Alegeri locale în umbra grupurilor de interese

1. Niciodată în peste 25 de ani, nu a fost mai limpede că administrația locală este profund măcinată de fenomenul corupției. Potrivit Ex­pert Forum, 111 primari au probleme cu DNA și 347 cu ANI, iar o treime din­tre președinții de consilii ju­dețene au probleme ase­mă­nătoare. Practic, cu câteva ex­cepții care țin mai degrabă de calendarul DNA decât de integritatea aleșilor locali, toți primarii marilor orașe au fost arestați sau nevoiți să își pă­răsescă funcțiile pentru că aveau dosar la DNA. După ce s-a vorbit ani de-a rândul cu sau fără noimă despre „disoluția autorității sta­tului“, asistăm în prezent la o disoluție rea­lă a administrației publice, prăbușită sub po­vara propriei corupții. Nicio măsură con­sis­tentă de transparentizare a actului ad­mi­nis­trativ nu a fost adoptată, dimpotrivă, tendința evidentă în parlament este să protejeze aleșii locali și naționali de anchete și să dilueze le­gislația privind integritatea până la irelevanță. Această ofensivă calificată de ministrul de Jus­tiție, Raluca Prună, drept „restaurație“ are loc în condițiile în care același parlament evi­tă de aproape o lună să adopte legislația pri­vind achizițiile publice, refuzând astfel să pu­nă în aplicare directivele europene.

2. Politic, niciodată dominația PSD nu a fost mai covârșitoare. PSD, ca principal reprezentant al establishment-ului admi­nistrativ de 25 de ani, este be­neficiar al alegerilor într-un singur tur de scrutin, care îi favorizează pe cei aflați în func­ție. În plus, același PSD are la dispoziție un „bonus“ de pes­te 550 de primari care au be­neficiat de ordonanța necons­tituțională Ponta/Dragnea de legalizare a traseismului și ca­re au rămas în funcție, dacă nu au fost între timp ridicați de DNA. Opoziția s-a adaptat rapid la situație și, în pofida unor proteste neconvingătoare, a acceptat-o din dorința de a-și prezerva propriile feude. Liviu Dragnea a făcut din cucerirea cât mai multor primării și consilii județene un obiectiv stra­te­gic al PSD și beneficiază de susținerea activă a guvernului central sau, cel puțin, a grupului de putere din jurul ministrului Dezvoltării, Va­sile Dâncu, ceea ce este același lucru. PNL s-a resemnat la rolul de a-și păstra cele câteva orașe în care mai are control. Duse sunt vre­murile din 2004 când Alianța D.A. a lansat o ofensivă agresivă pentru cucerirea marilor orașe, trimițând la bătaie cele mai grele nu­me din partid. Acum, PNL a ținut-o din bâl­bâială în bâlbâială și cel mai bun exemplu es­te candidatura cea mai importantă, cea de la București, unde nu a reușit să propună un nu­me decent decât după două erori mo­nu­mentale numite Bușoi și Marian Munteanu.

3. Niciodată candidații nu au fost mai ano­nimi. Sub amenințarea DNA, greii, mari baroni politici și partenerii lor de căpușare a banilor publici s-au retras în umbră, de unde trag sfo­rile. Chipurile noi propuse de partide nu re­pre­zintă și politici noi sau moduri noi de a face administrație. În aceste alegeri locale avem de-a face cu o invazie fără precedent de oa­meni de paie, împinși în fața alegătorilor pe post de paravan al grupurilor de interese ob­scure. Nimeni nu crede serios că Gabriela Fi­rea va avea vreo putere reală ca primar ge­ne­ral și că deciziile importante privind ad­mi­nis­trația Bucureștiului vor fi lăsate în seama ei. Firea este un paravan pentru adevăratele cen­tre de putere, care vor continua ca și până acum să facă legea în București, în totală im­pu­nitate. Fenomenul depășește însă granițele Bucureștiului, pentru că îl vedem reprodus în ma­joritatea marilor orașe, unde partidele s-au raliat în spatele unor cvasi-necunoscuți care candidează ca „independenți“, dar care sunt bi­ne conectați la rețelele politico-lucrative lo­cale. Cine își imaginează că PSD va lăsa, de exemplu, Constanța pe mâna surogatului de Ma­zăre, Decebal Făgădău, își face iluzii. Mafia lui Mazăre va continua să dețină controlul ce­lui de-al doilea oraș al țării. Din acest punct de vedere, trebuie să remarcăm că PSD este din nou cu câteva mutări în fața PNL, având o strategie coerentă de acaparare a prin­ci­pa­le­lor centre de putere din țară.

4. Niciodată prăpastia dintre aspirațiile de schim­bare ale alegătorilor și agenda politicienilor nu a fost mai mare. Cu toate acestea, soluțiile-al­ternativă la sistem n-au căpătat consistență din punct de vedere politic. Elanul post-Co­lec­tiv nu s-a concretizat, revoluția civică nu a avut loc, la fel cutremurul moral. Dimpotrivă, cazul „integrului“ Ciprian Ciucu, care a aban­do­nat cauza antisistem la prima ofertă pri­mi­tă din partea PNL, este un exemplu de eșec al mișcărilor alternative. Speranțele învestite în­tr-un candidat precum Nicușor Dan sunt mai degrabă expresia exasperării și, ne te­mem, la fel ca în cazul lui Ciucu, sunt rău pla­sa­te. Ceea ce nu înseamnă că nemulțumirea nu este larg răspândită. Această nemulțumire se va măsura concret în prezența la urne, ca­re se anunță una dintre cele mai scăzute.