După Corlățean ar trebui să urmeze Ponta

Președintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat la aflarea veștii că DNA a cerut Parchetului General să solicite urmărirea penală împotriva lui Titus Corlățean pentru că în calitate de ministru de Externe, a împiedicat în mod deliberat exercitarea dreptului la vot al cetățenilor români din străinătate, că „nu se aștepta” și „nu înțelege”: „O să discutăm. Informaţia e foarte proaspătă. Recunosc că nu mă aşteptam la asta, dar ne întâlnim în partid şi stabilim ce facem”.

 Răspunzând unei întrebări, Dragnea a apreciat că nu crede că va fi implicat şi Victor Ponta în dosar: „Nu cred, nu ar avea de ce. Victor Ponta a fost candidat.... Nu înţeleg de ce a ajuns la Titus, dar nu am toate informaţiile”.

Spre lămurirea lui Liviu Dragnea, comunicatul DNA precizează: „În contextul organizării alegerilor prezidenţiale din anul 2014, în calitate de ministru al afacerilor externe, Corlăţean Titus, prin încălcarea procedurilor legale şi prin acte de dispoziţie, a organizat discreţionar secţiile de votare din străinătate, obţinând astfel un folos necuvenit pentru candidatul propus şi susţinut de partidul din care făcea şi el parte. Folosul necuvenit pentru altul a constat în limitarea numărului de cetăţeni români care şi-au putut exercita dreptul de vot în străinătate”.

Ierarhia abuzului

Cuvintele-cheie în acest fragment sunt „acte de dispoziție” transmise de ministrul de Externe Titus Corlățean „prin încălcarea procedurilor legale”. Cu alte cuvinte, Corlățean a semnat cu mâna lui ordine ilegale privind organizarea secțiilor de votare, care în mod consistent au urmărit împiedicarea românilor din diaspora să voteze, după cum a putut constata o lume întreagă care a urmărit cu uluire cozile făcute de români la ambasade. Aceste ordine ilegale au fost transmise din centrala MAE în pofida notelor și adreselor transmise de ambasade și secțiile consulare care au semnalat deficiențele și au cerut în zadar suplimentarea secțiilor de votare. ( Vezi AICI si AICI

Corlățean a declarat la vremea respectivă că nu poate modifica numărul secțiilor de votare pentru că ar încălca legea, pretenție contrazisă atunci chiar de Biroul Electoral Central. ( Vezi AICI).Tot ceea ce trebuia să facă procurorii era să demonteze sistemul ierarhic prin care s-a comis abuzul de care este acuzat Corlățean și există toate semnele că exact asta au făcut.

Procurorul șef DNA, Laura Codruța Kovesi a declarat că dosarul conține declarații și depoziții ale unor ambasadori și funcționari ai Ministerului de Externe și aflăm din comunicatul DNA că probele și declarațiile formează un dosar de 19 volume, ceeea ce înseamnă câteva mii de pagini.

MAE, folosit ca instrument politic

Dacă - și aici există un mare „dacă”- Senatul îi va ridica imunitatea lui Corlățean și acesta va ajunge în fața Justiției, vom avea pentru prima oară la dispoziție radiografia mecanismului prin care un minister - adică administrația de stat -  a fost sau poate fi folosit în mod abuziv în interesul politic/electoral al unui partid sau al unui candidat. Faptul că este vorba chiar de Ministerul de Externe, a cărui sarcină este să reprezinte în străinătate România, nu liderii politici, constituie o circumstanță agravantă și nu este prima dată când Ministerul de Externe și-a trădat menirea pentru a se pune servil la dispoziția unui om politic. Amintim numai de cazul din iunie 2012, când ministrul Andrei Marga a abuzat de faptul că MAE administrează mijloacele de comunicare securizate cu instituțiile europene pentru a transmite în mod discreționar la Bruxelles o listă cu participanții la Consiliul European de vară din care președintele țării lipsea iar lider de delegație era prim-ministrul.

