va trebui să țină cont de ea, să o aibă în vedere și să sporească fondurile pentru aceste țări.
Trebuie să ne asigurăm că Europa rămâne sigură
Există opinia, în legătură cu migrația, dar și cu alte probleme, că una dintre explicațiile principale ale creșterii partidelor extremiste de dreapta este că zona conservatoare, PPE, a intrat într-un blocaj al corectitudinii politice, al retoricii publice, care contrazice flagrant ceea ce văd oamenii la nivelul străzii. Pe acest teren, lăsat liber, s-au poziționat toate aceste formațiuni. Există dezbateri pe acest subiect în interiorul grupului popular?
Da, tot mai mult în ultima perioadă. Ceea ce aceste partide propun, evident, nu funcționează în realitate, o știm, o putem discuta concret ‒ pe economie, pe securitate. Pe de altă parte, nici socialiștii nu acordă acum, pe tema emigrației, nici o importanță conceptului de securitate. Pe când noi, Partidul Popular European, facem asta. Pentru noi siguranța cetățenilor este prioritatea zero. Noi spunem: indiferent ce se face în gestionarea crizei migrației, trebuie să ne asigurăm că Europa rămâne sigură. Tocmai de aceea cred că stânga și partidele social-democrate au pierdut foarte mult la ultimele alegeri cam peste tot, fiindcă nu au o abordare corectă, echilibrată, totodată hotărâtă și tranșantă. Oamenii vor să vadă că politicienii le garantează siguranța. Dacă nu, se va crea o ruptură între partidele tradiționale de centru stânga și de centru dreapta și votanți, și atunci vor câștiga populiștii. Dar cred că Europa și oamenii politici responsabili au înțeles nevoia de a acționa cu mai multă fermitate pentru combaterea terorismului. Cum spuneam, nu e posibil să nu ai dreptul să faci percheziții între ora 21 și 5 dimineața. Știm în Bruxelles care sunt moscheile în care predică imamii radicaliști, știm care sunt cartierele în care are loc trafic de arme, trafic de droguri, trafic de ființe umane, în care stau persoane suspecte. În materie de terorism trebuie acționat pur și simplu cu mai multă fermitate.
