Există catedrale ale „mântuirii neamului”?

Dacă în ultima vreme se revine mereu asupra acestui subiect, al Catedralei „Mântuirii Neamului”, înseamnă că tema ascunde în ea ceva grav, ceva așezat dincolo de patimi, de opțiuni de existență sau de judecăți aleatorii.

Gabriel Liiceanu 20.05.2016

Ceva care ține mai degrabă de adecvarea sau inadecvarea credinței creștine la propriul ei obiect. Eventual, de o gravă inadvertență. Vreau să spun că sintagma aceasta, „mântuirea neamului”, atinge însăși rădăcina învățăturii creștine, făcând să se ofilească planta adevăratei credințe.

1. Problema catedralei de care tot discutăm de o vreme încoace nu este în mod esențial nici cum e arhitectural gândită, nici dacă intră sau nu în concurență cu trufia și prostul-gust specifice unui faraonism de Bărăgan, nici din ce material trebuie făcută, nici dacă e firesc ca Biserica să folosească, în timpuri sărace, bani de la buget pentru a o înălța. Toate acestea se pot, desigur, discuta, dar esențialul, „creștinește” vorbind, este în altă parte: nu cumva numele „mântuirea neamului” este incompatibil cu învățătura creștină*, propunând în cele din urmă credincioșilor o adevărată erezie, zidită în fier și beton, a ortodoxiei autohtone? Adevărata problemă nu e „ce preferă Dumnezeu”, spațiile mari sau mici, lemnul sau betonul, ci ce „preferă” mântuirea în creștinism: Neamul oare? Sau individul și omenirea toată?

De nicăieri în Evanghelii nu rezultă că Isus a intrat în lume ca să mântuie un neam. În creștinism, mântuirea are în vedere asumarea de către Isus a naturii umane universale și ea îl privește pe fiecare individ în parte ca exemplar al acestei unice naturi. Persoana e cuanta credinței creștine, și nu neamul. Creștinismul creează spațiul individualului înlăuntrul unei umanități de semeni. Mântuirea nu are loc pe triburi, nu se petrece „la pachet”. Ea presupune „adunarea într-unul singur a fiilor lui Dumnezeu”, împrăștiați până atunci pe neamuri.

Desigur, ne putem pune întrebarea de ce atunci a avut nevoie creștinismul universalist de precedentul particularizat la un neam, cel al iudeilor? Nu cumva Dumnezeu apare de la bun început în separația unui singur neam, alegându-l pe acesta în dispreț și ruptură față de toate celelalte? Ei bine, când vorbim de „iudeo-creștinism”, avem în vedere faptul că prima propunere de unitate a omenirii în numele unui Dumnezeu unic și a unui Legământ care ne unifică în chinga unui comportament moral universal s-a făcut pe muntele Sinai. Dar legea iudaică nu se oprește la poporul iudeu. Ea este dată acolo pentru a deveni iradiantă, „poporul ales” fiind doar rampa de lansare a unui mesaj menit să întâlnească – și să schimbe – omenirea toată. Iată-l pe Moise vorbind în fața iudeilor după ce Tablele au fost date: „Acum, Israele, ascultă legile și poruncile pe care vă învăț să le păziți. (…) Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor.” (Deuteronomul 4, 1-5)

Israelul e doar neamul bun conducător al Legământului cu Dumnezeu și de aceea el este, de la început, în mers către toate neamurile lumii. Predica de pe Munte nu va veni decât să împlinească și să universalizeze Legământul, să răspândească în lume ceea ce în primă instanță apare ca glorie a unui singur neam. Dar gloria aceasta, dată de măreția Legii, va deschide drumul către acel gest de universalizare, care a pariat pe cartea unificatoare a carității aflate în străfundurile oricărei ființe omenești. Creștinismul ajunge la mondializare pornind de la idiomaticul iudaic, absorbindu-l, împlinindu-l și lăsându-l în urmă. „Regimul particularității este regimul păgân al divinităților civice sau «naționale» – «zeii cetății» sau ai «neamurilor ».” Important este „gradientul universalului, sau al universalității crescânde – gradient al universalului ce rezumă pentru noi singurul sens al istoriei umane”.**

Articol preluat de pe contributors.ro

ion - 11-16-2017

Care neam? Eu nu sunt neam cu David si Solomon, v-au spalat intratat ca nu stiti cine va sunt stramosii?

Răspunde

Matache Macelaru-Furculision - 05-29-2016

Curat MINCINA domne Mitica.

Răspunde

Isoscel - 05-28-2016

Fac mai intai o paranteza: Catedrala este spre mantuirea neamului si nu pretinde nimeni ceea ce tendentios, daca nu cumva chiar prosteste sutine autorul. Cand se fac scoli nu inseamna ca am asigurat alfabetizarea neamului, dar scolile ajuta la asta. Si daca nu este cazul sa vorbim sau sa tindem spre mantuirea neamului, de ce ar fi nevoie de bisericele satesti ? Este drept ca acestea sunt mai iefitine, dar caminele culturale sunt si mai ieftine ! Si va ganditi cate camine culturale si cate cluburi "colectiv" s-ar putea construi din banii cheltuiti pentru CMN ! P.S. Nu am inteles de fapt ce ar dori autorul:schimbarea numelui, alta menire sau demolarea ? Si ma intreb: de ce n-o fi spus scris asta mai demult, ci acum cand a aparut problema finantarii , a orelor de religie in scoli, a liber cugetatorilor , homosexualilor si lesbienelor care nu mai incap din cauza crestinilor si Catedralei ? De parca in rest totul ar merge ca uns !

