Inconștiența PNL

Ne tot gândeam de vreo doi ani: ținând seama de explozia naționalismului și a populismului în mul­te țări din Europa, oare să fie România o oază de moderație politică? Să fi devenit românii și mai ales partidele politice importante niște modele de înțelepciune și liberalism, atunci când unii le con­si­deră pe acestea datate? Ei bine, nici chiar așa! Ia­tă că am intrat și noi „în rândul lumii“ – mai târ­ziu, ce-i drept, dar sănătos: nu-i de lepădat re­deș­tep­tarea politică a unui ins, care prin anii ’90 se poza cu portretul lui Codreanu în spate, care pac­tiza cu Virgil Măgureanu mai apoi și care, azi, adu­ce o mare contribuție la filosofia politică mondială prin conceptul de „insurecție civică“! Mai serios și mai grav e că insul – l-am numit pe Marian Mun­teanu – a fost preluat de „marele“ PNL, de­ve­nind candidatul acestui partid la Primăria Capi­ta­lei. Căci – se ne înțelegem – dacă d-l Munteanu ar fi candidat în nume propriu cu formațiunea sa, nu am fi avut nicio obiecție. Într-o democrație au vo­ie și extremiștii – cât timp „insurecțiile lor civice“ rămân pașnice – să candideze. Dar o candidatură a lui Munteanu în numele și sub sigla unui partid liberal, membru în PPE și unicul reprezentant major al dreptei moderate, asta-i de neînchipuit! Să luăm ca exemplu această afirmație, făcută în emi­siunea din 28 martie de la Realitatea TV:

„Asta [presupusa persecutare a românilor în pro­pria țară, n.n.] pentru că om fi noi [românii, n.n.] o majoritate în România, dar în structurile legis­lative și în zonele de decizie suntem o mi­no­ri­ta­te. Poate că este timpul ca acest raport să se schim­be și să reflecte în mod corect realitatea aces­tei țări“.

În consecință, PNL ar trebui să se mobilizeze pen­tru a începe chiar cu președintele Iohannis epu­ra­rea etnică din „structurile de decizie“, pentru ca să „reflectăm corect“ realitatea acestei țări! Ce alt­ceva poți spune decât că liderii acestui partid sunt inconștienți!

Mă îndoiesc mult că Marian Munteanu va câștiga ale­gerile. Oricât ar miza el pe naționalism și or­to­do­xie, contracandidata sa de la PSD, Gabriela Fi­rea, are toate șansele să obțină o victorie clară, mai ales că va fi probabil vorba despre un singur tur de scrutin. De fapt, PSD, care are un electorat si­gur și disciplinat, a câștigat întotdeauna alegerile bucureștene (ca și pe cele prezidențiale) la primul tur de scrutin. La al doilea tur (pe vremea când acesta exista în Capitală), fie a pierdut, fie, dacă a câștigat, s-a bazat pe un „independent“, precum So­rin Oprescu. Oricum, miza pentru PSD este foar­te mare și nu e numai politică, ci și ideologică: da­că Marian Munteanu nu va fi retras, PSD și d-na Firea pot susține liniștit și chiar credibil că ei apă­ră democrația și valorile societății deschise îm­po­triva unui pseudo-liberalism de dreap­ta care le-a trădat.

Probabil că, de fapt, șefii PNL nici nu se așteaptă ca Marian Munteanu să ajun­gă primarul Capitalei. (Chiar îl ve­deți în postura de a trebui să rezolve pro­blemele transportului public?) Ei speră, prin candidatura lui și printr-un rezultat, să spunem onorabil, la ale­geri, să promoveze pentru alegerile ge­nerale din toamnă o versiune po­pu­list-naționalistă, eventual cu accente șo­vine, a „liberalismului“ lor. Dacă i-a mers lui Viktor Orbán în Ungaria, de ce nu le-ar merge și lor cu ajutorul lui Marian Munteanu, în România?

