Brexit - începutul „sfârșitului lumii“

După anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, Brexit-ul ar putea fi al doilea eve­niment european catastrofic, cu un im­pact major asupra arhitecturii euro­atlan­tice de securitate. Dacă no­ua politică a Rusiei față de Occident a marcat „sfâr­șitul vacanței“, Brexit-ul ar putea fi începutul „sfâr­șitului lumii“, al lumii eu­roatlantice, al actualei arhi­tecturi a sistemului inter­na­țional, așa cum ne-am obiș­nuit noi cu ea. Dacă elec­to­ratul britanic nu va vota în­țelept și demagogia poli­ti­că, oportunismul și extremismul vor pre­vala, 23 iunie ar putea fi începutul sfâr­șitului pentru UE (în forma sa actuală), Marea Britanie (prin revenirea la „mica Anglie“) și NATO și relația transatlantică, respectiv reorientarea masivă a SUA către Asia și Pacific. Deja în acea zonă avem no­ta­bile evoluții diplomatice, fie că ne re­fe­rim la Tratatul de Parteneriat Trans-Pa­cific, la relansarea relațiilor diplomatice cu Vietnamul sau la emblematica vizită a pre­ședintelui Obama la Hiroshima, în Ja­po­nia. În timp ce în Pacific SUA in­ven­ta­riază un număr semnificativ de opor­tu­nități strategice, în Atlantic interesul pen­tru americani ar putea scădea.

Dacă Marea Britanie va vota pentru ieșirea din UE, uniunea va fi aruncată într-o no­uă situație neprevăzută și greu de con­trolat. Nu știe nimeni exact ce va însemna practic ieșirea din UE a britanicilor, chiar dacă prin ultimul tratat european s-a pre­văzut o posibilitate ca asta. Tocmai în mo­mentul în care Bruxellesul are de ges­tionat atâtea crize în același timp, viitorul euro, refugiații din Orientul Mijlociu și nordul Africii, amenințarea teroristă a DAESH și amenințarea rusă, UE riscă să fie paralizată de o imensă negociere ce ur­mează a avea loc între țările rămase și Ma­rea Britanie. Optimiștii spun că aceste negocieri vor dura doi ani, dar mai aproape de adevăr cred că sunt pesimiștii, care spun că ele se pot întinde până la patru-cinci ani. Mai ales că semnalele care vin din anumite capitale europene importante sunt că, dacă Brexit-ul se produce, stilul de negociere va fi mult mai dur, îngăduința și înțelegerea arătate Lon­drei anterior ieșirii din Uniune nemai­având rost. Atitudinea antieuropeană de­monstrată prin posibilul vot pozitiv acor­dat Brexit-ului va genera o atitudine an­ti­britanică în multe dintre țările rămase.

Ieșirea Marii Britanii din UE va afecta funcționarea internă a acesteia din urmă, prin griparea motorului franco-german, reducerea relevanței militare a Uniunii și încurajarea extremismului politic. În pri­mul rând, va afecta funcționarea mo­to­ru­lui franco-german, demonstrând că isto­ria nu s-a sfârșit în Europa. Reconcilierea franco-germană este validă doar în tri­un­ghiul Franța-Germania–Marea Britanie, cel în care de altfel a și fost negociată uni­fi­ca­rea Germaniei după 1990. În fața unei Germanii tot mai puternice și mai active, elita franceză a fost relativ relaxată pentru că la masa marilor puteri europene era și Marea Britanie. Nu este o întâmplare că di­mensiunea de securitate a UE a fost dez­voltată prin cooperare franco-britanică, așa după cum s-a văzut începând cu acor­dul de la St. Malo. Dimensiunea eco­no­mi­că și politică franco-germană era com­ple­tată benefic cu dimensiunea de securitate și apărare franco-britanică, obținând ast­fel un triunghi al stabilității europene. Ple­carea Marii Britanii dezechilibrează stra­te­gic UE, afectând atât relația franco-ger­ma­nă, cât și relevanța strategică a Uniunii, din punct de vedere militar Londra și Pa­risul fiind cele două armate relevante pen­tru credibilitatea strategică a Bruxel­les­ului. În plus, succesul extremiștilor bri­ta­nici poate genera un moment prielnic pen­tru alte partide politice similare, cu cereri la fel de radicale. Deja doamna Marine Le Pen vorbește de un eventual Frexit, o ie­șire a Franței din UE, pe care zilele tre­cute, într-un discurs susținut la Sinaia, a numit-o „un eșec total“.

Pentru ca drama să fie completă, Brexit-ul va afecta negativ și funcționarea NATO. În primul rând, se va altera serios în­cr­e­derea americanilor în britanici, relație ce stă la baza funcționării NATO. Să nu uităm că, anterior NATO, am avut Declarația Atlanticului din 1941, care a cimentat 75 de ani de solidă cooperare transatlantică. Dacă recentul apel al președintelui Obama către britanici, rugându-i să rămână în UE, nu va avea efect, putem spune că Ma­rea Britanie întoarce spatele SUA. În mo­mentul acela, relevanța Londrei pentru Wa­shington se va reduce semnificativ, americanii mai trăind o dezamagire cu ei, acum doi ani, când parlamentul britanic s-a opus folosirii forței militare în Siria. NATO va fi afectat și de tensiunile ce vor fi generate între Londra și celelalte ca­pi­tale europene din cauza negocierilor difi­cile ce vor urma, așa cum ar putea fi afec­tată însăși performanța britanică în NATO, dacă previziunile pesimiste economice se vor confirma, ulterior Brexit-ului urmând a avea loc o serioasă scădere a monedei britanice și o înrăutățire a situației eco­no­mice. Nu în ultimul rând, Alianța Nord-Atlantică poate fi afectată negativ de ascensiunea politică a extremei drepte eu­ropene, partide politice ce afișează deschis o atitudine anti-NATO, în paralel cu una tot mai prorusă. Deja la momentul la care scriu acest articol, democrații europeni aș­teaptă cu înfrigurare rezultatele din Aus­tria, pentru a vedea dacă deja suntem mar­torii alegerii primului extremist de dreap­ta ca președinte de țară. O altă dovadă a „sfârșitului lumii“.