Revenind la alegerile prezidențiale din 2014, din anchetă nu poate lipsi Teodor Meleșcanu. Corlățean a demisionat din funcție între cele două tururi de scrutin, fiind înlocuit de Meleșcanu, care nu a schimbat absolut nimic în organizarea secțiilor de vot din străinătate, unde alegătorii s-au confruntat cu aceleași obstacole în exercitarea unui drept fundamental. Dacă Meleșcanu a semnat la rândul său vreun ordin de ministru prin care să confirme deciziile lui Corlățean în pofida semnalelor primite de la ambasade și de la alegători privind neregulile din primul tur, atunci e la fel de suspect de abuz ca predecesorul său.

Drumul de la Corlățean la Ponta

Dacă nu a semnat nimic, tot trebuie interogat de procurori pentru că există o întrebare cu o amplitudine mai largă: A existat sau nu o operațiune politică deliberată de a folosi ministerul de Externe pentru a împiedica alegătorii din diaspora să voteze? Ceea ce vor trebui să lămurească procurorii DNA într-o primă fază este dacă Titus Corlățean a acționat din proprie inițiativă, din devotament nestrămutat față de Ponta, sau dacă a acționat la ordin.

Dacă decizia a fost luată în cadrul Executivului, atunci acuzația de abuz trebuie să se extindă la întregul cabinet pentru că vorbim despre o conspirație a Guvernului de a împiedica cetățenii români să voteze. Dacă ordinul a fost primit de la prim-ministru, atunci  acuzația de abuz trebuie să îl vizeze în mod obligatoriu și pe Victor Ponta, pentru că, în pofida declarațiilor lui Dragnea, Ponta nu era doar „candidat” ci și prim-ministru în funcție responsabil cu desfășurarea în condiții bune a alegerilor.

În sfârșit, dacă decizia a fost luată în cadrul partidului, atunci ancheta trebuie să se extindă la PSD și la președintele executiv Liviu Dragnea, pentru că în cazul acesta avem de-a face cu un partid care a instigat unul din membrii săi să comită un abuz de funcție publică și o ilegalitate pentru a obține un beneficiu politic. Un precedent există în tentativa de a elimina din listele electorale a alegătorilor din Diaspora după referendumul de demitere a președintelui din iulie 2012 cu scopul de a realiza cvorumul de validare a referendumului.

Există o operațiune deliberată de a împiedica Diaspora să voteze?

Întrebarea dacă a existat sau nu o „operațiune Diaspora” la nivelul PSD și al guvernului Ponta este relevantă pentru modul în care partidele folosesc în mod discreționar instituțiile statului dar și procesul legislativ pentru scopuri personale sau de grup. Un exemplu este actuala lege privind votul prin corespondență care îngreunează în mod considerabil votul românilor din străinătate. Cetățenii români trebuie să se înscrie în Registrul electoral, dar numai dacă sunt rezidenți legal în țara respectivă, ceea ce presupune să meargă la ambasade și consulate cu un set de acte doveditoare, pentru că înregistrarea electronică a fost eliminată din lege.

Din cauza acestor bariere birocratice numai puțin peste 300 de români s-au înscris în Registrul Electoral în ultima lună, ceea ce reprezintă un dezastru pentru că numai cetățenii înscriși pot solicita deschiderea unor secții de votare în zonele lor de rezidență. Ne vom afla astfel în situația ca, din cauza unei legi complicate în mod inutil și posibil neconstituționale - nu este deloc clar, de exemplu, cum își pierde un cetățean român dreptul fundamental de vot doar pentru că este rezident ilegal în altă țară -, să avem la alegerile parlamentare din toamnă un număr cu mult mai mic de secții de votare decât la alegerile prezidențiale din 2014. Ceea ce ar reprezenta o dovadă indirectă că parlamentarii au îndeplinit obiectivul de împiedica diaspora să voteze prin orice mijloace.