Insolvenţa partidelor impune campania cu banii bugetului

Noua schemă de finanţare a campaniilor pentru alegerile locale pare să dea şanse egale candidaţilor, indiferent de forţa fi­nanciară a partidului, alianţei sau a per­soanei, cum e cazul in­de­pendenţilor. Su­mele care pot fi cheltuite în campanie au fost li­mi­tate printr-un algoritm ca­re ţine cont de tipul lo­ca­lităţii şi de fotoliul râvnit. Mai mult - nimeni nu poa­te cheltui pe traseul cam­pa­niei electorale sume care să depăşească banii cu care par­tidul sau candidatul a in­trat în luptă. Există deci plafoane care nu sar de totalul con­tr­i­bu­ţiilor înre^­gis­trate. A dispărut posibilitatea de a primi bani cash, totul trece prin con­tul bancar. Aşa încât cei mai mulţi bani care se vor arunca în lupta electorală vor fi cei chel­tuiţi pentru lista de consilieri ge­nerali din Bucureşti, anume 525.000 de lei (peste 117.000 de euro). Partidele care vor reuşi să obţină mai mult de 3% din vo­turile ex­primate vor putea recupera su­mele chel­tuite, în limitele impuse de lege, evident, pe baza facturilor care să justifice banii. Ceea ce pare un criteriu logic, me­nit pro­ba­bil să stăvilească risipa banului public prin veştejirea entuziaştilor care ar sări în luptă, fără şanse, dar cu senzaţia că n-au nimic de pierdut deoarece pot recu­pera cheltuiala de la stat. Totuşi, riscul de a nu obţine peste 3% din sufragii i-ar pu­tea de­mobiliza pe unii candidaţi inde­pen­denţi, care ar fi putut avea şansa de a cuceri vo­turile cetăţenilor.

Nu toate cheltuielile campaniei sunt ram­bursabile, ci doar facturile de publicitate în mass-media, de personal, chiriile şi bo­nurile de benzină. Dispar astfel punguţele cu pomeni lăsate la poarta sau la uşa alegătorului, ală­turi de me­saje. Vor dispărea şi dis­tracţiile cu mititei sau pa­nourile uriaşe din care zâm­beau ademenitor fa­vo­riţii marilor partide.

Dacă vor cere statului ram­bursarea cheltuielilor, par­tidele sau independenţii nu vor avea voie să atragă sume suplimentare din alte sur­se, adică de la sponsori. Această restricţie nu oferă doar un teren de joc mai corect şi mai curat pentru competitori, ci în­cearcă să evite împotmolirea ulterioară în ghearele nemiloase ale sponsorilor cu in­terese precise faţă de banii primăriilor.

Algorimul de evaluare a sumelor permise pentru a fi cheltuite porneşte de la salariul minim pe economie, de 1.050 lei. Astfel, 1.050 de lei va primi fiecare listă de can­didaţi la consiliul local al unei comune, 3.150 lei pentru lista de candidaţi la con­siliul local al unui oraş, 5.250 lei pentru lista de candidați la municipiu, 31.500 lei pentru municipiile reşedinţă de judeţ şi 52.500 lei pentru lista la consiliul de sec­tor din Bucureşti. E mult, e puţin? Greu de spus, însă lectura listelor de cheltuieli oca­zionate de alegerile locale din 2012 ara­tă că, pe ici, pe colo, unii au cheltuit chiar mai puţini bani şi totuşi au fost aleşi. E cazul unui candidat din comuna Fundeni, căruia alianţa care-l susţinea i-a pus la dispoziţie fabuloasa sumă de 50 de lei şi a reuşit să devină, cu aceşti bani, consilier local. Ce-o fi în culisele acestui succes, că au fost presiuni politice, o echipă de suc­ces ori a funcţionat maşinăria de pomeni, nu contează când e vorba de cifrele ofi­ciale.

Vom avea deci alegeri locale unde banii vor fi drămuiţi cu atenţie, în speranţa recuperării. Partidele mari sunt interesate de rambursarea banilor de către stat, de­oa­rece aproape toate sunt înglodate în da­torii. Au cheltuit sume imense, au rămas cu datorii şi nu şi-au plătit furnizorii de servicii. Practic, partidele mari sunt în in­solvenţă, dacă procedura s-ar aplica sferei politicului. Alegerile din 2012 au lăsat găuri mari în bugetele fragil şi ceţos cons­truite ale partidelor: PSD a avut conturile blocate pentru datorii de peste 7 milioane de euro, iar partidul de dreapta, PNL, are obligaţii de plată faţă de creditori care de­păşesc 6 milioane de euro. Aşa se explică de fapt capitularea în faţa rigorilor finan­ciare propuse de noile reglementări ale cam­paniei electorale. Rămâne însă des­chi­să întrebarea dacă partidele vor respecta legea, cu rigorile ei, şi dacă vor evita sponsorii interesaţi de contracte cu pri­mă­riile. Controlul ulterior va fi probabil mai sever, dată fiind lipsa ambiguităţilor din lis­ta cheltuielilor rambursabile.