Nu se poate contesta că un vânt na­țio­nalist-șovin bate în Europa, ajun­gând în rafale și în Europa Centrală și de Est. Măcar cei din Vest au un fel de ar­gument, extras din realitate: emi­gran­ții. Am arătat părerea mea în această privință într-un articol din nu­mărul trecut. Noi însă emigranți nu avem și nici nu cred că vom avea mai mult de câteva mii. Avem însă mi­li­oa­ne de emi­granți români în UE, care, da­că vântul despre care vorbim s-ar transforma în furtună, ar fi printre pri­mii care să fie scoși țapi ispășitori. Așa­dar, a face pa­ra­dă de antieuropenism, propunând, de exemplu, ca străinii să nu mai de­țină pământ în România (cum l-am auzit propunând pe MM), e distructiv sub raport național și mai ales „na­țio­nal-liberal“. De asemenea, e distructiv să facem paradă de ca­pi­ta­lul româ­nesc, chipurile obijduit de cel străin, atunci când știm că multe din­tre cele mai mari „tunuri“ anchetate de DNA au avut legătură cu con­trac­te­le cu sta­tul ale unor firme românești.

S-ar părea, așadar, că ne apropiem cu pași rapizi de un scenariu asemănător ce­lui din 2000: pe de o parte, un PSD etern nereformat, corupt până la mă­du­vă, dispus la nevoie să blocheze jus­ti­ția pentru a-și salva de închisoare mem­­bri importanți; de partea cea­lal­tă, un PNL (nici el foarte „curat“) în­cli­nând spre extrema dreaptă prin de­semnarea lui Marian Munteanu. Nici mă­car nu mai poți vorbi, în această si­tuație, despre „răul mai mic“, ci des­pre un dezastru tot mai mare și pre­tu­tindeni.

Firește, s-ar putea totuși ca Marian Mun­teanu să fie retras în ultimul mo­ment. Dacă nu, s-ar putea să piardă la scor și PNL să considere că nu poate de­fila în continuare cu un loser. Exis­tă însă, mai ales privind postările și în general mediul online, un fel de su­pă­rare pe orice moderație, pe orice ra­țio­nalitate. Execuțiile verbale sumare, in­dignările factice, exagerările uriașe, ma­nipularea datelor statistice, anti­eu­ropenismul, ura pentru liberalismul au­tentic sunt la modă. Nu lipsesc pro­pu­neri pentru măsuri radicale îm­po­triva musulmanilor din Europa, a imi­granților in corpore, a ateilor, a so­cia­liș­tilor, a liberalilor, a homosexualilor etc. Forme obtuze de ortodoxism sunt promovate insistent și cei care le pre­iau reacționează violent – deocamdată numai pe Facebook – la orice opoziție. Au mare succes dacopații, adversarii vac­cinării, conspiraționiștii de toate ge­nurile. Pe un fond de erupție a ig­no­ranței, de declin al educației solide și de spaime întreținute de politicieni ex­pirați, în disperată căutare de elec­torat, cine știe, „soluția miracol Ma­ri­an Munteanu“ s-ar putea să aibă un anume succes electoral.

În această situație, care ar putea de­ve­ni critică, o răspundere uriașă apar­ți­ne președintelui Iohannis. E bine că aces­ta s-a disociat cumva de alegerea lui MM în poziția de candidat PNL. Nu es­te însă destul: președintele are da­to­ria ca, în cazul în care PNL va con­tinua pe acest drum dezastruos pentru li­be­ra­lismul românesc și dreapta mo­de­ra­tă, să denunțe clar o candidatură care vine împotriva toturor prin­ci­pii­lor pe care se bazează programul său pre­zidențial. Dacă nu o va face și grupul care l-a ales pe Munteanu va defini li­nia PNL și în viitorul imediat, pre­șe­din­tele va trece în istorie drept mi­no­ri­tarul german care a redeschis poarta ex­tremei drepte șovine în Ro­mânia.