Răspunde

Vasile Popa - 05-27-2016

Cred ca Dl. Liiceanu pierde prea mult timp despicand firul in patru. Nu ajuta pe nimeni.

Răspunde

dumitru - 05-25-2016

Ce mai conteaza o adaogire la minciuna? Insasi "mantuirea" este o minciuna! Ce mai conteaza daca zic "mantuirea neamului" sau "mantuirea omului"? Tot MINCINA este!

Răspunde

Rottendame - 05-23-2016

D-le Popescu, din afirmatiile pe care le faci la inceputul postarii care-ti poarta numele trebuie sa intelegem ca necredinciosii (necredinciosi in ce?) nu sunt oameni normali (normali, dupa ce criterii?). Nu ti se pare ca jignesti un numar (prea) mare de cititori, carora le datorezi niste scuze? Se fie oare cele scrise de tine doar o stangacie in exprimare sau e vorba de ceva mai grav: o "stangacie" in gandire?

Răspunde

Petru Teodor - 05-23-2016

Domnul Liiceanu a facut o alfabetizare teologica minimala pentru cei care nu inteleg ca numele 'Catedrala Mantuirii Neamului' e, din punct de vedere dogmatic, o aberatie...

Răspunde

Matache Macelaru-Furculision - 05-22-2016

11-3=8 Pai are si onorabilul Vicentio B dreptatea lui.

Răspunde

AlinaP - 05-21-2016

Ma bucur sa vad un punct de vedere ce exprima aspectul naturii umane ca fiind universala, indiferent de religia la care se refera autorul. Oare de ce nu vedem intotdeauna acest aspect inainte de a ne lansa in teze nationaliste sau discriminatorii cand vorbim de religii? In ceia ce priveste mantuirea, gasesc ca atat persoana cat si neamul au nevoie de "iertarea pacatelor". Nu cred insa ca iertarea pacatelor se rezolva simplu, prin construirea de biserici mici sau mari, nici ca altcineva ne-o poate oferi pe tava numai pentru ca am facut cerere de iertare a pacatelor. Mantuirea este un proces continuu de constiinta prin care realizam gravitatea pacatului savarsit, actionam in directia corectarii greselii respective si evitam repetarea ei. Odata lectia de viata invatata si asimilata, gasim iertarea pacatului in noi insine. Acelasi process de constiinta poate fi parte din constiinta colectiva a unui popor si pana la urma, a intregii umanitati. Judecatorul cel mai aspru al faptelor noastre, fie ca e vorba de o persoana, un popor sau intreaga umanitate, suntem noi insisi, tot noi avem la indemana noastra mantuirea.

Răspunde

Gheorghe Popescu - 05-20-2016

Domnul Liiceanu ar trebui sa stie ca doar necredinciosii aduc subiectul asta in discutie, cu ostentatie. Oamenii normali la cap n-o fac. Si nici nu cred ca isi pune cineva (vreun preot) problema sa mintuiasca neamul la kilogram. Nu inseamna ca daca construiesti o biserica pentru tot neamul, ai de gind sa aduci tot neamul ala la biserica, in acelasi timp si sa ii popesti pe toti odata. Banuiesc ca asta e frica cea mai mare a intelectualului roman, sa nu cumva sa fie fortat de cineva (biserica, guvern, DNA, Basescu) sau de ceva (o forta supranaturala) sa-si faca semnul crucii. I-as intreba pe intelectuali daca de scuipat in sin scuipa. Am putea sa facem si noi, astia mai bisericosi, portretul necredinciosului intelectual. Suficient, inaintat in cunoastere pina la genunchiul broastei, care-si inchipuie ca daca a invatat sa se iscaleasca inseamna ca a deslusit toate tainele universului. Si mai ales intolerant. Cam asta e definitia intelectualului necredincios, format la scoala comunista. Sa mai adaug si ca poarta basca? Il apreciez pe domnul Liiceanu pentru interventiile democratice din politica romaneasca, pentru modul in care considera dumnealui sa se implice in viata tarii, dar il sfatuiesc sa nu-si mai piarda vremea cu prostimea credincioasa. Daca toti am fi la fel de destepti, atunci cum ar mai iesi virfurile in evidenta?! Prosti dar multi, domnule Liiceanu. Sper ca autorul sa NU mai intre in Biserica Neagra, nici sa o viziteze, nici sa asculte vreun concert de orga. Sa fie consecvent. Il asigur ca, chiar daca are idei atit de radicale, se va gasi in final un suflet mai milos care sa-I aprinda o luminare la capatii, dupa ce trece in lumea cealalta (nu pot garanta insa ca va fi lumea dreptilor pentru dumnealui. Asta tine doar de credinta fiecaruia. Aia care-l face pe dumnealui sa sufere atit de mult). Sa fiti sanatos, domnule Liiceanu.

Răspunde

Vasile Popa - 05-20-2016

O incercare stangace a lui Liiceanu de a justifica idea de "popor ales" si critica mantuirea neamului nostru. Ca si cand mantuirea romanilor este in opozitie ori contradictie cu mantuirea altor neamuri. Fiecare biserica are grija de propriul neam, as cum fiecare cap de familie are grija de propria familie. Numai despotii absoluti gandeau in termeni de salvare universala. Dar daca mantuirea nu se face la pachet ci individual, oare de ce desemnarea "poporului ales" se face engros? Ma intreb ca gandesc chinezii si indienii, care au dat nastere unor civilizatii mai vechi si mai dezvoltate decat iudaismul despre justificarea lui Liidceanu in legatura cu "poporul ales" si erezia "mantuirii neamului". Mai ales ca multe din ideile "crestine" provin de la ei. Cu siguranta ca vor rade copios.

Răspunde