Rezolvarea dilemei de securitate a Ucrainei

Berlinul, Bruxellesul și Washingtonul ar trebui să vadă Intermarium nu ca pe un competitor sau ca pe o bătaie suplimentară de cap, ci ca pe o șansă pentru Europa de Est și regiunea Mării Negre de a se integra într-o structură de securitate, chiar dacă doar temporară, suficient de cuprinzătoare.

Andreas Umland 03.05.2016

De același autor

 

O cauză principală a recentei escaladări a ten­siunilor din Europa de Est este absența unei struc­turi de securitate eficientă, care să cu­prindă țări fragile din punct de vedere militar, precum Moldova, Georgia sau Ucraina. În timp ce opinia pu­blică din Ucraina a făcut re­cent o întoarcere de 180 de grade, de la respingerea ideii de NATO la acceptarea aces­teia, Alianța nu va fi pregătită să se extindă prea curând spre Est. Chiar dacă o viitoare ex­tindere a Alianței ar fi po­si­bi­lă, confruntarea dintre Ucrai­na și Rusia, precum și poziția antioccidentală a Moscovei ar trebui să se reducă semnificativ pentru ca acest lucru să se întâmple. În ultimul timp, a fost vizibil efectul opus: cu cât Kremlinul s-a arătat mai agresiv, cu atât NATO s-a arătat mai reticentă în a-și deschide ușile către noi membri aflați în conflict cu Moscova.

 

În aceste condiții, cel mai bun pariu pentru Ucrai­na (și Georgia și Republica Moldova) ar putea fi acela de a conlucra pentru rea­du­cerea la viață a unui vechi plan polonez de­numit „Intermarium“ – o alianță a țărilor lo­calizate între Marea Baltică și Marea Neagră. După primul război mondial, Polonia și alte sta­te care abia își câștigaseră independența s-au găsit într-o situație delicată, aflate fiind între Imperiul Rus/Sovietic și Germania. Aceas­tă situație a condus la ideea unei coaliții între teritoriile pe care Germania le numea Zwis­chen­europa. Planul nu a fost implementat în se­colul al XX-lea, în prezent însă un Inter­ma­rium ar putea ajuta la integrarea unor țări pre­cum Ucraina într-o structură inter­na­țio­nală de securitate. O idee de acest fel nu este populară doar în Ucraina, ci și în Polonia, un­de președintele Andrzej Duda a adus-o în dis­cuție recent.

 

Fără îndoială, conceptul originar de Inte­r­marium nu mai este, în prezent, nici aplicabil, nici necesar. El descria odată o federație a sta­telor din Europa Central-Estică și de Sud-Est, care să aibă atribuții într-o varietate de do­menii, incluzând comerțul, infrastructura, eco­nomia și știința. Dar extinderea UE, acor­durile acesteia de stabilitate în Balcanii de Vest și acor­du­rile de asociere pentru par­te­nerii din Est se ocupă de cele mai multe dintre aceste ches­tiuni. Deși nu conțin pro­mi­siunea aderării, aceste tratate implică un proces gradual de incluziune, pentru Ucraina, Moldova și Georgia, în sferele economice, politice, nor­ma­ti­ve și legale ale Uniunii Euro­pene. Aceste acorduri de asociere, precum și Parteneriatul Estic și alte programe speciale deja leagă sau vor lega în curând Chișinăul, Kievul și Tbilisi, într-o varietate de feluri, de ță­rile membre ale UE.

 

Totuși, aceste programe ale UE și ale altor ins­tituții internaționale nu au în vedere pro­vo­cările fundamentale de securitate ale Geor­giei, Moldovei sau Ucrainei. Așadar, aceste sta­te ar trebui să fie racordate la un Inter­ma­rium gândit ca organizație regională pentru apărare reciprocă împotriva Moscovei. O co­o­perare de acest fel deja există, la nivel bi­la­te­ral și câteodată multilateral între, de exem­plu, Ucraina, Polonia și Lituania. În general, există multe puncte comune între republicile post-sovietice din Caucazul de Sud, cele din Europa de Est și statele baltice, iar acestea con­duc deja la o cooperare semnificativă în pre­zent. Potențiale țări membre ale unui Inter­marium ar putea fi: Azerbaidjan, Bulgaria, Es­to­nia, Georgia, Letonia, Lituania, Republica Mol­dova, Polonia, România și Ucraina. În Slo­va­­cia, Cehia și Ungaria o viitoare schimbare a politicii interne ar putea să creeze sprijinul ne­ce­sar pentru participarea acestor state într-un Intermarium. Mai mult decât atât, un ase­me­nea pact ar beneficia de o simpatie con­si­derabilă peste tot în Scandinavia și în Balcanii de Vest.

 

Atacul Moscovei asupra Ucrainei a intensificat doar sentimentele deja existente de solidaritate reciprocă între aceste națiuni - fie că sunt sau nu în NATO. Anexarea Crimeei de către Rusia, în martie 2014, a adus și Tur­cia în joc, din moment ce tătarii din Crimeea sunt strâns înrudiți cu turcii și s-au opus pu­ternic includerii lor în Rusia. Soarta populației turcice din Crimeea atinge un punct sensibil din istoria relațiilor ruso-turce. În ultimii 25 de ani, tătarii din Crimeea au devenit supor­teri înfocați ai Ucrainei ca stat suveran și cămin ospitalier pentru minorități etnice. De la sfârșitul lui 2015, intervenția Kremlinului în Siria, sancțiunile economice și retorica beli­coasă împotriva Turciei au afectat puternic relațiile dintre Moscova și Ankara. Turcia este deja legată de Azerbaidjan, una dintre țările po­tențial membre ale Intermarium, prin Acor­dul de Parteneriat Strategic și Sprijin Reci­proc, și și-a îmbunătățit recent cooperarea cu Ucraina. Așadar, Ankara ar putea, de ase­menea, să fie convinsă să se alăture.

 

Berlinul, Bruxellesul și Washingtonul ar trebui să vadă Intermarium nu ca pe un competitor sau ca pe o bătaie suplimentară de cap, ci ca pe o șansă pentru Europa de Est și regiunea Mării Negre de a se integra într-o structură de securitate, chiar dacă doar temporară, su­ficient de cuprinzătoare. Pe parcursul anilor următori, NATO și UE nu vor putea și nu vor dori să ofere asigurări de securitate credibile națiunilor din Zwischeneuropa și din Caucazul de Sud. În aceste condiții, un pact de ajutor re­ciproc între aceste state și prietenele lor membre NATO este cea de-a doua cea mai bună opțiune pentru Ucraina de a se integra, în­tr-o anumită măsură, pe plan internațional. Prin promovarea creării unui Intermarium, Occi­dentul va externaliza răspunsurile la anu­mite întrebări spinoase în legătură cu dublul rol al acestuia de promotor înflăcărat al demo­crației în lume și, pe de altă parte, furnizor ezitant de securitate pentru Europa.

 

Articol publicat prima dată de Atlantic Council’s Ukraine Alert.

Traducerea din limba engleză: Maria Măgurean.

 

* Andreas Umland este cercetător principal al Institutului pentru Cooperare Euro-Atlantică din Kiev și editor general al seriei de cărți Politică și societate sovietică și post-sovietică, distribuită în afara Europei de către Columbia University Press.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22