De același autor
În ultima perioadă s-a vorbit foarte mult despre Doctrina Obama privind Orientul Mijlociu, interviul pe care președintele american l-a acordat publicației The Atlantic punând și mai multă presiune pe deja tensionatul parteneriat dintre Washington și Riad. Ideea că statele din Golf se bucură de protecția SUA, preferând statutul de free riders, a stârnit nemulțumirea oficialilor și a analiștilor saudiți, deranjați de ușurința cu care partenerul american a trecut cu vederea aportul regatului la dezvoltarea și succesul acestei alianțe.
La șapte decenii de la întâlnirea dintre Ibn Saud, fondatorul statului saudit modern, și președintele Roosevelt la bordul USS Quincy, modul în care actualul lider de la Casa Albă descrie relația Washington – Riad nu este departe de adevăr: It is complicated! Acest parteneriat nu a fost niciodată simplu și lipsit de tensiuni, criza petrolului din 1973 fiind doar un exemplu. Pe de altă parte, nu îi pot fi ignorate succesele: cooperarea din Afghanistan împotriva Uniuni Sovietice sau eliberarea Kuweitului, interesele celor doi parteneri fiind de cele mai multe ori complementare.
Ce s-a schimbat între timp este spiritul de conservare care domină regimul saudit, preocupare reflectată în toate deciziile luate la Riad. Contextul regional actual și provocările economice și sociale cu care se confruntă regatul în plan domestic fac ca dinastia Al-Saud să se simtă mai vulnerabilă ca oricând. Faptul că aliatul american nu se ridică la nivelul așteptărilor crește neliniștea Casei Regale. Apropierea SUA de Teheran și recentul îndemn al președintelui Obama adresat monarhiilor din Golf de a „împărți” regiunea cu Iranul au fost percepute de Riad drept un semn de șubrezire a alianței. În plus, modul în care fostul președinte egiptean Hosni Mubarak a fost abandonat de SUA a nemulțumit și alertat Arabia Saudită, îngrijorată că statutul de aliat cheie nu mai reprezintă o garanție pentru a beneficia de susținerea americană.
Dincolo de frustrările leadership-ului de la Riad, vizita lui Barack Obama nu este motivată de nevoia de justificare și explicare a deciziilor privind Orientul Mijlociu luate de administrația pe care o conduce. Aflat la final de mandat și la ultima întâlnire cu liderii din Golf în cadrul unui summit SUA-CCG, prezența sa în „adăpostul leului” reprezintă o ocazie de a spune lucrurilor pe nume și de a aborda teme sensibile precum drepturile omului și procesul de reformă și democratizare, subiecte pe care administrația americană a preferat să le evite până acum. Însă dincolo de discuțiile privind Iranul, Siria sau lupta împotriva grupărilor teroriste, asupra cărora există evidente diferențe de opinie, începerea unui dialog referitor la direcțiile spre care se poate îndrepta acest parteneriat indispensabil se dovedește a fi imperativă.
Departe de a fi la final, alianța americano-saudită are nevoie de o recalibrare care să reflecte interesele actuale ale partenerilor și să ofere soluții viabile pentru provocările cu care se confruntă, după cum recunoaște și Prințul Turki Al-Faisal, fostul șef al serviciilor secrete saudite. Construit inițial pe principiul petrol pentru securitate, parteneriatul respectiv nu mai poate funcționa în baza unei dependențe care și-a pierdut din actualitate. Emanciparea Arabiei Saudite din punct de vedere militar și nivelul de dezvoltare la care a ajuns, dar și diversificarea resurselor energetice la care Washingtonul are acces impun o regândire a cooperării dintre cele două state. SUA nu mai poate juca rolul de gardian al regiunii, iar Arabia Saudită trebuie să considere adoptarea unor strategii menite a încuraja coeziunea întregii regiuni. În plus, având în vedere complexitatea provocărilor, dezvoltarea unei arhitecturi multilaterale care să includă și alți actori precum state NATO, Rusia și China este vitală.
La începutul anului viitor o nouă administrație se va instala la Casa Albă, dar alianța americano-saudită este una dintre moștenirile care se transmite de la un președinte la altul. A aștepta însă transferul de putere de la Washington în speranța unei reîntoarceri la un nivel anterior de cooperare ar fi o strategie greșită din partea Riadului. Indiferent de rezultatul alegerilor din noiembrie, dialogul Washington – Riad se îndreaptă ireversibil spre o nouă etapă, direcția acestui proces fiind atât o consecință a raporturilor bilaterale, cât și a dinamicii regionale.
