Locale 2016: pe sistem sau antisistem?

Apatia este una dintre cele mai pronunţate tră­sături ale localelor de anul acesta. Primii care conturează acest peisaj electoral sunt chiar aşa-zişii „actori politici“. Gestica şi re­to­rica lor publice nu au nerv, nu au zvâc, nu atrag atenţia. Nu este deloc improbabil ca la acest rând de locale să asis­tăm la un neobişnuit ab­sen­teism – aceasta, în condiţiile în care, fiindcă sunt alegerile cu priza cea mai directă la oa­meni, localele şi prezi­den­ţia­lele se bucură, de regulă, de o prezenţă la vot care mai saltă media participării. Ai spu­ne că, la cât de apatici – asta înseamnă in­clusiv „antipatici“ – se străduiesc să fie ma­joritatea celor care candidează, politicienii în­şişi propun acest refuz al politicii. Aceasta este, de altfel, o a doua trăsătură - există mai multe tipuri de mesaje, fie ele antipolitică, fie direct antipoliticieni - identificabilă în pro­ce­sul electoral care se va finaliza cu un vot ce va avea loc într-o zi cu încărcătură sim­bolică, politică şi nu numai religioasă, anume, în „Duminica orbului“, pe 5 iunie.

În privinţa celor care sunt purtători în câmp politic ai acestui tip de retorică, aici lucrurile sunt, pentru locale cel puţin, cât se poate de clare: Nicuşor Dan este port-drapel şi chiar mai mult decât atât - cu el şi cu platforma (politică!) pe ca­re o trage după sine se iden­tifică practic raportarea an­ti­sistem, cu accent pe an­ti­politică şi antipoliticieni.

Există două paliere obligatorii la care trebuie purtată o dis­cuţie de evaluare a acestei si­tuaţii. Primul ţine de ceea ce este cu adevărat personajul ca­re cheamă la lupta îm­po­triva politicienilor (pe care îi desemnează, în re­gistru aluziv, chiar şi prin termenul de „gu­noaie“). Direct spus: Nicuşor Dan, apos­tolul luptei împotriva politicienilor, este el însuşi politician. Demonstraţia este simplă. Acum pa­tru ani, la precedentele locale, „rulând“ mai degrabă din entuziasm, domnul Dan a făcut un scor frumuşel, suficient încât să iasă în evidenţă – şi anume, într-un câmp politic. Dar insuficient pentru a avea reprezentare po­litică omologată în vreo structură post ale­geri. Scorul său ar fi putut să fie atunci şi mai spectaculos, dacă ar fi organizat şi mai bine – a se înţelege, după rigorile politicii – sce­nariul în care a ales să joace.

Anul acesta, pentru locale, deşi e şi mai dur şi mai explicit împotriva politicienilor (che­marea sa cea mai cunoscută e către oameni „să vină să salvăm Bucureştiul de politicieni“), Nicuşor Dan e mai politician decât oricând. Es­te foarte probabil că scorul pe care îl va ob­ţine la locale va fi semnificativ mai mare de­cât acum patru ani şi că, prin urmare, be­ne­fi­ciile vor fi relevante. După scrutinul din 5 iu­nie, este de aşteptat că d-l Dan şi USB, for­ma­ţiunea politică pe care o conduce, va avea re­prezentare politică, şi nu doar o pre­zenţă pu­bli­că. Faptul că va obţine aceste re­zultate va fi însă exact urmarea profesio­na­li­zării întru po­li­tică a domnului Dan. Va bifa re­zultate sem­ni­fi­cative pentru că a devenit, cu multe limite to­tuşi, politician; va avea re­zul­tate decente pen­tru că şi-a construit o struc­tură politică, pen­tru că participă la o com­petiţie politică, pen­tru că are un partid în spa­te, pentru că dis­pu­ne de bani strânşi în scop politic-electoral, pen­tru că, fie şi utilizând re­torica antipolitică şi antipoliticieni, se poartă, de data aceasta, fix ca un politician. Altfel de politician, prin com­paraţie cu majoritatea, dar politician.

Ipocrizie? Nu chiar. Nu e relevant, deo­cam­dată, că d-l Dan e, uzând de această retorică ra­dicală, material de studiu adus la zi pentru „paradoxul cretanului“. Politica e şi despre ce pare cineva că este, nu doar despre ceea ce este; politica e nu numai despre „a fi“, ci, une­ori mai ales, despre „a fi perceput“. Iar d-l Dan are, dintre toţi competitorii de la locale, ce­le mai multe date pentru a fi perceput alt­fel – chiar şi ca un ins care poate susţine cre­dibil o retorică „antipolitică“. Sigur, după ce „sis­temul“ cu care pretinde că se bate îl va omo­loga, această partitură va putea fi cu greu susţinută de către d-l Dan. Dar acum nu sun­tem acolo. Acum suntem în situaţia în care, într-un clip electoral, d-l Dan poate spu­ne, convingător, „Votezi cu mine, votezi cu tine. Salvează și tu Bucureștiul de politicieni. Prin vot“. Mesajul acesta, logic, se poate in­ter­pre­ta şi autoreferenţial – întrucât are un par­tid politic, întrucât acceptă să participe la o com­pe­tiţie electorală – alegerile sunt un joc po­li­tic pur, elementar - aceasta înseamnă că, du­când logica până la capăt, d-l Dan cere, la li­mi­tă, alegătorilor să salveze Capitala chiar şi de el. Fiindcă, am arătat mai sus, el e pol­i­ti­cian! As­ta, deşi, o frază mai înainte, susţinea con­tra­riul. Sigur, sunt de acord: odată intrat în po­li­ti­că, aşadar, odată devenit politician, chiar şi un matematician redutabil poate pu­ne în cri­ză logica generală. În rest, deo­cam­da­tă, le­şi­nate şi parcă trase de păr aceste lo­cale!