De același autor
1. Niciodată în peste 25 de ani, nu a fost mai limpede că administrația locală este profund măcinată de fenomenul corupției. Potrivit Expert Forum, 111 primari au probleme cu DNA și 347 cu ANI, iar o treime dintre președinții de consilii județene au probleme asemănătoare. Practic, cu câteva excepții care țin mai degrabă de calendarul DNA decât de integritatea aleșilor locali, toți primarii marilor orașe au fost arestați sau nevoiți să își părăsescă funcțiile pentru că aveau dosar la DNA. După ce s-a vorbit ani de-a rândul cu sau fără noimă despre „disoluția autorității statului“, asistăm în prezent la o disoluție reală a administrației publice, prăbușită sub povara propriei corupții. Nicio măsură consistentă de transparentizare a actului administrativ nu a fost adoptată, dimpotrivă, tendința evidentă în parlament este să protejeze aleșii locali și naționali de anchete și să dilueze legislația privind integritatea până la irelevanță. Această ofensivă calificată de ministrul de Justiție, Raluca Prună, drept „restaurație“ are loc în condițiile în care același parlament evită de aproape o lună să adopte legislația privind achizițiile publice, refuzând astfel să pună în aplicare directivele europene.
2. Politic, niciodată dominația PSD nu a fost mai covârșitoare. PSD, ca principal reprezentant al establishment-ului administrativ de 25 de ani, este beneficiar al alegerilor într-un singur tur de scrutin, care îi favorizează pe cei aflați în funcție. În plus, același PSD are la dispoziție un „bonus“ de peste 550 de primari care au beneficiat de ordonanța neconstituțională Ponta/Dragnea de legalizare a traseismului și care au rămas în funcție, dacă nu au fost între timp ridicați de DNA. Opoziția s-a adaptat rapid la situație și, în pofida unor proteste neconvingătoare, a acceptat-o din dorința de a-și prezerva propriile feude. Liviu Dragnea a făcut din cucerirea cât mai multor primării și consilii județene un obiectiv strategic al PSD și beneficiază de susținerea activă a guvernului central sau, cel puțin, a grupului de putere din jurul ministrului Dezvoltării, Vasile Dâncu, ceea ce este același lucru. PNL s-a resemnat la rolul de a-și păstra cele câteva orașe în care mai are control. Duse sunt vremurile din 2004 când Alianța D.A. a lansat o ofensivă agresivă pentru cucerirea marilor orașe, trimițând la bătaie cele mai grele nume din partid. Acum, PNL a ținut-o din bâlbâială în bâlbâială și cel mai bun exemplu este candidatura cea mai importantă, cea de la București, unde nu a reușit să propună un nume decent decât după două erori monumentale numite Bușoi și Marian Munteanu.
3. Niciodată candidații nu au fost mai anonimi. Sub amenințarea DNA, greii, mari baroni politici și partenerii lor de căpușare a banilor publici s-au retras în umbră, de unde trag sforile. Chipurile noi propuse de partide nu reprezintă și politici noi sau moduri noi de a face administrație. În aceste alegeri locale avem de-a face cu o invazie fără precedent de oameni de paie, împinși în fața alegătorilor pe post de paravan al grupurilor de interese obscure. Nimeni nu crede serios că Gabriela Firea va avea vreo putere reală ca primar general și că deciziile importante privind administrația Bucureștiului vor fi lăsate în seama ei. Firea este un paravan pentru adevăratele centre de putere, care vor continua ca și până acum să facă legea în București, în totală impunitate. Fenomenul depășește însă granițele Bucureștiului, pentru că îl vedem reprodus în majoritatea marilor orașe, unde partidele s-au raliat în spatele unor cvasi-necunoscuți care candidează ca „independenți“, dar care sunt bine conectați la rețelele politico-lucrative locale. Cine își imaginează că PSD va lăsa, de exemplu, Constanța pe mâna surogatului de Mazăre, Decebal Făgădău, își face iluzii. Mafia lui Mazăre va continua să dețină controlul celui de-al doilea oraș al țării. Din acest punct de vedere, trebuie să remarcăm că PSD este din nou cu câteva mutări în fața PNL, având o strategie coerentă de acaparare a principalelor centre de putere din țară.
4. Niciodată prăpastia dintre aspirațiile de schimbare ale alegătorilor și agenda politicienilor nu a fost mai mare. Cu toate acestea, soluțiile-alternativă la sistem n-au căpătat consistență din punct de vedere politic. Elanul post-Colectiv nu s-a concretizat, revoluția civică nu a avut loc, la fel cutremurul moral. Dimpotrivă, cazul „integrului“ Ciprian Ciucu, care a abandonat cauza antisistem la prima ofertă primită din partea PNL, este un exemplu de eșec al mișcărilor alternative. Speranțele învestite într-un candidat precum Nicușor Dan sunt mai degrabă expresia exasperării și, ne temem, la fel ca în cazul lui Ciucu, sunt rău plasate. Ceea ce nu înseamnă că nemulțumirea nu este larg răspândită. Această nemulțumire se va măsura concret în prezența la urne, care se anunță una dintre cele mai scăzute.
