Teama de DNA naște mutanți

Fiecare nouă criză sau scandal mediatic sunt o oglindă ce reflectă chipul schi­mo­nosit al României. Amalgamul de lăcomie, co­rup­ție, demagogie și oportunism, de in­di­fe­rență criminală și com­pli­citate ticăloasă se vede în fie­care piesă - educație, să­nătate, transporturi, ad­mi­nistrație, parlament - a aces­tui puzzle care ne face ceea ce suntem. O nație-le­gumă condusă de o elită ca­re refuză cu obstinație mo­dernizarea statului, ori­ce reformă, indiferent de do­me­niu, care fură fără scru­pule, își omoară deliberat cetățenii și care re­zistă și domină printr-o tenace so­li­da­ritate subterană. Împotriva ei nu luptă, de 25 de ani, decât o minoritate, care reu­șeș­te arareori să se mobilizeze și să iasă în stra­dă. Din păcate, pentru că singurul lu­cru de care se teme cu adevărat elita ma­fiotă transpartinică este protestul în stra­dă. Învățată doar să manipuleze apăsând pedalele populiste și demagogice, nu știe să gestioneze protestele, în fața cărora ră­mâne descoperită și terifiată. Și asta pen­tru că, în fapt, refuză orice schimbare de substanță care i se cere.

Împotriva acestei conjurații, luptă efectiv de doar câțiva ani o singură instituție, DNA, singura și rămasă credibilă în ochii opiniei publice, așa cum arată sondajele. Asupra lui Kövesi, așa cum a fost și cu Morar la vremea lui, se revarsă îngrozitor de multă ură, DNA e principalul advesar, iar tentativele de a-i limita forța n-au fost niciodată abandonate. Au existat doar mo­mente de acalmie, dictate fie de in­ter­ven­ții din exterior - ambasade, Comisia Eu­ro­peană -, fie strategice. Elita mafiotă știe în­să că DNA nu poate destructura de una sin­gură sistemul și țesătura de com­pli­ci­tăți, că poate lovi doar punc­tual, în cazuri individuale, pe spații mici, că taie un braț, dar rămân alte mii. Știe că transferul de la sus­ținerea teoretică a pro­cu­ro­rilor către susținerea ma­si­vă a anticorupției în stradă (sau la vot) nu s-a produs. Când acest transfer va avea loc, de abia atunci Sis­te­mului îi va suna ceasul.

Asistăm iarăși la un episod al acestui răz­boi, care se poartă, nimic nou, pe două di­recții: legislativ și mediatic. E limpede că frontul penal din parlament pregătește lo­vituri în forță: dezincriminarea abuzului în serviciu e cap de listă, iar dacă nu va fi re­zolvată de CCR, sunt convinsă că par­la­mentarii vor amenda ei înșiși Codul Penal. Miza e uriașă, Kövesi a avertizat că se vor închide peste 800 de dosare cu fraude de sute de milioane de euro. La rând urmează dezincriminarea conflictului de interese, PSD a inițiat deja un proiect de lege, și limitarea denunțurilor la o perioadă de ma­ximum un an de la comiterea faptei (con­secințele asupra eficienței muncii pro­curorilor și a dosarelor vor fi dramatice). În principal, se va încerca rezolvarea aces­tor chestiuni prin Curtea Constituțională, care trece și ea printr-o perioadă de fră­mântări - trei dintre judecători vor fi în­lo­cuiți pentru că li se termină mandatele -, este divizată de interese contradictorii și presată de un lobby agresiv. În caz de eșec la CCR, „soluția“ rămâne la mâna par­la­mentului și depinde într-o oarecare mă­su­ră de Zgonea, ajuns, culmea!, pavăză pen­tru justiție. Susținerea arătată acestuia de ambasadorul Hans Klemm și-a produs efec­tul, Dragnea și ai lui au dat înapoi. E însă doar o repliere, tot strategică. A su­pra­pu­ne în plină campanie electorală pes­te ră­su­nătorul scandal de corupție al de­zin­fec­tanților, anchetat acum de DNA și Par­che­tul General, modificări legislative care lo­vesc exact în aceste instituții – e ris­cant pen­tru PSD. Ar putea genera exact acel trans­fer de care vorbeam, ar putea fi declicul.

Dar cel mai dur atac la Kövesi și DNA este dat de flașnetele penale, care defilează toa­tă ziua prin studiourile mogulilor țipând în cor împotriva justiției. Primari, baroni, politicieni, afaceriști, lideri de partide, foști miniștri, ziariști-portofel, o armată în­treagă de cercetați, urmăriți sau trimiși în judecată ia cu asalt DNA, punând la zid abuzul în serviciu și denunțurile, de­ni­grând-o turbați pe Kövesi. Iarăși, nimic nou, aceleași posturi TV, aproape aceiași actori. Aproape, pentru că observăm că de câtva timp orchestra flașnetelor e sub bagheta „noului Băsescu“, care, cum îmi spunea un prieten, e „locuit de altă per­soană“. Una de nerecunoscut, fără nicio legătură cu fostul șef de stat, despuiată complet de orice credibilitate. În paran­te­ză fie spus, cred că neinvitarea lui (ca și a lui Ponta) la inaugurarea scutului de la Deveselu de către Ambasada SUA a fost un semnal și are legătură atât cu dosarele penale, ale lui și ale protejatei, cât mai ales cu poziționarea anti-DNA. Într-adevăr, ame­ricanii sunt „pragmatici“, se despart fără false regrete de cei care schimbă taberele și principiile. Vedem cum frica de DNA produce mutanți politici.

Elita mafiotă mai este încurcată, pe temen scurt, și de premierul Cioloș, care, după ce s-a debarasat de ministrul Cadariu, nu a pus totuși batista peste scandalul de­zin­fectanților, așa cum ar fi făcut orice gu­vern politic. Cioloș are toate pârghiile să taie în carne vie de acum înainte. Poate, de exemplu, să-și asume răspunderea pen­tru o nouă Lege a sănătății, să-i dea afară pe managerii spitalelor, să reorganizeze achizițiile, casele de sănătate, ministerul și direcțiile de sănătate, să-i tragă pe tușă pe baronii UMF-urilor, care controlează totul în spitale și țin carierele medicilor în mână. PSD l-ar dărâma și mâine pe Cio­loș, dacă nu ar fi conștient că înainte de alegeri e bine să-ți scoată alții castanele din foc. Așa că nu-i rămâne decât să-și con­tinue campania de decredibilizare a „tehnocraților“ și să amenințe că depune o moțiune de cenzură. Cioloș poate să re­câștige însă încrederea populației, dacă va fi ferm și clar în măsurile pe care le ia, da­că dă un semnal că începe lupta cu clasa politică și sistemul. E un moment de răs­cruce pentru mandatul lui. Poate deveni li­derul unei mișcări antisistem de care este atâta nevoie. Sau poate rămâne bruxellezul parașutat în arena cu lei, pe care, pentru a supraviețui, i-a hrănit.